Dreptul la viata, dreptul la moarte

O femeie de 67 de ani a nascut un copil (desigur stiati asta), intr-un fel vestea ma bucura pt ca imi dau seama de progresele stiintei, mai ales in legatura cu schimbarile ce le poti face unui corp la nivel hormonal, ma rog ganduri din astea....dar dupa entuziasmul respectiv au venit alte ganduri desigur legate de aspectele reale ale situatiei. Eu ma intreb in ce fel s-a asigurat femeia respectiva ca acest copil va avea o copilarie in care nevoile naturale ii vor fi asigurate in momentul in care ea nu va mai fi langa ea, mai ales ca e mult mai plauzibil ca acest moment se va produce mai devreme decat mai tarziu (posibilitatea ca acest copil sa ramana fara ingrijitor prea devreme in viata ei este mare). Aspectul moral va fi mereu o parte intrinseca a acestor subiecte. In viziunea mea...depinde de "ochelarii" prin care privesti subiectele respective ( ma tem de extremism ca si de blamare de "putrezit in iad"...etc...)
In alta ordine de idei dar nu complet in afara subiectului, am vazut un film care mi-a placut tare mult, The Sea Inside (Mar dendro- Marea dinauntru), un film spaniol care trateaza subiectul dreptului la o moarte demna, dreptul de a alege moartea cand eshti quadruplegic (paralizat de la gat in jos). Este vorba despre un scriitor spaniol si lupta lui de 30 de ani pentru acest drept. Foarte interesant, am cazut pe ganduri.
Uneori uitam ca in toata lumea ce ne-o construim in mintea noastra si toate regulile ce le aplicam zi de zi, sau pe care cerem sa ne fie respectate...toate acestea ne sunt atat de personale, au capacitatea sa fie atat de subiective. Universul poate avea dimensiuni ciudate, depinzand de atatia factori. In ultima instanta numai descopar zi de zi ca "adevarul" pe care-l declamam cu atata fervoare poate fi doar o iluzie si realitatea, asha cum noua tendinta filozolica a gandirii actuale sustine, este construita mereu de fiecare individ. Sigur ca avem valente comune, si avem nevoie de o baza pe care sa construim dar cu cat invatam mai mult despre univers, noi, viata, diversitate...cu atat mai mult se distorsioneaza regulile si rigiditatea lor devine uneori aproape ridicola. Ma rog, ganduri incipiente...


Cine nu iarta, distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.