imi este teama sa nu o pierd vreodata

Dragi mamici,inca de cand am nascut-o pe Fabiana Alexia adica acum 6 luni ma confrunt cu o problema si as vrea sa stiu daca si voi la fel...De fiecare data cand trebuie sa plecam de acasa impreuna sau plec doar eu(oricum pt.putin timp)imi este foarte frica ca o voi pierde,ca ceva i s-ar intampla fetitei sau chiar mie.De exemplu acum 3-4 saptamani trebuia sa plec impreuna cu sotul si cu niste prieteni la Straja fetita urmand sa ramana la bunici.Ma rugam la Dumnezeu sa intervina ceva sa nu mai plecam,ceva imi spunea sa nu o las singura.Dumnezeu mi-a ascultat dorinta si mi-a indeplinit-o,nu a fost zapada si nu mai aveam pt ce sa mergem.Nu stiu ce faceam daca plecam si aveam tot timpul gandul acesta.Dar asta mi se intampla totdeauna cand trebuie sa plec undeva fara ea.Oare de ce?Sunt convinsa ca o iubesc extraordinar de mult,dar oare de asta sa-mi fie asa teama.Toate mamicile ne iubim ingerasii si nu cred ca toate traiesc cu aceasta frica.Voi ce spuneti?

alinutza

andreea_tx spune:

Incearca sa gandesti pozitiv ca altfel atragi raul singura.Cineva acolo sus ne iubeste.Si eu am patit la fel am facut odepresie post natala probabil de la cezariana ca de cate ori ma culcam aveam impresia ca nu ma mai trezesc si ma gandeam ce se va intampla cu copilul meu.

andreeat

roxicucu spune:

Si eu am trecut prin ceva asemanator, dar nu a durat decat vreo luna, intre timp am realizat ca sunt cam exagerata. Mi se parea ca nimeni nu ar putea sa se ocupe de copil atat de bine ca mine, ca nimeni nu ar putea sa ia o decizie corecta in ce-l priveste pe Stefan. Din cauza asta nu lasam pe nimeni sa puna mana pe el (in afara de sotul meu si de mine). Acum il las cu soacra-mea sau cu mama mea si trebuie sa recunosc ca imi face foarte bine o iesire in oras din cand in cand. Copilul s-a obisnuit cu bunicile, iar bunicile sunt foarte ascultatoare si nu fac de capul lor. Am inceput sa am incredere in ele si nu imi fac probleme cand plec de acasa. Bine, pana acum nu am lipsit niciodata peste noapte. Trebuie sa le povestesti bunicilor cum ai vrea sa procedeze cu bebe, eventual sa le si supraveghezi o zi, doua si vei vedea, ca vei putea pleca linistita. Si apoi, exista telefoane, poti oricand sa suni sa te asiguri ca bebe e in regula.

Roxana

http://community.webshots.com/album/267997357UUZEdo

RELY27 spune:

Draga mea cel mai bine este sa incerci sa nu te mai gandesti la lucrurile rele, nu iti fac bine sub nici o forma.Si eu imi ador copilul , il iubesc, dar gandesc asa : exista un D-zeu care are grija de el, el este singurul in masura sa hotarasca daca se intampla ceva rau sau bine cu el si nu pot decat sa am incredere ca il pazeste.Fii optimista si incearca sa inveti sa stai si fara el cate o zi sau doua daca situatia iti impune.

Flaflo spune:

Cu aceeasi "problema" ma confrunt si eu. Dupa doua pierderi de sarcina, Dumnezeu ne-a daruit-o pe Bianca! Este lumina ochilor nostri si comoara cea mai de pret din lume. Mi-e frica in fiecare clipa ca s-ar putea intimpla ceva cu ea! Nu esti singura, te asigur!
Poate cu timpul ne vom mai linisti!?!

Flavia si Bianca

adrianangi spune:

Intoarce aceasta teama in favoarea ta! Adica, bucura-te din toata inima de fiecare clipa petrecuta cu puiul tau. Are numai 6 luni, esti cu adevarat centrul universului ei, asa cum ea reprezinta pentru tine axa dupa care se invirte pamintul. E normal sa fii protectoare, tematoare, cu timpul vei capata curaj si incredere...
Numai bunul Dumnezeu stie cite zile avem fiecare pe lumea asta. Increde-te in El si multumeste-i pentru fiecare noua zi pe care o traiesti alaturi de copilul tau.


http://adriana.freewebspace.com/photo.html

qsar spune:

Exista deja la www.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=69" target="_blank">Cabinetul Psi un subiect mai vechi unde se discuta aceeasi problema: www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41931" target="_blank">mai este cineva ca si mine sau eu sant... nebuna?. Va invit sa continuati discutiile acolo.

Multumesc,
Q