UN COPIL

Va marturisesc sincer, ca m-am gandit de f.f. multe ori cum este sa ai un copil. Ma gandesc in toate chipurile ce voi face, cum ma voi descurca, pot sa am grija de el, stiu ce sa ii dau sa manance etcc.
As vrea sa am anul acesta un bb , si de aceea as vrea ca voi, cele care aveti deja un bb, sa-mi spuneti si mie CUM ESTE SA AI UN COPIL?
Ce inseamna un copil in viata voastra si in casnicia voastra?
Pupici.

Lucia spune:

Scumpa viitoare mamica,

Intotdeauna, inainte de a face un copil se nasc o gramada de intrebari si temeri ca nu te poti descurca, este foarte greu si tot asa se nasc mici monstri in mintea noastra care sunt inevitabili. In schimb fericirea, bucuria si implinirea pe care o simti atunci cand ai copilasi intrece orice teama si merita orice sacrificiu pe lumea aceasta. Nu exsita bucurie mai mare decat atunci cand iti vei tine copilasul prima data in brate sau atunci cand vei fi strigata pentru prima oara "mama". Zambetul copilasului tau va fi cel mai bun medicament pentru tine si nu de putine ori vei fi vindecata de nelinisti, dureri si griji doar de acest minunat zambet al copilasului tau. El te va invata sa daruiesti si astfel sa te simti implinita si fericita. Eu abia dupa ce am avut copilas am simtit placerea deosebita atunci cand daruiesti de la lucruri sublime, sentimente, dragoste pana la lucruri materiale.
In concluzie, temerile care te bantuiesc sunt nesemnificative si nu le baga in seama. Nu le lasa sa te domine si gandeste pozitiv caci beblusul pe care-l vei aduce pe lume iti va darui cu mult mai mult decat iti inchipui tu.
Succes si te asteptam pe site ca viitoare mamica

Amalia spune:

Pentru mine s-a schimbat totul cand am aflat ca sunt insarcinata. Mi-am schimbat prioritatile so mi-am canalizat toata energia mea pozitiva catre el. Ca o adolescenta, dupa ce mi-a facut prima ecografie (la 8 saptamani), m-am dus si mi-am cumparat un carnetel dragut (are cate un desen pe fiecare pagina), pe care l-am transformat in "Jurnal de sarcina" si am inceput sa notez acolo toate micile schimbari prin care am trecut, toate evenimentele din acele luni, precum si sentimentele pe care le-am avut.
Acum, cand recitesc acele pagini, mi se par minunate si ma fac sa intru din nou in starea de atunci.
Un copil...te schimba ca fiinta..devii mai bland si mai intelegator...iar in momentul in care incepe sa te strige "mama" nu va mai exista nimic pe lume mai pretios pentru tine. Un copil, devine centru universului oricarui parinte...care invata pe parcurs cum trebuie sa-l creasca. Zambetul si ganguritul copilasului tau te ajuta sa treci peste toate temerile.
Sunt atatea de spus...de la prima "flururare" pe care o simti in burta, cand esti insarcinata, pana la momentul in care il tii pentru prima data in brate...
Numai bine!

Sanatate maxima!

danis spune:

te schimbi foarte mult, multe schimbari se produc constient, fiindca stii si vrei, dar la fel de multe se schimba fara sa-ti dai seama; oricat ai citi despre asta si oricat ai incerca sa afli si sa te pregatesti pentru ce te asteapta, tot vor fi multe la care nici nu te-ai fi gandit, dar e grozav!
spor la bebe,

Daniela si bb Anda

GabiG spune:

Astazi Francesca implineste 8 luni si, cu toate greutatile, pot spune ca au fost cele mai fericite 8 luni din viata mea. Nu imi imaginam ca poti iubi cu atita "disperare", ca un sufletzel asa mic iti poate aduce atita lumina.
Sigur ca o sa sti ce sa faci cu bebele...in fond de aia exista instinctul matern si pagina "despre copii".
Spor la bebe si sa ne tii la curent!


Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!

bia spune:

Draga mea,cand am citit despre "Cum este sa ai un copil",am zambit putin,caci m-am intors in timp,la momentele prin care treci tu acum,cand nu ai acest copil,dar ti-l doresti.Cred ca as putea sa scriu pagini intregi despre acest subiect,dupa cum vezi bine,toate care suntem aici,vorbim despre copiii nostri,pentru ca ne face mare placere sa facem acest lucru ,am vorbi la nesfarsit despre ei,caci ei sunt de fapt ratiunea de a trai.Ce pot sa-ti spun,este ca fiecare din noi are o experienta unica,dar valabil pentru toti este dragostea nemarginita,pputerea pe care o capeti atunci cand devii mama.Te intrebi daca vei sti sa faci cutare sau cutare lucru,raspunsul este-sigur ca vei face toate acele lucruri de care are nevoie copilul tau;instinctul matern nu este o idee abstracta,este o mare realitate,nu exista mama care sa-si iubeasca copilul(caci din nefericire mai sunt si exceptii)si sa nu stie de ce are nevoie copilul sau.Eu m-am "trezit"capabila de niste puteri nebanuite,dupa venirea pe lume a fetitei mele.Daca te schimbi?Eu cred da da,dar in bine,devii mai bun,mai intelegator,mai intelept,cred ca incepi sa privesti viata cu alti ochi decat pana atunci.Nu este un drum usor,nu este presarat numai cu bucurii,asta daca ma refer la anumite situatii pe care trebuie sa le depasesti,dar ,DA este cea mai mare bucurie pe care o ai in viata.Viata ti se schimba,acum nu poti sa previzionezi acele schimbari care vor apare,caci numai dupa ce le vei fi trait tu au sa capete valoare.Nimic nu va mai fel,dar nici nimic din ce-ti vor spune altii,nu vor putea sa-ti descrie exact cum va fi;spun asta pentru ca si eu am primit sfaturi inainte si imi imginam aceasta noua postura in mii si mii de feluri,dar realitatea a depasit cu mult toate inchipuirile mele.Relatia de cuplu se poate schimba si ea,la unii in bine,la altii in rau,depinde foarte mult de ce asteapta si partenerul tau de la viata,depinde si de puterea lui de sacrificiu,caci nu este usor.Eu nu am avut surprize neplacute,sotul meu s-a implicat enorm in cresterea Biancai,iar asta m-a ajutat pe mine mult.E nevoie sa fie langa tine cu totul;eu zic ca asa cum a fost la mine este normal sa fie,dar realitatea altora a fost diferita.Eu nu pot sa spun ca un copil poate indrepta ceva care nu merge dinainte,ba dimpotriva,trebuie sa fie tare uniti,intai legati de dragostea lor,apoi,de dragostea pentru copil.Daca vor si se iubesc mult,totul va fi bine.Din pacate venirea pe lume a unui copil a facut ca unele cupluri sa se raceasca si sa se destrame;nu stiu de ce intampla astfel de lucruri,dar se intampla.M-am lungit enorm si as mai scrie,dar nu as sa plictisesc,asa ca concluzionez:totul va fi bine,te vei descurca perfect,vei fi o mama excelenta,vei trai ,cred eu ,cea mai extraordinara experienta a unei femei,aceea de fi mama,vei avea puteri sa treci peste toate,asa ca la treaba si sa ne auzim cand vei avea in burtica mica ta minune.Numai bine si fara ganduri negre!

coryna spune:

Daca ai pe cineva sa te ajute la orice fel de activitate domestica gen calcat, spalat, facut mincare si curatenie, poate chair cineva sa stea cu copilul atunci bebe nu o sa te schimbe asa dramatic cum simt cele care nu au ajutor. La inceput o sa ti se para ca viata ta s-a oprit undeva, ca nu mai stii daca e zi sau noapte, nu mai are importanta daca tu sau sotul tau a mincat sau are haine curate, pur si simplu stai si te uiti la mogildeata din bratele tale si lasi gindurile sa ti se scurga. Pe urma vei incepe sa ai angoase de mamica, gen de ce nu se intoarce de pe o parte pe alta, de ce nu sta mai repede in fund, de ce nu merge, de ce nu vorbeste....pentru ca incet , incet sa descoperi placerea de a fi de acum o familie cu un membru nou, cu o personalitate bine conturata, care vrea enorm de multa iubire. Am ascultat persoane publice cum sunt Andreea Esca sau Loredana spunind ca viata lor e aproape ca inainte. Ma bucur pentru ele, dar nu multe au norocul unor mame sau soacre in viata lor sau cel putin a unor persoane care sa le faca treburile zilnice care te consuma foarte mult. Dar, acum dupa aproape 1 an si jumatate am inceput sa-mi regasesc echilibrul, sa incep sa-mi privesc sotul cu aceeasi dragoste in ochi ca inainte de nasterea lui prislea si sa gasim in noi o legatura care nu exista inainte. Anul acesta implinim 10 ani de la casnicie si simt ca sunt implinita, caci nu vreau sa folosesc cuvinte mari cum este "fericiREA". Pentru nimic in lume nu as vrea sa mai fiu ca inainte!

eellyia spune:

Papusica, ma bucur mult ca ai pus aceasta intrebare. Si eu ma aflu in aceeasi situatie ca si tine: imi doresc un bb si mereu ma intreb cum m-as descurca in postura de mamica. Incurajarile altor mamici ajuta foarte mult si uite ca si mie imi prind bine. Sa dea Domnul bebei frumosi si sanatosi! Numai bine !

danielac spune:

Este minunat!!! Nu este nimic cum era inainte de a avea copilul totul este altfel!

Dana si Diana-Maria http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072

salhiuta spune:

Daca vrei sa fii o mama cu norma intreaga totul ti se va schimba de la gusturi si obiceiuri pina la prieteni.Cind am venit din maternitate cu in brate ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred ca este a mea ca de acum sint mamica si am o responsabilitate imensa insasi viata ei.Pina la ea nu mai vazusem copil mic si mi-a fost frica ca nu ma voi descurca dar totul a venit de la sine din dragoste pt. fetita mea.Am avut o gramada de nopti nedormite si de zile agitate dar toate treceau cind DINUTA mea zimbea sau i-mi gingurea.A fost greu pt. ca am crescut-o singura absolut singura fara bunici sau femei dar si fara sot pt ca el pleca dimineata si venea seara tirziu cind ea de obicei dormea.Acum are aproape 4 ani si cind ma uit la ea cit este de mare si cum toata lumea o lauda pt lucrurile pe care le stie si le face (vorbeste fluient 2 limbi straine ,cinta intr-un cor renumit in Timisoara ,face gimnastica intr-o grupa antrenata de Lavinia MIlosovici,merge pe role si pe patine )undeva in adincul inimii ma simt implinita si multumita ca am adus pe lume acest pui de om si am uitat toate greutatile prin care am trecut si poate ca la anul o voi lua de la capat.