parintii, incotro?

Intre mine si mama mea este o diferenta de douazeci de ani si mi-o amintesc foarte bine cind era tinerica. Zilele trecute a fost la noi si am vazut ca pe zi ce trece imbatrineste tot mai mult, grijile si necazurile au coplesit-o, moartea bunicii mele si accidentul rutier al surorei mele si-au pus amprenta si mai mult. Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu ea asa, imi vine s-o zgiltzii sa-si revina... la fel se intimpla si cu tatal meu... Astazi este ziua ei (la multi ani, mama!) si mi-a spus la telefon ca taica-meu, cit a fost ea la noi, i-a scris o poezie (pina anul asta nu a mai practicat astfel de sporturi!), mi-a citit-o si chiar e reusita!! Despre asta vroiam sa va intreb, cum treceti peste asta, cum va impacati cu ideea ca ei imbatrinesc?

Carmen,Ilinca&Ionut
http://photos.yahoo.com/m_costin