Mi-e dor de TATA!!!
Raspunsuri - Pagina 2
georgianab spune:
Mie cel mai cumplit mi se pare uitarea. Tata a murit cand aveam 13 ani. Si acum la 35 aproape nu-mi mai amintesc nimic. Asa de tare ma bucura cand rudele incep sa-mi povesteasca lucruri pe care le-am uitat. Acum a murit si mama. Si ma simt tare singura.
http://georgiana.iciblog.com
catty spune:
Buna Devylla,
Stiu ce simti si prin ce ai trecut si treci. Tatal meu a murit acum 3 ani si jumatate. Cei drept era bolnav, facea dializa pt ca avea rinichii blocati. Multi oameni fac dializa si traiesc ani de zile. Tata nu a rezistat decat vrun an si ceva. Oricum se fare ca a facut hepatita si doctorii nu au vazut asta la analize si multe alte complicatii.
Tata a murit uitandu-se la mine. Cu 2 zile inainte sa moara a intrat in coma, nu mai vorbea cu nimeni, si cu o zi inainte de ziua fatidica singurul lucru pe care l-a zis a fost "Raluca" adica numele surorii mele. In dimineata in care a murit ne pregateam sa il ducem la spital pt a incerca sa il salvam. O ajutam pe mama sa il imbrace si la un moment dat am vazut ca nu mai respira, asa ca i-am zis mamei sa il intindem putin. Asa a si facut. Eu am ramas cu mana sub el si atunci el a deschis ochii, s-a uitat la mine si apoi la mama si iara la mine, a inceput sa planga si a murit.
Fara un cuvant, fara nimica. Am simtit ca totul se naruie in jurul meu. M-am dus in dormitor la sora mea care se pregatea sa plece la scoala, si........ surpriza........ am gasit-o imbracata toata in negru (ea nu purta niciodata negru) si am intrebat-o de ce e in negru si ea a zis ca asa a simtit sa se imbrace... apoi i-am spus ce s-a intamplat.
A urmat o intreaga alergatura pt inmormantare, am cumparat eu tot, inclusiv coroanele... Nu am plans de fata cu altii pt ca stiam ca trebuie sa fiu tare, dar am tinut in mine.
La o saptamana dupa ce l-am inmormantat au inceput cosmarurile, ii visam privirea si ma simteam vinovata pt ca nu am facut mai mult si pt ca nu i-am spus cat de mult il iubesc. Atunci am ajuns la psihiatru, care dupa ce m-a ascultat si m-a vazut cum am facut o criza in fata lui mi-a dat tratament pe care l-am luat cateva luni.
Sufar si acum, dar durerea parca s-a mai dus.
In ziua nuntii mele( tata a murit fara sa il cunoasca pe sotul meu) eram in Biserica si ma uitam in sus spre altar, si mi s-a parut ca il vad si ca zambeste la mine.. Nu va dati seama ce durere a fost.
Stiu insa ca ne-a iubit pe toate si de acolo de sus are grija de noi.
De fiecare data cand urmeaza sa mi se intample ceva rau il visez si ma avertizeaza, asa a fost cand sotul meu a facut meningita, cand au am facut septicemie si m-au operat pe ultima suta de metri, si de multe alte ori. El este ingerul meu pazitor.
Imi pare rau insa ca luata de valtoarea vietii si de problemele de femeie maritata nu ajung la fel de des ca la inceput la cimitir, dar ma rog in fiecare zi pt sufletul lui, pt ca Dumnezeu sa ii dea linistea de care are nevoie.
Anul trecut pe 30 noiembrie a murit bunicul meu, omul care m-a crescut de la o saptamana pana la 7 ani, cel caruia ii spuneam totul si cu care ma sfatuiam mereu. Am un mare regret....... nu am reusit sa vorbesc cu el inainte sa moara, iar in week-endul dinainte de moartea lui i-am promis ca ma duc la el sa il vad, dar nu am ajuns. Nici el nu a spus nici un cuvant. Aceiasi durere, aceleasi lacrimi stranse in mine, aceiasi alergatura dupa toate. Singura si cu durerea mea. Sufar mereu, dar suferinta este in mine. Uneori e mai rau, alteori e mai usor de suportat.
Acum vreau sa am un copil si marele meu regret este ca nici tata nici bunicul nu o sa il vada si nu o sa il tina in brate.
Am multe regrete, iar daca as avea posibilitatea sa dau timpul inapoi singurul lucru pe care l-as face ar fi sa vorbesc cu tata si cu bunicul meu si sa le spun ca ii iubesc, sa imi cer iertare daca am gresit cu ceva si sa mai pot si fu iei macar un minut.
Dar asta e viata, fiecare isi duce crucea si trebuie sa razbata pt ca altfel se cufunda in intuneric si nu mai poate iesi.
Ce e in sufletul tau nu vede nimeni, oamenii vad doar exteriorul si nu trebuie sa le arati ca suferi, plangi in tacere, iti revii si o iei de la capat.
Acum incercam si rasputeri si eu si mama sa fin o familie unita, sa ne ajutam si multumesc lui Dumnezeu ca am avut un tata bun cum a fost al meu, ca am o mama de nota 10 care a facut totul pt noi dupa ce a murit tata, ca am un sot care ma iubeste si pe care il iubesc si o sora pe care incerc sa o ajut sa inteleaga cum e treaba cu viata asta grea.
Va pup pe toate si fruntea sus,
Toti avem drumul nostru dinainte stabilit de Dumnezeu si nu ne putem abate de la el.
Sa fiti toate sanatoase si sa aveti linistea sufleteasca necesara sa treceti peste toate.
Catalina
catalina
casandra spune:
Sunt 9 ani de cand tata nu mai este. Ma bucur ca a apucat sa ma vada cu facultatea terminata si ca m-a vazut mireasa.
Rufus spune:
Tata, ca si mama, a plecat definitiv din viata mea tot acum 6 ani; pe langa durerea despartirii de ei, am realizat ceva: oricate evenimente voi mai avea de trecut in viata, NICIODATA nu va mai fi ca inaintea despartirii de ei. Aceasta ireversibilitate ma omoara.
http://community.webshots.com/user/tora97
EmmaT spune:
Rufus...cata dreptate ai ...niciodata nu o sa mai fie la fel... si regret atat de mult..ca nu am petrecut mai multe clipe impreuna...
Emma
Theiuta spune:
Tata a murit in spital in urma unui atac vascular. a zacut 2 ;uni si ultima intubat!!! stiti fetelor ce inseamna sa stai intubat, cu furtunu in gura si sa vorbeasca doar ochii!!! Apoi a inchis ochii si nu mai privea nicaieri...se stingea lumina ochilor lui incet, incet.
Din cind in cind ii mai scapa o lacrima...
Tot anul urmator l-am visat in diverse etape: pina in 40 de zile nu mi-a vorbit, dar apoi vorbeam mult( ca si in realitate), l-am cunoscut pe sotul meu(i-am spus in vis)si cind a fost inainte cu citeva zile sa nasc a venit in vis si m-a strins in brate!!1Nu aberez! asa am visat. Am uitat sa va zic ca a murit acum 3 ani si jumate.
Da, ma alinam cu visele in care venea, pentru ca toate aveau un mesaj .
Dar in ultimul timp nu a mai "venit" si mi-e dor de el!!
Fetelor, m-a incercat si gindul de a incerca sa vorbesc cu el...stiti cu ajutorul unui spiritist, dar m-am oprit gindindu-ma ca, poate nu e permis, poate il deranjez!
Voi ce credeti dragele mele?
Theiuta
http://community.webshots.com/user/theiuta
EmmaT spune:
Theiuta eu una nu sunt de acord cu spiritismul sau tot felul de chestii...cred ca daca vor sa ne spuna ceva...cu siguranta gasesc ei o modalitate sa ne anunte....chiar fie si printr-un simplu vis pe care noi sa-l intelegem mai tarziu...
Cat imi doresc si eu sa-l visez pe tata
Emma
ioana_io spune:
rufus...ai dreptate...nimik nu va mai fi la fel...cand alergam in bratzele lor zambind sa ii facem partashi la bucuria noastra...sau la tristetzile noastre...indiferent ce varsta am fi avut, langa ei ne simtzeam tot copii, cel putzin din punctul de vedere al echilibrului...
cand mor parintzii, mor cei ce ne invatza sa iubim neconditzionat, cei pe care invatzam sa ii iubim neconditzionat...
cand moare 1 parinte, moare o lume...pe masura ce inaintam in varsta, lumea noastra se micshoreaza din ce in ce...pana ajunge sa se rezume la 1 punct ( de vedere )...atunci, shtim ca suntem batrani...shtim ca in curand o sa plecam sa ii revedem...
cre' ca am inceput sa bat campii cu gratzie shi ei ( campii ), nici macar nu protesteaza...
scuze, scuze, scuze...
Aprilie spune:
Tatal meu a murit acum 2 luni.Avea 76 de ani si suferea de Parkinson de peste 10 ani.Ultima luna a fost foarte greu (abia se misca) iar o saptamina a fost in coma.Nu si-a mai revenit si nu a mai comunicat defel...Impreuna cu fratele meu ne-am intors la Cluj, pt. inmormintare si am fost alaturi de mama.
O saptamina nu am putut dormi decit 3-4 ore /zi iar noaptea dupa inmormintare nu am dormit,toti 3,nici un minut...
A fost o experienta stressanta dar ma bucur ca am putut merge (pe un frig de -15)si l-am asezat pe tata la odihna...
Mi-a vazut ambii copii si l-am adus in America de 2 ori.Ultima data a stat 3 luni si s-a ingrasat 6 kg ! Grozav ce i-a placut...
La inmormintare au venit toti fostii colegi de birou (supravietuitori),facindu-mi o placuta surpriza...nu ii vazusem de ani de zile.Dupa terminarea facultatii,tata a avut un singur loc de munca pina la pensie.
Inca mai pling dupa el dar sint cu inima impacata.
Atit a fost sa fie viata lui.
Tatal Ceresc sa-l odihneasca in pace !
Voua, celor cu lacrimi in ochi,Dumnezeu sa va dea liniste si impacare !
andreea_tx spune:
Mie imi e tare dor de mama.Am pierdut-o in august 2000 .Fiind insarcinata sub tratament ca sa nu pierd sarcina ca mai avusesem si alte sarcini pierdute nici nu am vazut-o moarta de frica sa nu fac vreun soc.De atunci am ramas cu durere in suflet si regret si sper ca ma iarta de acolo sus de unde e si vegheaza asupra mea si a baietelului care l-am nascut.
andreeat