O nastere usoara - galusca mea Elisa!

Si sa va spun si povestea noastra....asa cu lipsa talentului meu de povestitor...sper sa fie cat de cat placuta la citit.
Prin ianuarie 2004 am inceput sa mananc mai mult decat de obicei, eram deja si putin mai plinuta dar am pus asta pe seama bunatatilor consumate la sarbatorile de iarna. Ma tot plangeam sotului (lucram impreuna) ca mi-e foame si iar mi-e foame. El deja banuia ceva...iar in februarie ma hotarasc sa fac un test. Dimineata, pe 7 februarie, fac testul...astept 3 min, si vad o linie clara, a doua nu se vedea mai deloc. Il arunc dezamagita..."nu sunt gravida", ma gandeam (in conditiile in care asteptam minunea de vreo 9 luni). Asa.....era sfarsit de saptamana si apare mama la cafea. Ii povestesc ca am facut testul dar ca nu sunt gravida. Ea imi cere sa il scot din cosul de gunoi sa vada....SURPRIZA....zice "asta e clar un bb, daca nu ai fi gravida a doua linie nu s-ar fi vazut deloc". Eh, eu de unde era sa stiu?:)) In sapt ce a urmat am mai facut doua teste, asa ca sa fiu eu sigura. A urmat apoi in 18 martie cununia noastra (nu eram casatoriti) si vroiam sa fie totul in regula cand voi naste. In tot acest timp ma informam frecvent despre sarcina, nastere, si bebe citind forumul desprecopii.com. Mi-a fost de mare ajutor.
Sarcina a fost usoara. Greturile obisnuite dar numai dupa amiaza. Nu m-am ingrasat decat 11 kg pe care le-am dat jos dupa o luna de la nastere. Am mers la munca pana cu o saptamana inainte de a naste. Prin luna a 7-a aflu ca bebe al meu este fetita. Sotul isi dorea mult sa fie fetita. Mie imi era indiferent. Merg la birou si ii arat mandra ce scria pe fisa ''sex F''.
Continui cu saptamana 34 de sarcina. Merg la medic la control, medicul zice "daca promiti ca stai in pat nu te internez burta lasata jos, col sters, etc.", eu speriata de spitale (nu am stat nici o zi din viata mea in spital) promit solemn ca voi sta numai in pat, doar ca eu am mai mers o saptamana la serviciu, apoi gandindu-ma ca nu e de gluma ma hotarasc sa raman acasa. Plictiseala mare........trece o saptamana, era luni, apartamentul proaspat zugravit, ma apuca pe mine sa fac curat. Soseste mama, soseste vecina, ele doua "povestesc" cafeaua de dimineata. Eu nu aveam stare, vroiam sa ma apuc de facut curat...ca deh...zugravisem. Mama ma intreaba de ce nu am stare, daca presimt ca o sa nasc azi...eu nuuuuuuuuuu, nu azi. Mai am inca.
Asa....le las pe ele si ma apuc de curatat baia. Termin baia, ma mai ajuta si mama ceva, apoi pleaca. Eu nu ma opresc din munca. Faceam curatenie de ziceai ca nu mai sunt zile. Cam pe la ora 14 ma ia o durere de spate si parca nu mai am putere, ma opresc putin, ma ia cu calduri, nu inceteaza, ma intind in pat o jumatate de ora, apoi imi revin si imi continui treburile. Prin minte imi treceau tot felul de scenarii despre cum va fi nasterea (care habar nu aveam cand va fi). Ma uit la burta in oglinda, era lasata tare jos si parca ma apasa ceva. Intr-un final, spre seara, termin de facut curat, vine si sotul acasa cam pe la 18. Ii povestesc ce harnica am fost. Mai aveam doar de facut dus.
Intru la dus dar parca burta mea era ca un bolovan, asa o simteam. Eram prin sapt 36 spre 37. Ma gandeam ca oricum mai am pana cand trebuie sa nasc.
Ne intindem in pat si urmaream un film la tv. nu mai stiu titlul, dar imi amintesc ca in acel film o femeie nastea singura intr-o pestera si urla de numa si numa. Ma intrebam cum o sa reactionez eu la durerile nasterii. Stam ce stam...o contractie nedureroasa, ma gandesc ca e una din cele cu care eram obisnuita inca din primele luni de sarcina. Peste vreo 20 min alta. Simt ceva scurgeri mai mari decat de obicei. Merg la baie, schimb tamponul (toata sarcina am purtat din cele de igiena zilnica) si tot asa pana cand observ ca s-a scurs un lichid roz. Deja stiam de pe forum ca poti pierde dopul si cu o saptamana inainte de nastere asa ca imi spun ca nu e cine stie ce, mai ales ca nu ma durea nimic....inca. Contractiile incep sa fie regulate, cam la 20-30 min. Faceam drumuri dese la baie, pana cand spre miezul noptii observ ca s-a scurs ceva asa ca gelatina de culoare roz. Hopa, ma gandeam, se pare ca voio naste azi. Ma ia un fel de emotie amestecata cu frica si bucurie. Ne punem totusi in pat, imi zic ca mai astept pana mergem la spital. Nu aveam pregatit nimic. Poate ca in noaptea aceea am si atipit, dar eram atenta la ceas. In jurul orei 3 aveam deja contractii la 9 respectiv 6 minute. De cate ori ma uitam la ceas sotul ma intreba "cat?". Pe la 3.30 ne hotaram sa mergem la spital. Sotul nu pare prea grabit. Apar si primele contractii dureroase. Ma dureau dar nu foarte tare. Arunc intr-o plasa niste chiloti, papuci de casa, prosoape. Ma hotarasc sa nu anunt pe nimeni din familie decat dupa ce am nascut. Nu vroiam sa se adune gramada la usa. Imi lipsea fisa de gravida pe care o pastram la birou. Nu aveam nici vata (aici la spital trebuia sa ducem vata, tifon de acasa). Spitalul e la vreo 15 min de mers pe jos de noi. Ne urcam in masina, contractiile ma dureau tot mai tare dar suportabil inca. Ne oprim la birou, eu raman in masina, sotul merge sa caute fisa mea. Nu o gasea...incepe o contractie...incerc sa respir asa cum vedeam in filme, apoi merg sa imi caut eu fisa. Deja vroiam sa ajungem mai repede la spital si incerc sa imi grabesc barbatu`. Ajungem la poarta spitalului, intram, urcam pana la etajul 3, pe jos, faceam pauza la contractii. Sunam la usa maternitatii (ca asa e aici, nu poti sta doar la geam dca nu esti gravida). Iese o asistenta somnoroasa si ne intreaba ce dorim. Sotul zice "nevasta-mea naste". Ma pofteste inauntru. Sotul ramane putin la usa apoi pleaca gandindu-se ca mai am pana nasc. Imi da camasa de noapte si halat apoi ma consulta. Era o moasa draguta, micuta la inaltime careia nu am apucat sa ii dau decat 100.000 lei. Atat aveam in poseta. Zice...'da...aveti dilatatie 4 degete'. Apoi imi spune ca o sa vina sa ma consulte cam pe la 6 dimineata. Ma duce intr-un salon unde mai era o femeie care nascuse seara si repeta intruna "ce bine ca am scapat", cand la mine atunci incepea greul. Contractiile incep sa fie tot mai dureroase si deodata ...se rupse apa...ud tot patul era cam ora 5. Imi amintesc ca moasa imi spuse sa nu imping chiar daca simt ca iese bb. Deci...cam pe la 5 am o contractie puternica si simt nevoia acuta sa imping. Abia respir astfel incat sa nu imping. Norocul a fost ca atrecut moasa pe acolo sa vada ce fac, eu ii explicam ce contractie am avut, se hotaraste sa ma consulte....ma urc pe bicicleta...iar moasa.."Stai!!! Nu cumva sa impingi!!!!...abea a avut timp sa se echipeze ca Elisa mea vroia deja sa iasa afara. Imi explica cum sa imping, ma tot "pipaie", nu prea imi iese...printre contractii o intreb pe moasa (Mona o cheama) daca are copii, imi raspunde ca da (un baietel de 3 ani), apoi o intreb cand o sa ma taie...imi zice ca nu am nevoie sa stiu. Oricum nu am simtit mai nimic cand m-au taiat. Vine alta contractie...imping...imi zice ca nu e bine, imi zicea sa nu imping din gat ci asa ca atunci cand fac treaba mare, mai era o aistenta acolo, tanara, care nu prea stia ce sa faca. Vad ca moasa se impacienteaza, ma intreaba cum ma numesc, din gat abea ii spun ....Irina...., ii monitoriza inima bebelusului, batea slab ca era deja coborat intre oase, ma speriu putin si imping cat de tare pot eu, vad stele verzi si negru in fata ochilor (la propriu):) dar nu zic nici mac...in sfarsit, dupa vreo 4 incercari esuate, am impins astfel incat am auzit tipetele Elisei mele, galusca mea a venit pe lume. Tipa asa de tare ca a auzit-o si sotul de pe hol care sosise intre timp. Era ora 05:45. Desi a avut numai 2400 grame si 45 cm lungime a obtinut scor Apgar 9/10. Era foarte vioaie, micuta, avea crescut o gramada de par. Au pus-o pe o masa paralel cu mine, ma uit la ea, ea parca se uita la mine desi nu vedea nimic:), parca se intreba ce se intampla cu ea. O sterge putin, o inveleste intr-un scutec si mi-o da in brate pt cateva minute. Era asa micuta si calda dar inca nu realizam cat de mult aveam sa o iubesc de atunci inainte. Moasa ma felicita pentru comportamentul meu in timpul nasterii dar deja eram asa de ametita parca eram pe alta planeta. Inca nu era totul gata. Placenta nu se desprindea. Asistenta tot ma apasa pe burta dar nimic. In final se hotarasc sa cheme medicul care m-a chiuretat, iar eu nici nu stiam ce facuse acolo ca nu m-a durut. A fost mai enervant cand a cusut epizotomia. Simteam cum perforeaza acul pielea.
Cum nu prea era miscare prin spital moasa ii spune asistentei sa il cheme pe sot inauntru desi nu prea era voie.....eu tip ca nuuuuuuuuuu, sa nu intre. Imi imaginam ''tabloul''...eu cu picioarele sus, taiata, etc...nu e o imagine prea frumoasa:)).
Ma duc apoi (aproape pe piciorele mele) intr-un salon unde aveam sa stau vreo 2 ore. Moasa imi explica sa nu ma misc...etc... Trece vreo ora si jumatate apoi apare o infirmierea care vorbea foarte urat (mai era o femeia de care ziceam ca nascuse seara) si zice..''haideti, ridicati-va, doar nu credeti ca o sa va care cineva in spate pana in salon'', ne trimite la dush ca trebuia sa vina medicul la vizita. Mergem pe picioarele noastre in salon si la dus, apoi infirmiera afla numele meu de familie (era necasatorita, nu avea copii, avea in jur de 50 ani si statuse cu ceva timp in urma in chirie la soacra-mea) vreau sa spun ca s-a schimbat radical, ba chiar mi-a adus vata si tifon ca eu inca nu aveam. Din acest motiv ei nu i-am dat nici un leu desi se tot fataia pe acolo din cand in cand.. Era o scorpie. Eh...a trecut. De fapt nu ma interesa prea mult cum se comporta unul sau altul cu mine. Moasa va ziceam ca nu a primit decat 100.000 si s-a comportat exemplar. Vroiam sa ii mai dau ceva dar nu am mai vazut-o prin spital. Cred ca intrase in concediu.
Asa...ajunsa in salon ma apuc de dat telefoane. Mama era surprinsa ca nu am anuntat-o de seara.
Era totul frumos si bine doar ca eu trebuia sa stau in spital mai mult decat celelalte mamici (Elisa nu avea greutate) si cel mai greu a fost faptul ca nu ne lasau sa intram la bebe numai din 3 in 3 ore la alaptat. Ei erau separati de noi. Intram pe furis cand auzeam ca plange unul sau altul si ne anuntam unele pe altele al carei pui plange. Din cauza ca era foarte mica colegele de salon imi ziceau: ''dute ca plange soricica ta''. Abea suportam zilele in spital mai ales ca nu stiam cand vom merge acasa, unde mai pui ca Elisa a facut si icter si lua foarte putin in greutate. Ma hotarasc sa ies la cerere sigura fiind ca acasa pot sa ii dau sa pape cand vrea si va creste mai repede, lucru care s-a si intamplat. Deci in sfarsit, spre fericirea mea, a 9-a zi ne pregateam si noi de plecare. Medicii glumeau pe seama mea ''nu o lasati acasa, e prea mic copilul''. Vreau sa spun ca in tot acest timp petrecut la spital am colindat toate coridoarele posibile, nu aveam stare deloc. Ascultam mereu la usa salonului unde erau bebelusii sa vad daca nu plange galusca mea. Imi era asa mila de ea...adormea cu sanul in gurita, intre orele de masa se trezea si plangea (de foame cred) iar eu nu aveam voie sa intru la ea.
In sfarsit....ACASA...nimic nu mai conta acum. Puteam sa stau langa ea nonstop si era asa de bine.
Acum piul meu are 5 luni jumate si abea am sosit de afara. Acum doarme langa mine in carucior si a ajuns deja la 7200 grame. Gangureste si chiuie de numa numa. Iar peste 2 saptamani vom avea si botezul. Nu imi vine sa cred cum a zburat timpul.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu povestea mea. Repet..nu am talent de povestitor. Nu pot decat sa urez tuturor viitoarelor mamici sa aiba parte de o nastere asa usoara ca a mea.
Va pup


si bebe Elisa Nicola(21 sept. 2004)
Pozele noastre

Cary spune:

Sa va traiasca,sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii.

zozela spune:

Tyaa,sa va traiasca ingerasul!!!
Sa dea Dumnezeu sa fie sanatoasa!!!
E superba,v-am vazut fotografiile!Si tu arati f. bine pt. o proaspata mamica!!!


zozela

amironeanu spune:

Nu ne-ai plictitsit, chiar dimpotriva.
Sa-ti traiasca galusca, sa creasca mare si frumoasa. Si ai dreptate, cind ai un pui mic linga tine, timpul trece foarte repede.

Pupici,
Andrea si Stefania (13.08.2004)

Stefania - printesa mea

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=44241" target="_blank"> O poveste despre o raza de soare

aysha spune:

Sa fie sanatoasa si voioasa si sa va umple sufletele !

HelleneC spune:

Sanatate si bucurii sa aveti de la Elisa! ... si o primavara frumoasa! Asteptam sa ne scrii cum a fost botezul!
Elena

Mami ”de George”
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561" target="_blank">Povestea_nasterii
www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC/" target="_blank">Poze

eli spune:

Sa va traiasca "soricica" , sa fie sanatoasa si sa va aduca multe bucurii. Mamica umblareata, felicitari pt frumusetea de fetita! Pupicei!

Eliza & Stefan Takeshi (16/08/2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=32097" target="_blank">Nasterea broscutei vechi"proaspete"

tyaa spune:

Multumesc mult fetelor pentru urari si pt ca ati avut rabdare sa cititi povestea noastra. Azi cand voi avea putin timp o sa citesc povestile voastre si o sa ma uit si la poze. Imi place mult sa ma uit la poze. Sa fie si puii vostrii sanatosi, frumosi, norocosi. Sa creasca mari, sa va bucurati de ei. Revin sa va povestesc si despre botez.

si bebe Elisa Nicola(21 sept. 2004)
Pozele noastre

pengunica spune:

Tyaa,multa sanatate si fericire tie si printesei tale!
avand in vedere ca suntparca m-a mai intarit povestea ta...pentru ca si eu vreau sa nasc normal .

ANDRA24

Anina_n spune:

Multumim pentru frumoasa poveste, tyaa ! Sa va traiasca minunea, Elisa Nicola(frumos nume!), si sa va incante mereu sufletele !

---

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002), www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346" target="_blank">Povestea nasterii


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=42199" target="_blank">Copii capricorn

tyaa spune:

pengunica, sa dea Domnul sa ai o nastere usoara si o sarcina fara probleme in continuare.
Anina_n, merci pt compliment.
Amironeanu, am citi povestea voastra. M-am uitat si la poze. Foarte frumos.
HelleneC, am citit si povestea voastra. Emotionanta. La poze nu am reusit sa ma uit. Nu se deschide nimic.

si bebe Elisa Nicola(21 sept. 2004)
Pozele noastre