cand suntem la capatul puterilor sufletesti si fizice nu facem altceva decat sa ne gandim si sa traim incoresetati in acea stare sa ne vaitam, sa spunem in stanga si in dreapta cat de rau ne este..
dar starea de BINE..cum este perceputa?
eu nu traiesc acum nici un amar sau vreo suferinta..POT DOAR SA SPUN CA MI E bine...
voi cum simtiti momentele in care nu e nimic rau/dureroos/amar?
