cum afecteaza divortul un copil mic?

Desi am sperat ca se va remedia situatia dintre noi,din pacate nu se mai poate si am ajuns la concluzia ca singura modalitate de rezolvare a problemelor este despartirea.In trecut ne-am mai confruntat cu situatii similare numai ca atunci eram doar noi doi.Acum a aparut si un bebe baietel (are doar 6 luni) care a schimbat cu totul ecuatia.Problemele noastre sa-u accentuat in momentul sarcinii si in perioada de dupa cand sotul meu nu a stiut sa-mi fie alaturi si sa ma inteleaga si mi-a reprosat tot felul de lucruri pe care probabil le faceam influentata de starile prin care treceam.
Probabil ca mic fiind acum copilul nu va resimti aceasta despartire,dar cum va reactiona dupa cand va intreba firesc "unde e tata,de ce nu e cu noi?" Ce-i pot raspunde? Nu-l va afecta lipsa tatalui? Pot fi si mama si tata? Probabil ca la un moment dat va aparea cineva in viata mea din nou-cine va fi acel cineva pentru copil? Ma va intreba "mami de ce tu ai alt tata si tati are alta mama?".
Toate aceste intrebari si multe altele ma framanta continuu pentru ca doresc ca copilul sa fie cat mai putin afectat de aceasta sitautie delicata.
Va rog sa-mi impartasiti din experienta voastra cate ceva.
Monica

corianai spune:

Monica sunt aici!! Stii ca si eu am trecut prin asta, si mai stii si cat de bine s-au aranjat toate pt mine. Fruntea sus, fata draga!! Sunt sigura ca ai motive intemeiate, nu vreau sa discut despre asta. Peste 25% din familii se destrama in ziua de azi, poate in Romania procentul e ceva mai scazut din cauza prejudecatilor. Aici in Suedia vin copiii cu cei 4 parinti ai lor la serbari, plus frati vitregi si o droaie de bunici. Toti sunt prieteni, si eu cred ca asta e important, relatiile dintre parinti sa fie cordiale. Ufff... trebuie sa fug acum ca tipa Eva ca din gura de sarpe.
Te pup si mai vorbim!

argo spune:

Eu n-am experienta in asa ceva, dar mi-am adus aminte despre o carte, pe care ti-o recomand din tot sufletul, scrisa de Francoise Dolto si care se numeste "Cand parintii se despart-cum sa prevenim suferintele copiilor". A aparut la Editura Trei. F. Dolto este recunoscuta ca specialista in terapia copilului si-ti pot spune ca, dupa parerea mea, nu bate campii deloc.
Oricum, bafta, si poate ca reusesti in vreun fel sa rezolvi problema si sa nu ajungi la divort.

bebetica spune:

"Ta-ta" ne-a parasit de cand Stefan avea 11 luni, cu toate ca el si-a dorit acest copil, cu toate ca a fost un tata mai mult decat exemplar timp de 11 luni ... si totusi a disparut TOTAL din peisaj . Stefan il striga prin casa si intreaba mereu de el chiar si acum la 2.4 ani. Nu l-a vazut decat in poze si asta rar atunci cand mai scotocesc dupa diverse.

Mie personal imi vine .... nu stiu ce sa-i spun mai ales ca acesta nici macar de ziua lui de nastere sau de nume nu si-a permis sa dea macar un telefon.

Copilul simte lipsa tatalui asta este cert ..........rezolvarea situatiei este mult prea incerta ...

Nu sunt cea mai indicata in a da sfaturi dar... din pacate cazuri ca ale noastre exista ..........


.... Ioana si al ei STEFAN DIMITRI ....... (de 2 anisori)

http://share.shutterfly.com/osi.jsp?i=EegNWjFi0btWKT

mcbeal spune:

Si eu am trecut prin toate astea. Fiul meu avea 5 ani cand m-am hotarat sa ma despart de fostul sot. Si acum ma felicit ca am avut puterea sa 'rup pisica', in ciuda teoriilor tinute de ceilalti si a prejudecatilor. Inclusiv prietenii lui imi spuneau (la indemnurile fostului sot, evident) ca ce greu e statutul de mama singura cu un copil mic, ca societatea nu te iarta bla bla bla bla. M-am tot gandit si m-am razgandit de o mie de ori (motivele erau mai mult decat intemeiate, el era coleric si bietul copil asista practic la urlete continue) pana cand la un moment dat mi-am luat inima in dinti si am pus punct. Copilul nu mi-a reprosat nici o secunda treaba asta, ba chiar cand l-am luat deoparte si i-am spus ca a trebuit sa ma despart de tatal lui mi-a raspuns 'Stiu ca va certati mereu, nu sunt suparat'. Iar dupa 2 ani l-am cunoscut pe actualul meu sot, care este o bogatie de om si care a fost si este un super-tata pentru el. Asa ca fruntea sus si nu mai pleca urechea! Fa asa cum iti dicteaza inima ca faci bine. Succes!!!

paula2003 spune:

Parintii nu-si dau seama dar copii sunt foatre afectati si devin mai inchisi in ei, sensibili si uneori o pot lua pe cai gresite. Vor fi foarte afectati de copilarie si la maturitate unii nu se casatoresc, altii se poarta la fel ca parintii lor, sau fac orice pt. partener ca sa nu sufere si clacheaza mai tarziu, si excepti.
Eu am trecut prin copilarie prin asa ceva si s-au produs mari schimbari in viata mea dar mult mai mari in a surorii mele (ea a suferit enorm, a afectat-o foarte mult si poate este si in prezent o amprenta mare in viata ei). Acest fapt m-a facut sa aleg foatre bine un barbat, sa nu influienteze negativ copilul sau viata de cuplu (momentan e bine, sunt pregatita pt. orice esec dar sper sa nu fie niciodata si sa fi facut o alegere buna atunci). M-am gandit la tot inainte de a decide casatoria si nu am gandit cu euforia de moment ci am avut rabdare sa treaca si l-am iubit daca a meritat (dragostea oarba a momentului prin care tecem toti).
Eu am spus din propria experienta si nu generalizez. Inainte de a se desparti 2 oameni care au si un copil trebuie sa se gandeasa si la copil nu numai la ei ca adulti. Nu sunt deacord sa stai daca nu te intelegi dar macar sa nu simta lipsa celuilalt parinte(sa se implice ambii in cresterea copil: gradinita, scoala, wk, vacante....)

paula2003 & alexandra
http://pg.photos.yahoo.com/ph/alexa13tinta/

Elise spune:

MIe mi se pare ca oricum il afecteaza. E drept, depinde si de gradul in care era implicat tatal in cresterea, sau educatia copilului...si de relatiile pe care le avea cu acesta.... si de sensibilitatea nativa a copilului. Sint mai multe variabile.

Dar sa nu-i simta lipsa deloc, nu cred.

Totusi, chiar daca pe cel mic il afecteaza despartirea, il afecteaza la fel sau mai mult 2 parinti care stau impreuna intr-un cosmar, numai pt. copil. Copiii simt asta.
Una este sa se dezvolte intr-o atmosfera in care intr-adevar exista iubire si armonie, alta e sa aiba un continuu teatru in jurul lor.

Iar eu as prefera sa-l cresc singura, decit sa il creasca 2 nebuni cu nervii la pamint.

Elise

ioana_du spune:

Monica, draga mea, Elise a spus ceva super pertinent, are 10000 % dreptate! E greu, cred, e tare greu sa te descurci singura, dar sint convinsa ca nu de bine vrei tu sa te desparti de sotul tau. Eu cred, asa cum foarte bine a spus Elise, ca mai bine te descurci singura si incerci sa rationezi cumva cu copilul, decat sa il cresti intr-un mediu tensionat. Iti doresc numai bine si sper sa fie totul bine pentru tine si bebe!

Ioana si Bianca pui (22. dec. 2004)

http://photos.yahoo.com/ioana_du

adrienne12 spune:

Draga mea copilul tau la 6 luni este inca f. mic sa-si dea seama ce si cum. Parerea mea este ca sa o faci daca esti hotarita pt. ca copilul tau cimnd va creste va simti lipsa unui tata nu a tatalui pe care nici nu si-l va aminti. Considera bine totusi. Daca te impaci acum si divortezi mai tirziu e mai greu pt. copil. Copiii mici de tot sufera cel mai mult. Eu am asteptat sa creasca fiu-meu desi voiam sa o fac de cind fiu-meu avea 3 ani. AM facut-o cind avea 13 si a fost mult mai rau (parerea mea). Citeste carti in domeniu. Identifica-te cu situatiile, mergi la psiholog.

miau-miau spune:

Are dreptate adrienne12, cu cit e mai mare, cu atit e mai greu. Doar daca copilul mai maricel sufera personal din cauza tatalui. Altfel, in cele mai multe cazuri, mama incearca sa protejeze copilul si doar ea stie ce inghite de la un tata si sot rau. Copilul mai mare habar nu are cit de greu e pentru mama in relatia cu tatal (repet, daca el nu o bate in vazul copilului si-i mai si cirpeste copilului vreo 2), copilul are o relatie relativ buna cu el si atunci cum naiba sa te mai desparti.

gabdyd spune:

Eu cred ca oricat de mari ar fi problemele dintre parinti nu trebuie implicati copiii.
Decat sa vada doi parinti scotandu-si ochii cu fiecare ocazie, mai bine vede o mama linistita si un tata mai rar. Important e ca parintii sa abordeze problema cu multa maturitate. Nu mai merge? Ok, dar hai sa nu implicam copilul si hai sa ne comportam civilizat, hai sa nu incercam sa ne razbunam prin intermediul copilului. De-asta sufera cel mai mult copiii la divorturi, pentru ca devin intrumentul prin care parintii se razbuna unul pe celalat.
Si mai e ceva, daca pastram o casnicie de dragul copilului, in primul rand va avea o influenta negativa pentru ca va vedea nefericire si in creierasul lui se va inradacina ideea ca asa trebuie sa fie in familie, in al doilea rand cum credeti ca se va simti copilul mare, afland ca parintii lui au fost nefericiti din cauza lui? Se va acuza pentru toate relele omenirii.
Eu, daca va fi cazul, nu ii voi arunca fiicei mele o asmenea vina in spinare.
Copilul va suferi, dar va intelege in cele din urma de ce tati nu e tot timpul acasa, etc. Dar nu va suferi de aceleasi urmari care s-ar produce prin mentinerea unei casnicii care nu mai are rost.
Iar silabele ta-ta nu inseamna neaparat strigarea tatalui. Copiii le spun instinctiv.
Mult curaj, toate trec in cele din urma.
Diana

cde