Vreau sa am casa mea!

dara spune:

Buna ideea, lilach! Uite la asta nu ne-am gandit, chiar o sa analizam, desi asta implica alte chestii... Ce sper eu-dupa indelungi meditatii, e sa reusim sa obtinem un imprumut bancar, sa luam o garsoniera sau chiar un ap cu 2 camere confort 2-se mai gasesc "chilipiruri" sunt oameni care se grabesc sa-si vanda apartamentele pentru ca au nevoie urgenta de bani(de ex pleaca in strainatate). Si odata "investitia" facuta sa o dam o vreme in chirie (ca doar n-om pati nimic daca mai stam o vreme asa, desi uneori simt ca ma sufoc) si sa mai adunam bani.
lilach[/b de datorii ne temem si noi-ai zis bine poti sa ajungi sa nu te mai bucuri de prea multe cand banii lipsesc si esti inglodat in datorii...Asta din proprie experienta, adica a sotului meu-a avut odata o problema grava si a avut nevoie de multi bani pe care i-a inapoiat cu foarte mari sacrificii...
Ana-Maria-am trecut si noi printr-o situatie asemanatoare cand am fost nevoiti sa nu mai stam impreuna dar relatia noastra chiar s-a aprofundat iar acum suntem casatoriti, fericiti si avem o fetita minunata.
[b]Mirebu bafta la plata, tine-mi pumnii...
Tuturor va multumesc din suflet pentru raspunsuri!
Va pupam!

Dana si Daria

emma27 spune:

de ce ne cramponam noi,romanii sa avem o casa proprietate personala???De fapt ,asa gandeam si eu inainte.Mi-am depus dosarul insa la ANL si culmea,fara pile,am reusit a avem acum un apartament de 2 camere de 61mp si platim o chirie modica la stat,de pana in 300 mii.Din cate am inteles,cat timp avem un loc de munca aici,apartamentul va fi al nostru.nu stiu dc va exista ulterior,posibilitatea sa-l cumparam.Dar nu m-ar deranja sa tau la stat in chirie toata viata si cand Daria mea se va face mare,mai bine am bani sa-si cumpere unde vrea locuinta,decat sa-i dau pe ceva care nu o va satisface.
asa ca dara,fa un prim pas,depuneti dosarul si nu te costa nimic,o sa fie locuinta ta ,pana la urma.
creditele astea iti mananca viata.cand o sa le termini,realizezi ca nu ai reusit sa te bucuri de viata sau sa dai copilul la oscoala mai buna.nu suntem case,ci oameni.ce rezolvi dc ai niste ziduri ale tale?

Ema

bulinutza spune:

quote:

---

Dar nu m-ar deranja sa tau la stat in chirie toata viata si cand Daria mea se va face mare,mai bine am bani sa-si cumpere unde vrea locuinta,decat sa-i dau pe ceva care nu o va satisface.

---

Si de ce pt tine nu vrei sa cumperi, dar pt fata da? De ce sa nu stea si ea in chirie toata viata?
O casa o cumperi pt tine nu ca sa o dai copilului cand creste...
Si apoi iti da un sentiment de siguranta sa stii ca-i a ta...

quote:

---

cat timp avem un loc de munca aici,apartamentul va fi al nostru

---

Si daca peste 10 ani nu mai ai un loc de munca trebuie sa pleci din casuta in care ai stat 10 ani?

emma27 spune:

bineinteles ca poate opta pt aceeasi varianta,dar ma gandeam ce ii pot eu oferi.
dc o sa se intample sa nu muncim,nici eu,nici sotul meu,oricum va cadea cerul pe noi,ca murim de foame.nu ne mai facem griji cu casa.orice venit e luat in considerare,deci chiar dc esti somer,in concediu de ingrijire sau ai alte surse,poti locui.peste 10 ani nu stii ce se mai intampla...chiar si cu locuinta proprietate personala.
la siguranta ma gandeam si eu inainte,dar e o prostie.ce siguranta iti pot da patru pereti.traiesti in ei si atat.dc ai casa,esti realizat??

Ema

ankalaura spune:

Eu una nu as cumpara o garsoniera pe care sa o inchiriez, sa mai astau si eu cu chirie.. te doare capul! Cu actele, cu facturile de utilitati.. .eu cat am stat cu chirie numai probleme am avut! Aopi, cine stie pe cine aduci cu chirie, si mama a avut apartamentul inchiriat si tot numai probleme a avut, desi inchirierea fusese facuta cu acte si tot tacamul.
Eu vad 2 posibilitati:
- fie luati o garsoniera, dar aici tebuie sa te gandesti ca si fata va creste, va avea si ea nevoie de spatiul ei, de intimitatea ei.... si voi la fel;
- fie incercati sa va mutati la 3 camere, bunica sa aiba camera ei, si voi la fel si gata.
A doua solutie s-ar putea sa il si multumeasca pe sotul tau. Tu spui ca mama lui este o femeie de treaba. E bine sa fiti si singuri, pe de alta parte intelege-l si pe el.. NBu de pasa ce este, dar bunica va avea nevoie de ajutor odata cu varsta, si poate asa e el mai linistit, mai ales ca e deja singura.

Noi am luat un apartament inainte de scumpiri, si il terminam de platit peste 3 ani. Il vom cvinde si asa vom avea avans de ceva mai bun. Rata este cat un salariu al nostru, si nu e singura rata, dar ne descurcam. Greu, dar nu ne plangem.

Gandeste-te bine la toate variantele. Imoprtant este sa aveti voi intelegere. Eu una, nu cred ca m-am muta nici cu mama nici cu soacra. Si parintii mei si socrii sunt grozavi, dar nu m-as muta cu ei - dar asta pentru ca eu nu mai stau de mult timp cu parintii, nu m-as mai acomoda, sotul meu si mai de mult... Ca familie, n-am stat decat singuri.
Deci sunt foarte multe puncte de vedere.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea

niccostea spune:

Poate reusiti s-o convingeti pe soacra sa vindeti apartamentul in care stati acum si sa cumparati o garsoniera (pentru ea) si sa dati avansul la un apartament pentru voi, ambele pe aceeasi scara sau undeva foarte aproape, in asa fel incat sa ii fiti foarte aproape.
Il inteleg pe sotul tau: si mie imi e putin groaza de momentul cand unul dintre ai mei va ramane singur; eu nu mai stau in acelasi oras cu ei de vreo 9 ani, asa ca va trebui sa se mute in Bucuresti. Pe de alta parte, prefer sa inchiriez o garsoniera langa apartamentul nostru pentru parintele singur decat sa stam cu totii "la gramada"...
SucceS!

Optimistul e mai aproape de Adevar.

iulian1969g spune:

Buna Dara!

Uite, eu vreau sa te intreb ceva:

Oare tot asa vedeai problema daca era vorba de mama ta, si nu de mama lui?

Si...crezi c-ar fi o masura buna daca nu ti s-ar da dreptul la vot, daca tu ai locui cu mama ta? (Sa zicem c-ai vrea sa locuiesti cu mama; pentru ca e "mama", pentru ca te ajuta la copil, pentru ca te ajuta la gatit, pentru ca te ajuta la curatenie, pentru ca te simti iubita de ea, pentru ca o iubesti si tu pe ea, pentru ca...pentru ca...)

Eu te inteleg ca vrei sa stai singura cu sotul. N-am nimic de zis in privinta asta.

In acelasi timp gandeste-te ca nu poti exclude un om asa, pur si simplu... Nu poti spune cuiva: gata, esti baba, stai pe undeva singura - sau ai de gand ca la varsta asta sa mai locuiesti inca cu copilul tau? Mi se pare cam dur sa gandesti asa...

Probabil ca tu imi vei spune ca atunci cand copilul tau se va casatori tu ii vei indemna pe tinerii soti sa-si faca credite peste credite numai sa poata sa scape de tine, si sa locuiasca si ei singuri. Iar tu vei fi foarte bucuroasa ca nu mai locuiesti cu copilul tau! Probabil ca asa ai sa-mi spui.

Eu insa gandesc altfel pentru mine. Eu chiar i-am spus sotiei ca as vrea sa locuiesc cu unul din copii. Nu mi-ar placea sa stau singur. Este atat de grea singuratatea! Nici unul care are parte de ea n-o lauda!

Te inteleg ca vrei sa te simti bine singura. Dar incearca sa te gandesti la mama lui ca la mama ta, si cum ai proceda tu in cazul mamei tale...


Toate cele bune!

Giuliano

mariamunteanu spune:

Eu as putea s-o aduc pe mama la noi un timp dupa nasterea copiilor, dar e o solutie de ultima instanta. Ma inteleg foarte bine cu mama, dar:
1. avem pareri diferite despre cum se "tine" o gospodarie,
2. intr-un apartament de 2 camere plansetele copiilor se aud din orice colt si ar obosi-o oricat n-ar vrea sa recunoasca;
3. eu si sotul meu n-am mai avea intimitate deloc si nu din vina ei, pur si simplu asa ar fi.

De 15 ani eu si parintii mei locuim in orase diferite, iar de 2 ani si in tari diferite. Cine e in asemenea situatie stie ca apropierea parintilor aduce unele avantaje. De ex. eu acum tare as mai avea nevoie de un ajutor, de o mancare calda, pt. ca nu am voie sa fac nimic. Imi lipsesc mult parintii, dar m-am obisnuit sa traiesc pe picioarele mele si n-as concepe sa traiesc sub acelasi acoperis cu ei. Poate de asta am si pastrat relatii atat de bune. Eu am familia mea si vreau sa ma bucur de ea, m-as inhiba sa stiu ca e cineva in camera cealalta cand . I-as aduce sa stea cu noi numai in situatia in care vor fi batrani si neajutorati.
Si mai e ceva: e mai sanatos ca fiecare sa-si faca un rost in viata, adica sa-si cumpere/inchirieze propria casa, sa si-o aranjeze dupa gust si posibilitati etc. E un sentiment placut sa stii ca ai realizat ceva, chiar cu eforturi, decat sa stai la mana parintilor. Eu asa gandesc.

Maria

dara spune:

Buna la toata lumea!
Iulian, de ce esti rau? Sau poate n-ai citit cu atentie ce-am scris la inceput. Chiar ma inteleg bine cu soacra mea, mi-e ca o mama. Mama mea sta la scara cealalta, deci nu e departe de mine. Nu asta era problema (NU cea cu gata baba...). In nici un caz. Tocmai asta spuneam ca e o problema sensibila, numai pe noi ne are si cand deschid subiectu cu mutatul i se umlu ochii de lacrimi. Nu intelege de ce nu putem sta asa, sau ma rog, intr-un ap.mai mare (apropo, m-am interesat si la salariile pe care le avem noi, in conditiile in care un apartament cu 2 camere este 35-40 mii de euro, ar trebui sa avem vreo 30 de milioane salarnet sa primim credit... Si noi nu prea suntem pe-aproape. Deci ar mai trebui sa strangem de avans. Acuma ne stoarcem creierii cum...).

Deci cea cu baba, nici vorba... m-ar bate Dumnezeu daca as gandi asa la cat de mult ne ajuta si tine la noi. Chiar e un om deosebit. Atata doar ca n-ar pleca din casa ei intr-o garsoniera pe care sa o cumparam noi, sa ne lase sa stam noi in apartament... Femeie crescuta la tara, intr-o casa cu 2 camere-mari ce-i drept- unde convietuiau trei generatii : 2 bunici+ 2 parinti+ 3 copii. Si "nu murea nimeni". Ce nu prea intelege este ca avem nevoie de intimitate, sta cu noi pana picam de somn, se mai baga la cate o discutie aprinsa (ce-i drept tine cu mine). Chestii de-astea, amanunte...

O sa gasim noi o solutie pana la urma, care sa ne multumesca pe toti.

Va multumesc de sfaturi si de pareri.

Va pupam!

Dana si Daria
Dara si Darisor
http://photos.yahoo.com/dana_birtas

goguta spune:

Draga DARA,
Desi am gasit tarziu subiectul vreau sa-ti impartasesc si din experienta mea. Dupa ce socrul meu a murit, acum 3 ani, ne-am mutat cu soacra-mea. Noi nu aveam casa atunci. Desi este o femeie deosebita, lucrurile s-au inrautatit in timp intre noi. De mai multe ori am vrut sa plecam in chirie, dar aveam fetitele foarte mici, soacra-mea trebuia ajutata la intretinerea casei (mari!) asa ca n-am putut. Pe de alta parte, sotului meu nu-i venea sa plece, desi nici pe el nu il multumea situatia. Cu mari eforturi am reusit sa plecam.
In cateva zile a inceput el sa-mi spuna cat de bine este sa fim numai noi patru.
Vei vedea ca dupa ce va mutati o sa-si dea seama si sotul tau cat de bine este! Dar asta presupune mari efortuir din partea ta ca sa-l convingi.
Iar ceea ce face soacra ta este - spus poate putin cam dur - santaj emotional. Fii sigura ca si ea isi doreste intimitate - macar din cand in cand.
Oricum, toate eforturile tale de ava muta singuri merita! Si o spun din experienta proprie.
Mult succes!
gogutza