despre rasfatz

despre rasfatz | Autor: lizuca

Link direct la acest mesaj

Citesc peste tot - si inclin sa le dau dreptate – ca nu se poate vorbi de rasfat in cazul bebelushilor. Da, nu cred ca pot simula nefericirea la virsta asta si ca, atunci cind pling, au intr-adevar nevoie de noi, fie chiar si de simplul contact fizic. Totusi, ma intreb daca nu cumva se pot crea niste deprinderi, chiar si de foarte timpuriu. De pilda, fata mea, de la o vreme, nu mai sta DELOC singurica. Si, avind in vedere ca nici nu doarme ziua, va dati seama ca trebuie sa ma joc de dimineata pina seara, cind cad moarta. Si pe urma mai trebuie sa ma scol si la 2-3 ore pt.alaptat. Nu ma pling, m-am resemnat, stiu ca e o perioada de sacrificiu, cind copilul trebuie purtat cit mai mult in brate, sa capete incredere in tine si in el insusi, sa stie ca a venit pe lume intr-un mediu prietenos. Numai ca cei din jur imi tot spun ca-l rasfat, iar argumentele mele ii fac sa rida: “Bine, n-ai decit sa-ti rupi spinarea tinind-o tot timpul in brate.” Spuneti-mi, la voi cum e sau cum a fost pina la un an? Au fost vremuri din-astea cind bebe-ul nu statea deloc singur? Ma gindesc ca poate trece printr-o perioada mai vulnerabila, stiu eu…

mami & BB alisia (5 luni)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns alssa spune:

Fata mea are 2 luni jumate si este exact cum spui tu: nu sta singurica deloc, ma joc cu ea toata ziua, cu exceptia a doua-trei ore de somn, in reprize de cite 20-30 de minute... In rest, vrea in brate dar nu numai ptr. a ma simti pe mine ci pentru ca-i place sa fie plimbata prin casa, sa vada toate cele, sa vorbesc cu ea, sa-i arat pisicile (care stau pe hol :) sa vada pestii (impropriu spus "vada":) si-asa mai departe... Si da, ma scol si eu pe urma o data la trei ore, sau chiar doua daca nu am noroc :) ptr. alaptat. Si mie mi s-a spus ca o rasfat... Ce rasfat domle ? E o minutza de om care nu shtie altceva decit caldura bratelor mele si tzitzicul plin cu lapte cald si bun din care se ospateaza... asta e tot ce-i trebuie acum. Io inteleg ca trebuie sa aiba si ei un program, da' zau ca de-aci pina la a fi cum avem noi chef, in functie de programul nostru e cale lunga... Pentru ei, fiecare zi e un pas enorm. Nu e rutina. Si au nevoie de noi, ii drumul asta, sa-i tzina de minutza, sa se simta in siguranta si iubiti. Asta nu mi se pare nici rasfatz nici creare de dependenta. Din pacate ptr. noi, nu ne aducem aminte cind trebuie ca numai de asta aveam si noi nevoie cind eram mici si ziceam una doua mama-tata...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GabiG spune:

Noi nu am avut problema asta, din fericire...Dar cred ca are legatura si cu faptul ca alaptezi. Cred. Eu am intarcat-o pe Francesca (acum 8 luni) la 3 luni si poate de aceea s-a invatat mai "independenta"...
Clar nu e vorba de rasfatz, cica pina pe la un an...Francesca este un copil f. dragastos, ii place sa fie smotocita si purtata in brate si bagata in seama...dar se joaca si mult timp singura si ii si face placere.
Eu sint de parere ca copiilor trebuie sa le aratam cit mai multa dragoste daca vrem sa devina niste oameni afectuosi, generosi si buni...(si mai adaugati voi ce calitati vreti sa aiba copilul vostru cind va fi mare).



Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Florentina Roman spune:

In toate cartile despre crestere copiilor pe care le-am citit se spunea ca pana pe la 6-7 luni nu exista pericolul rasfatului. Am mai citit, de asemenea, si le-am dat dreptate, ca bbeii care nu stau singuri sunt mult mai sociabili decat ceilalti. Si copilul meu , care are 7 luni nu sta singur, in schimb rade la toata lumea care vorbeste cu el.
Dar bineinteles ca asta nu este o regula.

Florentina & Tudor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andreea spune:

Eu nu cred ca e rasfat. Deocamdata esti jucaria ei preferata si cred ca te va mai slabi cand va avea posibilitatea sa se joace si altfel, cand va incepe sa exploreze- dar atunci nu o sa o slabesti tu pe ea...
Poate ar fi bine sa te joci cu ea fara sa o mai iei in brate, eu asa fac, foarte rar il iau in brate pe Vladut. Ma inlocuieste cu succes un scaun de masina din care poate vedea tot ce e in camera si fara sa-l plimb eu.

Andreea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MLDiana spune:

Nu trebuie decit sa stea mai mult intre copiii ,sa se joace cu ei si ai sa vezi ca incetul cu incetul se desprinde de tine.Si al meu a fost la fel si acum nici in brate nu mai sta cum o facea alta data .Si vreau sa -ti spun ca mie dor sa-l iau in brate si nu mai sta.Eu l-am dus pe DAvid(2ani) de la un an intr-un cerc de copii ,pacat ca in Romania nu exista asa ceva si i-a placut mult.Plus ca il scot si in parc unde sunt destui copii cu care sa se joace.E important sa intre cu citi mai multi oameni ,copii in contact.Sotul ar trebui sa se implice si el mai mult si nu numai .

CAm astea sunt sugestiile pe care pot sa ti le dau.

Lidia si DAvid D.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Bogdanel n-a stat niciodata singur, dar nici in bratze nu l-am luat. L-am tzinut mereu intr-un balansoar pentru bebelushi, pana a invatzat sa stea in funduletz. Dar trebuia sa stai cu el, sa ii vorbesti sa ii aratzi tot felul de jucarii etc. Cand gateam ii puneam balansoarul pe masutza din sufragerie, care comunica cu bucataria si vorbeam intr-una, iar el astfel statea cumintzel acolo. Singur nu ar fi stat Doamne fereste! E greu asha, dar intr-adevar cred ca asha l-am invatzat noi, nu am vrut sa planga deloc si am vrut sa il avem sub ochi si asha ca si acum e la fel, se joaca singur, dar sa nu fie singur in camera. Mai cred ca daca il obisnuiam sa stea singur in patutz de la inceput, ar fi stat. Probabil ca nu e bine sa fie tzinutzi in bratze prea mult, ar fi prea greu pentru noi, dar nici abandonatzi in patutz singurei. Si Bogdanel e f. prietnenos (1 an) si nu plange deloc cand vede oameni straini, zambeste tuturor si asta poate si pentru ca a avut mereu multa lume in jurul lui si e obisnuit asha.

Ruxi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Danza spune:

Nu prea cred sa fie din cauza rasfatzului sau alaptatului . Poate mai degraba pt. ca esti numai tu cu acasa. Eu il mai alaptez si acum {1 an si aproape 5 luni}, dar puiu meu este obisnuit cu multa lume. Primele luni dupa nastere a stat mamica si sora-mea mai mica la noi (faceau reparatie in apartament). Asa ca puiu meu a umblat din bratzele mele, in ale mamicai, sora-mii, sotului etc. De la 3.5 l si pana la 8 l. a stat cu mama acasa, eu fiind nevoita sa ies la servici, iar de la 8 luni sta cu dadaca si tot acest timp a primit lapte de-al meu in regim obisnuit, de cateva ori pe zi in functie de varsta (dimineata, la pranz, seara si noaptea il alaptam chiar eu). E foarte sociabil, rade la toata lumea, la dormit, insa, are preferinte


Cu drag,
Danza, mami fericita a lui Danuz

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vladosmina spune:

Pana cand incep sa mearga copiii nostri inca vor sa ne stea in brate.
E un privilegiu pe care ni-l acorda, dar noi uitam cat e de scurta aceasta perioada si oboseala, plus sfaturile "binevoitorilor" ne pun bete in roti. Fiul meu care se apropie vertiginos de doi ani vrea din ce in ce mai putin in bate si devine tot mai independent. E un copil foarte comunicativ si aproape ca nu a avut teama de straini, dar i-am acordat fara nici o grija ca l-as rasfata dragostea si sprijinul meu, deci implicit bratele mele au fost dese ori locul lui de gasire a linistii.
Totusi, cand esti prea obosita si nu poti sa-ti tii odorul in brate, nu trebuie sa te simti vinovata ca il lasi un pic sa scanceasca.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florina spune:

si eu cred acelasi lucru si nici ca il puteam spune mai bine. :)

quote:
Originally posted by vladosmina

Pana cand incep sa mearga copiii nostri inca vor sa ne stea in brate.
E un privilegiu pe care ni-l acorda, dar noi uitam cat e de scurta aceasta perioada si oboseala, plus sfaturile "binevoitorilor" ne pun bete in roti. Fiul meu care se apropie vertiginos de doi ani vrea din ce in ce mai putin in bate si devine tot mai independent. E un copil foarte comunicativ si aproape ca nu a avut teama de straini, dar i-am acordat fara nici o grija ca l-as rasfata dragostea si sprijinul meu, deci implicit bratele mele au fost dese ori locul lui de gasire a linistii.
Totusi, cand esti prea obosita si nu poti sa-ti tii odorul in brate, nu trebuie sa te simti vinovata ca il lasi un pic sa scanceasca.

cosmina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danielac spune:

Si eu cred ca rasfatul survine la varste mai mari de 1 an.
Oricum Diana mea nu a stat singura deloc si este super sociabila si rade tot timpul si este vesela nevoie mare.

Dana si Diana-Maria http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072

Mergi la inceput