Astazi, este prima data cand am curajul sa spun ce simt sau ce gandesc. Citesc de multa vreme discutiile de pe forum.Imi place sa cred ca pana la urma voi putea sa pun in practica tot ce am invatat alaturi de voi in tot acest timp. Cu 10 ani in urma in viata mea, zana cea buna, a adus un ingeras. Se numeste Andreea, si o iubesc ca si cum ar fi copilul meu.Imi este nepoata. Alaturi de voi si de ea am inteles ce inseamna sa fii mamica, care sunt lucrile bune din viata noastra de femei.Inca de la nastere am avut-o alaturi de mine. A crescut sub ochii mei, am fost alaturi de ea la primii pasi, la prima zi de gradinita, la prima zi de scoala.Am facut pentru ea o schimbare in viata mea, am renuntat la postul de profesor de informatica si m-am mutat la o firma care face programe pentru copii. Tot ce am creat acolo am incercat acasa cu ea.Am inceput de la 3-4 anisori cu carti multimedia din care sa invete care sunt animalele, culorile si o multime de alte lucruri interesante, au urmat apoi povestile pe care ea le iubeste enorm, abecedarul si matematica de cls.I, si tot asa pana cand i-am creat un program de matematica dublat de un joc in Univers. Astazi fericirea mea s-a dublat. Este pe drum si surioara ei. SUNT FERICITA SI VREU SA IMPART ASTA CU TOTI OAMENII DIN UNIVERS.
