Influienta internetului asupra vietii de familie
Raspunsuri - Pagina 2
paula2003 spune:
A trebuit ceva vreme sa conving sotul ca si eu am dreptul la stat pe net. Acum am multi prieteni virtuali, ma bucur ca am cu cine discuta, cui ma plange si nimeni nu-mi poate deveni dusman cat timp nu ma cunoaste. Este o forma de prietenie actuala si moderna. Are si parti rele dar astea sunt timpurile si ne adaptam lor.
Paula
paula2003
& alexandra 
http://pg.photos.yahoo.com/ph/alexa13tinta/
adrienne12 spune:
Orice ati zice voi internetul poate fi adictiv. Deci trebuie tratat cu masura ca poate fi daunator.
craciunitza spune:
Nu sunt de acord cu articolul lui Plesu. Anonimitatea nu este garantata pe net, identitatea reala se poate afla destul de simplu. Pe de alta parte, nu numele si adresa te defineste ca individ ci ideile si felul in care simti nevoia sa te manifesti.
Influenta internetului asupra vietii de familie? Sa fim seriosi! Daca nu era internetul, era altceva. Sunt multe feluri in care poti fugi. Cunosc persoane care stau seara de seara pe internet, investesc energie si timp si le place. Asta in timp ce, alaturi, sotia si copilul au impreuna alta activitate. Dintr-un anumit punct de vedere suntem tentati sa spunem ca e ok asa, macar sta acasa si nu umbla aiurea. In timp ce ne multumim cu un surogat (prezenta fizica) celalalt se distreaza de minune (cu gandul). Din punctul meu de vedere asta e cea mai perversa distractie. Si cea mai lipsita de respect.
Nu certati copiii cand viseaza!
gicutza spune:
La noi e mai simplu. Cand ne-am cunoscut (pe Internet 
) si eu si sotul aveam deja o activitate indelungata in domeniu. Deci invatasem deja cu ce se mananca si eram dependenti de el ca mijloc de comunicare intre noi doi, ca mijloc de informare si ca instrument de cunoastere. De fiecare data cand ne-am mutat domiciliul primul lucru a fost sa ne cablam
Si acum ne este indispensabil datorita profesiei, dar nu renuntam la ceva fizic, palpabil, in favoarea virtualului oferit de net.
De ex. eu cand navighez pe DC sigur am in background si alte activitati, download-uri, mail-uri, etc. Nu "rup" din timpul alocat familiei.
Sa traim bine!
gicutza spune:
Aaaaa.... iar in ce priveste "abolirea sclaviei femeilor cu ajutorul Internetului"... pai daca nu e Internet e TV, sau radio, sau carti, sau reviste. O femeie poate sta de ex. toata ziua sa citeasca SF-uri in loc sa spele vasele sau sa dea cu aspiratorul, e acelasi lucru.
Nu cred ca asta e problema care trebuie sa o inteleaga barbatii 
Sa traim bine!
adusca spune:
Ce mi-a adus mie internetul?
Va citesc mesajele cu mult interes, as vrea sa raspund mai des la ele si tot ce scriu mi se pare asa de banal si cretin incat sterg tot. Sunteti prea inteligente pt mine, poate daca am sta la o cafea sau la o "barfa" as reusi sa-mi maschez (hai sa fiu miloasa si sa nu zic prostia) lipsa de educatie si a IQ'ului (serios ca l-am avut in tinerete, nu stiu unde l-am ratacit insa) pentru ca in real sunt o fire foarte vesela si sociabila. Trebuie sa scriu acum rapid fara sa recitesc, exista sansa ca si acest mesaj sa aiba soarta multora. Mi-e frica mie sa cad in ridicol cu idiotenii spuse aiurea (pe jumatate ar trebui sa fiu iertata, deh, inginer) sau imi trebuie un timp de reacomodare? Pentru ca eu de fapt nu am scris scrisori niciodata, iar la compunere eram paralela (mereu m-a atras mai mult stiintele reale).
Ce sper eu sa gasesc in Internet? Sincer habar nu am, uneori e doar o pierdere de vreme, pentru a-mi goli mintea, stau asa....parca fara rost in fata monitorilui si casc ochii aiurea pe chat. Uneori asist la dezbateri foarte interesante pe unele chan-uri de IRC (ca de ex filozofie, sau literatura) dar tot nu-mi permit sa intervin sau sa adaug ceva tot din frica de a pica in penibil.
Stiu insa ce mi-a adus internetul. Mi-am recapatat placerea de a lectura, citesc mult....forumuri, articole, eseuri,poezii (ah, am primit un volum de poezii cu dedicatie speciala de la Matei Ghigiu, "Sala de asteptare" si va dau un link cu un articol despre ea http://www.gardianul.ro/articol.php?a=mediacultura2003042205.xml , dar recunosc ca le citesc incet pentru ca-s prea grele pt mine)....parca as vrea sa recuperez ce am pierdut....si nu stiu daca mai e posibil. Inca de la generala profesorii se plangeau parintilor ca mereu ma prind citind in timpul orelor. Eram singurul copil din sat care mergeam sa pasc vacile cu romanele dupa mine, se uitau toti ciudat . In liceu ajunjesem sa citesc cate o carte pe zi, chiuleam de la ore pt asta. Daca ma interesa un autor (cred ca am toate romanele lui Rebreanu) sau subiect, epuizam tot ce gaseam pe piata in acel moment (ah, si ce greu faceam rost, poate va aduceti aminte ca in librarii cartile bune se vindeau doar la pachet, alaturi de umpluturi), de ex despre lagarele naziste, civilizatii extraterestre, yoga, pana la dezastre naturale. Romanele gen Sandra Brown (sper ca nu i-am scris numele gresit.......nu am nici o carte in biblioteca scrisa de dansa) ma plictiseau cumplit........si poate de asta (sau e doar un pretext?) destui de multi ani nu am mai citit aproape deloc. Pe tarabe nu gaseam carti de calitate, doar scoase ca la xerox.....carti comerciale....am trecut si printr-o perioada mai proasta din punct de vedere financiar, iar o carte buna costa destul de mult.....rar imi cadea in mana o carte care sa ma provoace....si incet, incet a disparut interesul si placerea pentru lectura. Si va spun din proprie expierenta, un creier care nu e pus la treaba, se atrofiaza. Plus ca am pierdul contactul cu .....ah, nu gasesc formularea potrivita.......tot ce inseamna noutate, si cultura in general. Poate de aici vine si greutatea mea in a-mi exprima ideile (nu ca as avea prea multe), dar nu pot sa nu admir usurinta cu care va exprimati voi, si parca simt un fel de invidie (nu, nu cu rautate, ci in sensul ca as vrea sa fiu si eu la fel) dar si un regret pentru timpul pierdut si care nimeni nu mi-l poate da inapoi. Acum incerc sa recuperez, dar sunt atatea de citit, de aflat, si parca atat de putin timp (careva sa ma opreasca din delirat).
Cam asta mi-a readus mie internetul, intr-un cuvant accesul la informatie, sau mai bine zis placerea de a ma informa din nou.
Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.
adusca spune:
Si din pacate mi-a mai adus ceva Internetul - nepasarea!
Stiti sigur reclama, e facuta pt o firma de lactate, si apare pe ecran o vacuta tare fericita harjonindu-se. Se opreste pt un moment si zice" Ah, am uitat sa ma prezint, eu sunt Fulga". Nu stiu de ce cam in fiecare zi simt ca trezesc in pielea ei. Tocmai am incheiat o discutie cu sotul, totul calm si foarte bland.... am incercat fiecare sa vedem ce doreste celalat. Ei bine, el nu face compromisuri, ma vrea ca inainte, cum m-a avut 17 ani. Oh, sa nu credeti ca incerc sa ma plang, sau sa par victima, am avut o casnicie fericita......dar cred ca acum vorbesc cu mine insumi.....incerc sa inteleg mentalitatea barbatului. Deci 17 ani nu am stiut decat de job si familie, aaaa, si cativa prieteni de familie....pt ca nici eu nu mi-am dorit altceva. Nu simteam nevoia sa am timp si pentru sufletul meu.....cred ca asa am fost educata.......sa stau si sa ma uit la ceas asteptandu-mi sotul de la munca sau de la baut cu mancarea calda......indiferent la ce ora venea sau in ce stare venea. Nu vroiam sa ies in oras decat cu el (si asta se intampla foarte rar, ori ca muncea foarte mult, ori ca il tinea ocupat biliardul), nu-mi cumparam nimic decat daca-i ceream voie.....sunt convinsa ca nu mi-ar fi facut nimic si daca-mi luam eu de capul meu, dar deh, Fulga.
Acum s-a schimbat ceva, a intervenit internetul, nu mai este gadilit cum era, bineinteles ca gaseste mancare, dar ii strig de la calculator sa si-o incalzeasca, normal ca are mereu hainele pregatite, dar sunt pe umeras, nu mai sta el in fund la marginea patului si eu i le aduc cate una. Bineinteles ca tot nu trebuie sa faca nimic in casa, are acelasi obicei, se intinde in pat cu telecomanda in mana, dar nu il mai bazai eu, sta singurel si se uita la tv.
Pt el asta e o lovitura crunta si nu poate accepta. Dupa spusele lui m-a lasat o perioada sa-mi "fac de cap" o perioada sa fim chit. Dar vrea sa-mi revin si sa nu ma mai ating de calculator, altfel va fi nevoit sa-si caute o femeie care sa-i faca pe plac. Recunoste ca a gresit toti anii astia, ca s-a gandit doar la el (oare acum nu face la fel?), a renuntat total sa mai meaga cu prietenii la baut.....dar daca inainte incercam sa deschid discutia imi spunea transant sa nu-l pun sa aleaga intre ei si mine pt c-o sa-i aleaga pe ei.
Dar acum nu ma mai intereseaza pe mine daca merge sau nu, nu ma mai afecteaza daca ar ajunge dimineata la 4 acasa. Cred ca totusi are dreptate ca m-am schimbat, acum realizez ca sunt indiferenta (ah, si cat ma mai consumam inainte, cat ii mai cerseam atentia), si nu stiu ce m-ar mai putea face sa renunt la timpul asta pt sufletul meu. Sigur nici amenintarea cu divortul...poate ar trebui sa caut o solutie pt ca ne mai leaga inca sentimentele.....sau e doar obisnuinta?
Ma iertati c-am delirat despre asta, parca simteam nevoia sa ma descarc (sunt inca sub influienta discutiei cu el), oricum dracu' nu-i asa de negru si orice problema are o rezolvare daca se vrea.
Fac efortul ca baiatul sa nu simta sau sa sufere cumva, nu are nici o vina. Si mai sunt convinsa ca odata si odata o sa "platesc" acest comportament, nimic sanatos nu se contruieste pe razbunare (nu stiu daca e cuvantul potrivit).......si aveati si voi drepate, daca nu era internetul aparea altceva.
Cu stima....
Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.
craciunitza spune:
Nu stiu de ce spui ca te-au atras stiintele reale, vad ca scrii asa de cursiv, ca o poveste, plus toate cartile alea citite care in mod sigur te-au format, poate esti azi intr-o pasa proasta si de asta esti asa pornita. Din punctul meu de vedere macar tu stii ca ai o buba, ca ceva se-ntampla, stii asta si actionezi constienta ca pot exista urmari pe care esti dispusa sa ti le asumi. Indiferent ca vei hotara sa-ti salvezi casnicia sau sa o lasi in pace. Eu admir asta la un om, ca-si asuma responsabilitatea faptelor. Dar cand vezi familii fericite, fericite dupa un tipar fals si ostentativ aratat, si cand unul din ei prefera sa stea la calculator, asta mi se pare o atitudine perversa. Am cunoscut persoane care fac un act de bravura din faptul ca celalalt ingaduie acest comportament, ca-si duce viata intr-un univers real dar paralel cu maestrul internetului. Tu poti spune "asa vreau, asa am chef", nu te ascunzi dupa "dar nu fac nimic rau, ma joc".
Cred ca succesul internetului se datoreaza si faptului ca oamenii nu vor tipare, nu vor canoane, nu vor idoli falsi.
Nu certati copiii cand viseaza!