Despre singuratatea femeii casatorite.
Raspunsuri - Pagina 3
Aprilie spune:
Cea mai buna carte pe aceasta tema am citit-o cind eram inca foarte tinara;mi-o amintesc si acum pt. ca m-a impresionat : se numea Doamna Cradock...
iulian1969g spune:
quote:
Initial creeata de bruxinha
Suna ca un paradox, poate chiar e. Si cum sa nu fie paradox, cand ne casatorim - de cele mai multe ori din dragoste - ca sa fim impreuna cu celalalt, dar dupa o vreme realizam ca nu suntem sustinuti/sustinute, nu suntem ajutati/ajutate, nu mai comunicam, nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda, in cazurile cele mai grave nu ne mai respectam, si in cele catastrofale nu ne mai iubim.
Ce facem ca sa ne pastram casnicia? Lasam de la noi? Cat de mult sa lasam? Incercam sa vorbim cu celalalt? Cat timp sa incercam sa provocam discutii serioase? Mergem la psiholog? Ce facem daca celalalt nu accepta? Cerem ajutor? Cui?
Cum rezolvam problema asta spinoasa a singuratatii in doi?
Our lives begin to end the day we become silent about the things that matter.
Eu ma simt singur daca nu ma simt inteles; daca nu ma simt ascultat; daca nu mi se raspunde; daca nu ma simt sustinut in implinirea viselor mele - si cred ca fiecare dintre noi are niste "vise" de implinit, directii pe care vrea s-o apuce in viata (cu privire la serviciu, la pasiuni s.a.m.d.); ma simt singur daca partenerul meu imi da impresia ca nu actioneaza trup si suflet pentru familie, ci are niste tendinte egoiste etc. etc.
Dar aici eu vad trei aspecte de luat in discutie:
1) Este posibil ca eu sa ma insel; adica sa am niste asteptari prea mari de la partener si prea mici de la mine - si astfel doar sa mi se para ca celalalt nu se poarta OK cu mine, dar de fapt nu este asa.
Deci este posibil ca eu sa ma insel...
2) Faptul ca ma simt singur in acest univers plin de fiinte nu este totusi in regula cu privire la mine...
Adica trebuie in primul rand sa ma intreb: de ce nu-l simt pe Dumnezeu?
Nu-l simt pe Dumnezeu pentru ca...nu am nivelul minim spiritual necesar pentru a-L simti!
De ce nu am acest nivel minim spiritiual necesar pentru a intra in rezonanta cu energiile divine, pentru a le simti?
Poate pentru ca nu am credinta, poate ca mi-e foarte frica de viata, poate ca sunt furios din cauza unor dorinte neimplinite, poate ca sunt prea lacom, sau prea lenes, poate mi-e teama sa ma daruiesc celuilalt din frica de a nu iesi in pierdere, poate ca ma cred "buricul universului" si cu o astfel de viziune ma astept ca toti ceilalti sa actioneze doar pentru a ma servi pe mine s.a.m.d.
3) Sa zicem ca am dreptate; ca partenerul meu greseste si nici nu vrea sa recunoasca acest lucru.
Ce este de facut?
Pai in acest caz partenerul meu are nevoie de un exemplu, de cineva care sa-i reaminteasca, sa-i arate practic cum ar trebui sa se comporte intr-o casnicie.
Mda...
Si...cine ar fi cel mai aproape pentru a-i da un exemplu de purtare?
Nu cumva sunt chiar eu? Pai...asa se pare!
Deci daca partenerul meu se poarta urat cu mine...nu am decat a-i da eu un exemplu de purtare frumoasa! Nu-i asa?
Oare nu ne-am nascut cu totii pe acest pamant cu scopul de a ne dezvolta sufleteste catre bine?
Si ce sansa mai buna pentru mine de a ma imbunatati sufleteste decat dandu-i un exemplu de purtare frumoasa partenerului meu?
Giuliano