Pana nu e prea tarziu...

Parintii mei sunt despartiti de cand aveam eu bb.
De aceea nu mi-am cunoscut familia din partea tatalui meu.
Pe tatal meu am inceput sa-l caut singura si dupa cativa ani am renuntat pentru a nu-i mai creea discutii cu actuala lui.
De mai bine de sapte ani sunt in Olanda si ma tot gandesc ca as vrea s-o cunosc pe bunica mea si restul familiei mele. Am si postat un mesaj aici prin ianuarie. Atunci m-am hotarat sa reiau legatura cu tatal meu, ca in felul acesta sa pot ajunge si la bunica mea.
Intre timp am gasit si site-ul parohiei bunicii mele si preotul a avut amabilitatea sa o viziteza pe bunica mea si sa-i povesteasca despre mine. Ea s-a bucurat foarte mult si abia astepta sa ma vada.
Tatal meu s-a bucurat si el, iar eu eram in al noualea cer.
Le-am promis ca merg de Paste in Romania si toata ziua nu ma gandeam decat la ce cadouri sa-i duc bunicii mele si cum o s-o imbratisez etc.
Azi am primit vestea ca a decedat, desi de la preot( care intamplator imi e si verisor) intelesesm ca se tinea bine la cei 84 de ani ai dumneaei.
Ceea ce nu inteleg e cum de am luat eu hatararea chiar acum sa caut contact cu ea? De ce nu am facut-o mai demult? Pe de-o parte ma simt asa de vinovata ca nu am mers mai devreme la ea in vizita. Pe de alta parte simt ca ma astepta demult si a fost de-juns sa-i transmit ca vin. Au trecut doar noua zile de cand a auzit de mine pana cand a plecat dintre noi. Am sperat ca vestea ii va da putere si o va tine in viata cat mai mult posibil, macar sa apuc s-o cunosc. Nu stiu care a fost cauza decesului, dar parca prea s-a potrivit si ma simt oarecum vinovata cand ma gandesc ca poate din cauza mea...
De cateva zile ma simteam rau si nu stiam ce am. Acum inteleg starea mea de neliniste.
Primul gand cand am citit mailul de la preot a fost la tatal meu. O sa am grija de el si o sa incerc ca macar de acum incolo sa avem o relatie normala tata-fiica.

Mi-e greu sa fiu acum coerenta dar ceea ce vreau sa subliniez cu aceasta este ideea ca e bine sa ne grabim si sa nu mai amanam de azi pe maine atunci cand vrem sa luam legatura cu cineva.
Viata e asa de complicata si ne rezerva destule surprize. Asa ca cine se simte cu musca pe caciula, sa puna mana frumos pe telefon, sau pe hartie si pix, sau pe tastatura si sa (re)ia contact cu cel sau cea la care se gandeste de mult. Ar trebui sa fim mai apropiati de cei dragi, pentru ca dupa ce se duc dintre noi ne pare rau degeaba ca nu am facut-o pana n-a fost prea tarziu...