O RUGAMINTE MARE-sfaturi pt. o mamica singura

Dragele mele si dragii mei,
cum va stiu oameni cu sufletul mare, apelez la voi pentru cateva sfaturi, de care sincer speram sa nu fi avut nevoie niciodata ...

Una dintre cele mai bune prietene ale mele a suferit duminica o pierdere greu de imaginat. Sotul ei, cu care impartasea o casnicie cum numai in povesti mai intalneam, a plecat la Dumnezeu mult inainte de vreme, la numai 36 de ani. Ea, distrusa in acest moment si probabil pentru totdeauna trebuie sa se reculeaga cat mai repede pentru ca are de crescut doua comori: una de 7 ani, in clasa intai si una de 3 ani, doi baietei.

Azi cand am vorbit cu ea, mi-a spus ca atunci cand va putea va cauta sfaturi despre cum sa actioneze in ceea ce priveste copii, in carti sau la persoane de specialitate. Trista de tot, mi-a spus ca a citit multe carti despre educatia copiilor, dar a sarit mereu peste capitolul despre parintii singuri.

Oricat de mult tin la ea si oricat as vrea sa o ajut, aici nu am cum. Eu nu am copii, si chiar de i-as avea, prin marea mila a lui Dumnezeu, nu sunt in situatia ei. Asa ca apelez la persoane care sunt in aceasta situatie, pentru sfaturi, multe si bune, de genul celor ce apar mereu pe acest site cand cineva da de greu. Vor fi cu siguranta apreciate sfaturi legate de ORICE problema ... .
Eu le voi pastra cu sfintenie si cand o voi vedea ca e pregatita ii voi arata cati oameni s-au gandit la ea si au venit cu o vorba buna si, sper eu folositoare.

Va multumesc

Catalina, o viitoare mamica

iris spune:

noi avem o verisoara al carei sot a murit cind fetita ei avea 4 ani, s-a inecat la mare, practic sub ochii lor; i-a fost teribil de greu , pentru ca si-a spus ca trebuie sa isi ascunda durerea fata de copil; asta a fost primul ei gind dar sfatul unui medic psihiatru, prieten, a fost ca nu trebuie sa ascunda complet aceasta durere; se pare ca si copiii trebuie sa inteleaga momentul , sa inteleaga cit de greu ii este mamei; mie sfatul asta atunci mi s-a parut inuman , dar se pare ca fusese un sfat bun; acela de a suferi impreuna, pentru ca asa este de fapt si normal si mai usor pentru toti; tin minte ca verisoara mea incerca sa se poarte foarte firesc, cu veselie fortata , cu un program vesel si distractiv pentru fetita; asta a fost tendinta ei atunci, dar i-ar fi fost imposibil; anii au trecut; fetita de atunci are acum 23 de ani; mama ei s-a recasatorit, si mai are un baietel; probabil ca numai timpul vindeca dar si prietenia celor din jur, si constiinta ca poti sa te sprijini pe altii, inclusiv pe copiii tai, mari sau mici; exista, in editura humanitas , cred o carte despre situatii de acest fel; ii doresc prietenei tale sa aiba putere sa mearga mai departe , si sa nu isi piarda increderea in propriile ei forte; ii are pe copii si asta e intr-un fel salvarea ei;

Andrada spune:

Catalina, o sa ma uit dupa o carte adecvata si-ti raspund cit de curind ce am gasit.
Sanatate si Putere!
Andrada

Catalina spune:

Draga mea Iris, intr-adevar, sfatul tau este foarte bun. Si prietena mea cred ca face acelasi lucru. Cand va fi timpul sper sa primeasca bine acest sfat.

Andrada, noi lucram la Scoala Americana si limba noastra de la serviciu este engleza, aproape ne-a devenit prima limba - nu exista deci acest impediment. Daca poti gasi o carte, te rog spune-mi cum pot proceda sa o primesc eu si sa iti trimit banii. Eu am o prietena in Statele Unite si o pot ruga pe ea sa iti scrie un cec si sa ti-l trimita prin posta. Tinem legatura, multumesc mult.

Dragele mele si dragii mei,
am observat cu bucurie ca multi dintre voi au citit mesajul meu dar nu au raspuns. Asta e bine intr-un fel, inseamna ca sunt multi oameni fericiti pe acest forum, ca nu sunt multi cei care au trecut prin asa ceva.
Cu toate acestea, as vrea sa va indic exemplul lui Iris. Ea nu a fost in aceasta situatie si totusi a venit cu un sfat bun. Sa stiti ca apreciez orice cuvintel, orice idee ajuta. Iar daca sunt printre voi oameni ce au suferit o astfel de pierdere cand erau copii, poate ne pot impartasi din sentimentele lor, pentru ca ar ajuta chiar foarte mult.
In rest, primesc cu placere (vorba vine, ca nu mi-as fi dorit sa caut o astfel de informatie)orice amanunte: site-uri, carti, nume de doctori . Orice.
Va multumesc inca o data

Catalina, o viitoare mamica

Adina spune:

sfatul meu este:trebuie sa faca fata situatiei fara sa dramatizeze sau sa se apropie de vreo depresie......sa lupte!tatal meu a murit cind eu aveam 6 ani,era la o luna dupa ce incepusem clasa intii,sora mea avea 10 ani si mama noastra 33de ani.sigur ca am resimtit din plin faptul ca am fost crescuta numai de o mamica singura,asta cred ca s-a rasfrint si asupra personalitatii mele,dar mama a stiut intotdeauna sa ne faca sa fim fericite numai in trei:)))o admir cu atit mai mult acum,cind am devenit si eu mama.stiu ca o surprindeam de multe ori lacrimind,stiind de ce plinge,dar treceam peste clipele astea si dadeam in continuare piept cu viata....am avut o copilarie minunata si plina de bucurii......nu ne-am lasat coplesite,am luat-o ca atare si ne-am trait viata.nu stiu ce sfat sa-i dau prietenei tale,dar daca ea vrea sa stie mai multe,eu sint aici:)))

iris spune:

in cartea "cum devenim parinti mai buni" de S.Shpiro, K. Skinulis, ed humanitas 1999, e un capitol adresat parintlui unic; cred ca e de ajutor, tin minte ca atunci cind am citit prima data acele sfaturi si idei mi s-au parut de bun simt, dar greu de indeplinit; din pacate sint printre noi parinti care trebuie sa treaca si prin asta;
numai bine!

Veve spune:

Draga Catalina,imi pare rau pentru prietena ta!E teribil sa ti se-ntimple asa ceva si sa fii nevoit sa mergi mai departe,sa iei toate grijile si responsabilitatile pe umerii tai si sa fii singur raspunzator de cresterea si educatia a doi copii.Si e si mai greu sa dai sfaturi cind nu ai trecut prin asa ceva,caci din experientele altora nu inveti aceleasi lucruri ca atunci cind ar fi traite de tine.Tu spui ca multi am citit si putini ne-am oprit sa spunem ceva;dar gindeste-te ca e o situatie foarte delicata si pur si simplu e greu sa spui ceva.Personal n-am trait(multumesc lui D-zeu!) si n-am cunoscut pe nimeni care sa aiba parte de asa o tragedie;deci sfaturi nu pot sa dau....Am cautat pe net ceva site-uri si scriu aici doua adrese care mi s-au parut mai consistente:
http://www.familyforumonline.com/Just%20for%20you/singleparenting/support_group_for_single_parents.htm

http://www.singleparentsmingle.com
Cind prietena ta va fi pregatita poate o vor ajuta in vreun fel;mai mult de atit nu stiu ce-as putea face;imi pare rau!

Irina & Veve cea cumintzica foc!

Daca n-am avea atitea defecte,nu ne-ar face atita placere sa le observam pe ale celorlalti (La Rochefoucauld)

danv spune:

Catalina,

sa stii ca daca nu nu raspundem o facem pentru ca nu nu ne simtim indreptati-ti sa o facem. Cred ca pur si simplu nu putem sa simtim ceea ce simte prietena ta (desi cred ca este ingrozitor). Tot ceea ce pot sa spun este ca atunci cand imi pierd reperele repet rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" pana dispar toate problemele care ma inconjoara.

dan

n/a spune:

Draga Catalina, nici eu nu stiu ce as putea sa spun ... pur si simplu nu ma pot pune in situatia aceasta, ca sa incerc macar sa inteleg prin ce trece prietena ta ... probabil ca acum se simte pierduta si va mai trece mult, mult timp pina sa-si revina la linia de plutire ... se spune ca timpul vindeca ranile, eu cred ca asa o rana, nici timpul nu poate sa o vindece, poate doar sa o amelioreze cit de cit.
Cel mai important pentru ea, este sa se mentina la o limita a realului, a constientului si sa lupte pentru a nu cadea in alte extreme: depresie, deznadejde, furie, alcool, fanatism religios, samd ...
Aici sunt tot felul de centre, unde poti merge si vorbi cu alte persoane aflate in situatii asemanatoare si poti primi counselling ... ma indoiesc ca in RO exista asa ceva ... se pare totusi ca ajuta sa discuti cu alte persoane care au trecut prin tragedii asemanatoare.
In ceea ce priveste atitudinea ei fatza de copii, aici este si mai greu ... parerea mea e ca trebuie sa le explice ca de acum inainte vor fi doar ei trei, la bine si la rau si ca trebuie sa se sprijine unul pe celalalt ...
Am sa incerc sa caut si eu ceva carti despre asa ceva ... stiu ca sunt niste carti gen "chicken soup for..." , pe mine m-a ajutat enorm o asemenea carte dupa ce am pierdut a doua sarcina ... daca o sa gasesc ceva corespunzator te anunt.
Nu stiu ce as mai putea sa-ti spun ... zilele acestea m-au marcat profund, intii tu ai dat vestea despre prietena ta, apoi Ariadne cu sotul ei ... parca a fost un fel de "wake-up call" ...

Andrada spune:

Draga Catalina,
M-am uitat dupa carte aici intr-o librarie, dar nu am gasit nimic cu acest subiect. Nici in cataloagele lor nu au asa ceva (i-am rugat sa se uite). Te-as ruga sa te duci tu la Amazon.com sau Barnesandnobles.com si daca gasesti ceva spune-mi si o comand. Daca nu, solutia mea este sa va trimit o carte despre cresterea copiilor in general si care are si un capitol referitor la tragedii in familie. Poti sa-mi trimiti si un email odata ce ai hotarit.
Sanatate si Putere,
Andrada

Catalina spune:

Dragii mei si dragele mele,
mai intai de toate vreau sa va multumesc celor care mi-au raspuns si celor care s-au gandit la mine si la prietena mea (pentru ca stiu ca au fost multi). In al doilea rand vreau sa imi cer iertare pentru exprimarea din ultimul mesaj, dragii mei, nu am vrut sa spun ca nu vreti sa imi raspundeti, Doamne Fereste!
Ceea ce doream sa spun era tocmai faptul ca imi dau seama ca este greu sa iti dai o parere atunci cand nu stii exact ce implica situatia, cand nu ai fost pus intr-o astfel de situatie... . Eu totusi ma gandeam ca parerile mai multor oameni vor conta la un anumit moment. Prietena mea isi da seama ca nu ne putem nici unul pune in situatia ei cu adevarat si sa dea Dumnezeu sa nu mai auzim niciodata de asa ceva, dar eu incerc numai sa o ajut cu niste pareri. Ea le va lua ca atare, daca nu-i plac sau considera ca nu le poate pune in aplicare, poate sa nu le ia in seama.
Deci, daca cineva doreste sa spuna ceva, eu ascult cu placere.

I-am cumparat eu "Supa de pui pentru suflet de crestin" si "Supa de pui pentru suflet tanar", inainte ca sa se intample tragedia, i le cumparasem de ziua ei (zi in care si-a inmormantat sotul ...).

Andrada, cand voi avea putin timp ma voi uita pe niste site-uri si iti spun eu ceva titluri care m-ar interesa. Iti multumesc din suflet pentru ajutor, va multumesc tuturor.

Catalina, o viitoare mamica