Povestea unei barcute numita "Titanic"

Stateam odata intins intr-o seara pe pat uitandu-ma la televizor. Era publicitate la un film pe care multi dintre voi sunt convins ca l-ati vazut. Ati ghicit ma gandeam la Titanic.
Acum am sa scriu o poveste despre o barcuta care se numeste la fel. Titanic. Sa nu radeti e chiar numele ei.Deci:

A fost odata ca niciodata un ocean. Mare ...nesfarsit de mare. Ca mai toate oceanele era cand linistit cand agitat. E frumos oceanul asa privit in ansamblul sau. Daca veti avea ocazia sa stati sa va uitati la un ocean ma intreb ce ati putea sa spuneti despre el. E mare...mare de tot. Unde este tarmul? Buna intrebare. Grea intrebare. Ei dar sa revin. Pe oceanul meu plutea agale o barcuta. Mica de tot. Asemeni unei coji de aluna. De ce tocmai de aluna o sa intrebati unii. Raspunsul este simplu. Cine a vazut o coaja de aluna stie ca intotdeauna aceasta este tare, lucioasa, usoara, rezistenta, cu margini perfecte, greu de spart si...as putea sa continui dar e suficient pentru ca si barcuta mea este asemeni cojii de aluna. Si plutea barcuta linsitita pe imenitatea oceanului. Desigur sunt si vapoare dar acum nu are importanta. Stau asa deasupra tuturor si ma uit de acolo peste toata imensitatea oceanului meu si invariabil ochii mi se opresc doaa si doar pe barcuta mea cat o coaja de aluna. Uite vine un val. Upps, eram sigur ca o va rasturna si se va scufunda. Dar nu, barcuta mea nici gand. E lucioasa si tare. Asa incat este acolo un punct mic....mic de tot plutind pe oceanul cel imens. Langa mine stau si altii. Si ei se uita ba la vapoare ba la barci luxoase...uneori...rar de tot vad si barcuta din povestea mea. Dar nu spun nimic. Ochii lor scruteaza si remarca aproape invariabil vapoarele de tot felul, iolele si barcile de curse.
Mie imi cad din nou ochii pe barcuta cea mica si linistita. E tot acolo. Pluteste. Upps vine un val si mai mare, ba nu sunt doua chiar trei... Uffff se va rasturna. Ma uit atent si barcuta se clatina amenintator dar.... rasuflu usurat. Ehhh e tot acolo plutind ... parca inadins ...sunt aici....trililili sunt aici.... exact ca si clinchetul rasului unui copil ce smechereste iti face in ciuda...sic! sic!
Cred ca ochii incep sa ma usture de concentrare. De ce ma uit asa fascinat la barcuta aceasta? In fond sunt atatea si atatea vapoare si ....iole si ... de ce oare ? De ce oare? Intrebarea aceasta devine obsedanta la fel ca si ochii mei fixati pe acel punct mic plutind in deriva oceanului cel imens. Cojita de aluna. Asa am sa ii spun de acum. Incep sa prind simpatie pentru barcuta cea micuta. Din ce in ce mai mult parca vad mai multe. Nu-i asa ca e in fond rezistenta? Daca te uiti la ea mai atent e chiar frumusica. Si pe cat e de mica pe atat de incapatanata.
Am emotii din nou. De data aceasta este chiar furtuna. Nu stiu cand a aparut. Asa din senin. Ma dor degetele si ma uit la ele cu coada ochiului. Am pumnii stransi si unghiile albite lasa rani in carne. Ustura. E totusi nimic fata de biata barcuta in mijlocul furtunii. Na ca am ajuns sa ma identific cu ea. Cu barcuta cea micuta. Cu cojita de aluna. Nu ma recunosc. Stau crispat si ma uit...ma uit atent. Cei din jur nu remarca. Ba unii au devenit si ei atenti la barcuta cea micuta. Cineva chiar spune la un moment dat....hei uitati-va la acea barcuta. Pe cat e de mica pluteste in oceanul dezlantuit. Mirarea se instaleaza. Se generalizeaza. Din ce in ce mai multi devin atenti la barcuta din povestea mea. Se fac grupuri. Apar simpatii. Eu stau si zambesc. Unghiile sunt inclestate in carne chiar si acum. Insa parca nu mai doare atat de tare. De ce oare? Poate din cauza caldurii ce simt ca ma invadeaza. Ridic usor capul ametit de concentrare. Soarele...el ma incalzeste. Soarele care pare sa rasara. Invariabil ...

Soarele rasare si isi arunca caldura si lumina si pe oceanul meu. Barcuta....barcuta e tot acolo plutind in deriva. In jur simpatiile s-au format.
"Parca e Titanic". Asta e! Am gasit. TITANIC!

Barcuta mea are un nume demn de ea. Coaja de aluna se numeste:
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=44974" target="_blank">TITANIC

Aceasta poveste o dedic acestui copil.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro