Cum sa-l conving ? ...

adda spune:

Nu cred ca e bine sa ... just do it! Din moment ce el nu e de acord sa aveti inca un copil chiar acum, nu stiu cat de bine i-ar cadea sa-l pui in fata faptului implinit. E posibil sa-si schimbe parerea la aflarea vestii ca esti insarcinata, dar...daca reactioneaza nu tocmai placut? Ar fi pacat sa fii graviduta si sa nu ai sprijinul sotului tau. Si nici nu ar fair-play sa procedezi asa.
Din pacate am intalnit si eu oameni (chiar in familia mea ) care si-au impartit dragostea pentru copii in mod inechitabil. Unii frati reusesc sa treaca peste si sa se inteleaga bine chiar daca parintii fac o diferenta clara intre ei.
Parerea mea e ca ar trebui sa incerci in continuare sa-i schimbi parerea sotului tau (dar nu sa-l stresezi zilnic ). Vorbeste-i cu dragoste si explica-i ca nu e neaparat sa se repete situatia din familia lui. O sa aveti grija de ambii copilasi la fel, indiferent de personalitatea lor, asa incat ambii sa simta ca sunt iubiti si sa vrea sa imparta totul intre ei din dragoste frateasca si nu din obligatie.
Persevereaza in a-i schimba parerea, dar alege cu grija momentul in care sa-i vorbesti si mai ales, cuvintele. Nu te supara daca nu o sa cedeze atat repede pe cat ai vrea tu si arata-i ca-l intelegi. Mult succes! Eu iti tin pumnii!

ankalaura spune:

Eu, din nou iti spun cum am gandit eu. In paranteza spun ca in ianuarie eram la farmacie cumparand un test de sarcina, fara sa stiu daca vreau sa imi confirme sau infirme teama... sau bucuria??? Din fericire a fost negativ, alarma falsa.
De ce spun din fericire:
- pentru ca muncim mult amandoi si momentan nu putem altfel;
- Eliza e inca mica, suntem singuri si ne e greu de multe ori si numai cu ea; nu vreau sa o sacrific in continuare, destul ca am plecat la serviciu cand ea avea 6 saptamani!
- abia reusim sa impartim banii de la un salariu la altul.... si situatia asta va mai dura 3 ani; gradinita, haine, pampersi, chestii...
- abia am dat si eu jos kilele de la sarcina, si vara asta vreau sa fiu sexy!;
Sotul meu isi doreste mult al doilea copil, dar stim amandoi ca acum nu e tocmai momentul potrivit, din cauza motivelor de mai sus. Daca era sa se intample, nu stiu ce as fi facut. Pur si simplu nu stiu.
Cand ne vom reveni financiar, adica peste 3 ani, va veni si BB 2. O sa "lucram" la el cu 9 luni mai devreme de a ne "stabili" financiar...
Cred insa ca un copil trebuie sa fie dorit de amandoi.
Mie nu mi se pare ca 3-4 ani este o diferenta prea mare intre copii. Cel putin pentru vremurile noastre.
Daca mi-as permite, pe cuvant ca as face macar 3 cpii, ca tare-mi sunt dragi!


Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea

Danelutza spune:

Si eu sint pentru cel putzin doi copii. Inainte de casatorie i-am spus sotzului ca vreau 5-6 copii, s-a cam speriat si a spus, ca facem unu-doi. Acum, desi primul bebelush e pe drum, adica vine peste trei luni, deja imi spune, "trebuie sa mai facem unu-doi, urgent". De ce urgent, pentru ca eu deja am 37 de ani si nu prea mai am timp, adicatelea nu vreau sa-l fac la 100 de ani, ca am vazut ca se poate si la o virsta foarte inaintata.
Acum, mai lasa si tu sa treaca un pic de timp, si vorba lui Marius, spui ca esti insarcinata. Dar deocamdata lasa-l sa doarma linistit si sa creada ca deja te-ai resemnat.


Daniela si micutza ISABELLA din burtica (DPN 15.06.2005)

crissandrada spune:

Eu sunt cam in aceeasi situatie ca tine doar ca e invers : Sotul vrea si eu nu. La inceput credeam ca nu voi putea iubi copilul ca pe Andrada, dar intre timp mi-am schimbat parerea. Cred ca nu vreau din aceleasi motive ca si sotul tau oarecum. Nu ma refer la dragostea impartita a parintilor. Eu am o sora pe care o iubesc bineinteles dar cand eram acasa parintii nu aveau posibilitati extraordinare si imparteau la amandoua ce aveau. Daca eram singura nu mai trebuia sa ia 2 perechi de incaltari ci imi luau mie 1 pereche de incaltari si inca ceva. Cred ca la asta se gandeste sotul tau, nu ca avea de impartit ceva. Eu ma gandesc ca daca Andrada este singura pot sa ma ocup mai bine de ea. Pot sa-i ofer mai multe. Sotul meu este singur la parinti si acum ei ne ajuta forte mult si tot ce este al lor este si al nostru. La mine parintii imi spun tot timpul ca nu ma pot ajuta prea mult pentru ca mai este si sora mea pe care trebuie sa o poarte in scoala, facultate etc.
Trecand peste toate si ascultand mai multe pareri cred ca peste cativa ani poate voi mai face un copil dar cand Andrada va fi mai mare sa se poata descurca si singurica adica sa manance singura, sa faca la WC, sa doarma in camera ei, etc.Stiu ca sunt egoista dar asa simt.

Criss si bb Andrada

szivarvany spune:

Stiti, 2 ani am plans aproape zilnic ca nu avem bb, apoi plangeam ca din vina mea, apoi cand s-a intamplat minunea, inainte de operatie, am continuat sa plang ca poate nu e sanatoasa fata, apoi am plans ca medicul era plecat, apoi am plans ca plangea Giulia si eu eram singura ce ea. Acum ma plang ca nu mai facem o bebica. Cred ca sotul s-a saturat de atatea bocete si plansete si vrea liniste si pace, dar efectiv de cate ori il vad, ma ia gura pe dinainte cu "hai sa incercam sa facem o surioara". Am fost si sunt o obsedata. Norocul meu ca el e partea pasnica a familiei, eu sunt cea cu razboiul si trece cu vederea, de fapt cred ca s-a obisnuit.
Dar mai vreau un BB !!! Si vreau sa vrea si el !!!

Va multumesc ca ma ascultati, ca nu am cu cine dezbate problema, eventual cu vreun psihiatru ...

Si va multumesc pentru sfaturi si raspunsuri si incurajari si idei si sugestii si pentru impartasirea gandurilor si experientelor voastre !!!



Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea-nasterii

szivarvany spune:

Mai fac o paranteza sa vedeti situatia:
Eu sunt copil unic, din motive obiective; am crescut si mi-am dorit tot timpul un frate, surioara, orice, dar nu s-a putut. M-am simtit si ma simt singura. Nu mi-a lipsit niciodata niciodata dragostea imensa si daruirea parintilor, mi-au oferit ce au putut si crezut ei ca este mai bun in lume.
La sotuul meu treaba e ... ce sa va zic ... eu ma mir de el si fratele lui ca au ajuns oameni cu coloana si judecata. Parintii lor gandesc ceva de genul "te-am facut, te-am crescut ... si atat, nici eu nu am avut mai multe, iar tu descurca-te daca vrei". Nu tre` sa va zic ca la Giulia au fost de vreo 3 ori in 7 luni ... atat de dragastosi sunt ei de fapt ... Eu simt fata de ei o mare repulsie si dezgust.

Scuzati ca ma lungesc la vorba ...

Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37099" target="_blank">Povestea-nasterii

ankalaura spune:

Eu una, cu atat mai mult nu pricep...
Noi am fost doi. Un an si vreo 8 luni intre noi... Nu ne-am prea inteles. Dar ne iubim, suntem frati. Fratele meu - baiatul mamii, eu - fata tatii... Ne ajuta mult, mereu ne-au ajutat, dar nu au exagerat! Nu inseamna ca daca nu ne-au cautat in coarne nu ne iubeau, sau ne "disputam " dragostea parintilor! N-am fost niciunul dintre noi vreun razgaiat, vreun fitos,... Nu traim filme americane unde e AILAVIU pe toate drumurile. Nu avem nici relatii reci... Cred ca suntem normali.
Mama vine des sa vada fata. Soacra-mea a vazut fata prima data la 6 luni... De atunci a mai vazut-o de vreo 2-3 ori... Dar nu pentru ca nu ar fi vrut, ci pentru ca nu prea poate sa bata atata drum ca e in varsta... Iar noi nu prea putem merge, ca muncim mult si e departe...
Mergem de sarbatori... Cand la unii cand la altii...
DAR STIU UN LUCRU: este atat de frumos cand ne intalnim toti... Nu mai conteaza care cum isi disputa dragostea, daca ne certam cand eram copii sau nu, ne bucuram ca sunt copii impreuna... Dar imi pare rau ca nu sunt decat 3.. pana acum..Eliza cea mai mica. Sper sa vina frate-miu din urma, ca s-a insurat in ianuarie... Bunicii mai vor nepoti
Apoi ma uit la bunicii mei care sunt batrani, de fapt au ramas numai bunicele ca bunicul meu s-a dus acum cateva zile... noroc ca au copii, care sa ii ajute, macar pe rand...
Asa mai poate si mama sa vina la noi, pentru ca raman surorile ei cu bunica...
Si tot asa...

Cat despre copilarie... mama ce-mi mai amintesc de cafteala pe care mi-o servea frate-miu zilnic! Da' ce bine e acum, ca daca nu era el, n-aveam casa! Si ce bine era cand ne adunam o trupa de 5 nepoti la bunici si trageam o bulgareala....

Asta e rostul vietii... Fereasca Dumnezeu de copilaria si batranetea in singuratate....


Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea

Tzuni spune:

Draga Mamagiuliei,

eu am o sora, casatorita cu un tip care e singur la parinti. Abia cand a vazut el cu ochii lui ce mult inseamna sa ai un sprijin intr-o sora sau un frate (noi ne intelegem foarte bine), s-a decis sa faca al doilea copil. Si, desi el e usor egoist: ca asa l-a crescut mama: sa fie totul numai si numai al lui, pe copii i-a invatat sa imparta totul. Si sa vezi cum vine cel mic la mine (are doar 2 anisori) si imi spune ca nu-i ajunge un mar, sa-i dau doua si pt fratiorul lui, care-i acasa... Sunt niste scumpi. Ideea mea este sa vada alte familii cu doi copii si sa discute cu tati care au doi sau mai multi copii. In ceea ce priveste varsta, stai linistita: eu am 30 de ani si inca n-am nici un puiutz si nici nu stiu concret daca si cand o sa-l am.

Tzuni

crissandrada spune:

Eu cred ca copii nu se fac pentru a nu fi singuri la batranete. Eu una nu pentru asta am facut. Ei sunt un semn al trecerii noastre prin aceasta lume. Poti sa ai o multime de copii si sa nu ramana nici unul acasa, sa plece in lume si tot singur ramai la batranete.
Eu nu vreau ca Andrada sa fie razgaiata si sa i se faca toate mofturile. Ea la 2 ani si jumatate intelege cand nu am bani, cand e voie si cand nu. Fiind singura pot sa o duc la un curs de dans ,desen,muzica la sport, etc. Daca asi avea inca un copil acum nu asi mai avea timp. Bunicii nu sunt langa noi si care sunt nu au timp avand servici. Asa ca am invatat sa fac doar ceea ce stiu ca pot sa fac singura.
Mamagiuliei imi permit sa iti dau un sfat: nu il mai cicali pe sotul tau. Mai lasa sa treca putin timp si poate iti va propune el. Eu ma supar si ma enervez cand sotul meu aduce vorba. Poate asa se intampla si la tine.

Criss si bb Andrada

carmenp spune:

Marius, ma intreb , pai tie ti-ar place sa vina nevasta-ta la tine, eventual pe la 5 luni sa-ti spuna ca a hotarit sa mai aveti un copil?? La mine in mod sigur nu ar tine... Copiii se fac de comun acord ca doar sunt si ei o achizitie pe termen lung... parerea mea, nu dati cu pietre!

quote:

---

Originally posted by marius

Mey la noi a venit dupa 6 ani junioara fata de senioara si consider ca daca as putea sa dau timpul inapoi ar fi mult mai putin timp intre ele. 1 an maxim 2.

mamagiuliei - fa un bb pur si simplu nu te mai tot compexa. Daca asta simti si asta iti doresti - just do it!
Lasa ca o sa vezi ca si sotul va fi incantat. La urma urmei nu e el tatal? Ce mai conteaza ce si cum? Prea multe intrebari. Hai sa iti sugerez ceva. Daca acum in clipa asta nu ar exista cea mica cu ar fi
? Cred ca niciunul din voi nu isi mai poate imagina cum ar fi viata fara copil. Ei....exact asa fara nici cea mai micuta diferenta este si cand il ai pe al doilea. Este de neinchipuit cum ar fi viata fara amandoi. Exact la fel...crede-ma nici nu ar putea sa fie altfel. So - just do it!

Parere personala

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

---

Carmen,Ilinca&Ionut
tzucureii mei

Lenevia este mama filosofiei - Thomas Hobbes