TRAIESTE CLIPA!!!!!
Raspunsuri - Pagina 3
TORIA spune:
Cred ca sint multii oamenii pe acest pamant care ar dori sa dea timpul inapoi si eu sint una dintre ei,mama mea a murit cand am fost insarcinata cu fetita mea,eu am mers in Romania de craciun ma condus pana la Budapesta la tren si ia-m spus nu plinge ca vin acasa de ziua mea in 22 ianuarie deci o luna era pana atunci si exact in 22 ianuarie primesc telegrama ca mama mea e in coma si eu ziceam ca nu e adevarat pana am sunat in tara si au spus ca ea e in spital,am ajuns acasa si am stat cu ea o ora ea a stiut ca sint acolo dar nu mai putea sa-mi spuna nimic au trecut de atunci 11 ani si mie tare tare dor de ea,acum am 2 copii frumosii si sanatosii dar mi-as da viata ca sa mai am o singura zi sa traiesc si aia sa fie cu mama mea sa pot sa-i spun tot ce ma doare stiu am 2 copii dar pentru mine e tare greu sa merg la ea in cimitir si sa-mi spun durerile din suflet si sa nu primesc raspuns e tare greu,sa nu mai ai MAMA e tare greu.
Anina_n spune:
Este foarte trist cand ii pierdem pe cei dragi. Mai ales daca nu am apucat sa le spunem cat de mult inseamna ei pt noi, cat de mult ii iubim. 
Nina
hannen spune:
Acum plang
,simt ca nu ma pot opri.E ff trist ,dar adevarat.Ce bine ar fi daca am sti sa traim clipa,sa ne amintim mereu ca asta e tot ce conteaza.Off dragilor acum sunt atat de trista.
Condoleante prietenei tale,si Dumnezeu sa-l ierte pe sotul ei.
Cu respect ptr autoarea acestui subiect,si ptr ce-i ce au trait asemenea momente.
Nicole&Amira
Adriana Radu spune:
Din nefericire atunci cand se intampla aceste tragedii nici macar nu stii ce sa spui prietenilor, cum sa-i consolezi.In iarna aceasta am avut si eu o prietena careia i s-a intamplat acelasi lucru.M-am simtit cumplit ca n-am stiut sa aleg cuvintele sa o pot consola, n-am putut decat sa o iau in brate si sa ma abtin sa nu plang.
Catalina ai dreptate, e bine sa ai intodeauna o vorba buna pentru cel de langa tine, insa daca Doamne fereste s-ar intampla cu cei dragi o tragedie tot ar mai fi multe lucruri nespuse....
Adriana
Marunzika spune:
Eu plang si pe strada daca vad o inmormantare chiar daca nu am idee cine este! Am plans si acum citind tragedia! Sper ca Dumnezeu sa-I dea taria de a merge mai departe! Si verisoara mea si-a pierdut mama acum 2 luni si eu nu am fost capabila sa o sun caci nu ma opream din plans si nu vroiam sa-i provoc si mai multa suferinta asa ca am recurs la un e-mail in care i-am explicat ca nu sunt tampita ci ca pur si simplu Nu reusesc, nu am puterea de a vorbi cu ea despre pierderea suferita! Si ea apoi mi-a scris ca nu si-a cerut iertare de la mama ei doar ca sa nu o faca sa inteleaga, ca sfarsitul se apropiase! Sincere condoleante si multa putere!
crinuta spune:
Este ingrozitor. Asa ceva te face sa te gandesti la lucruri mai profunde si sa ne dam seama pe ce fleacuri ne risipim noi energia.
Crinuta
camelia-daniela spune:
Eu am inteles acest lucru acum 8 ani, cind mi-a murit mama ...tineam cu tot dinadindul sä vinä aici la mine, ca sä ne cunoastem si noi mai bine si sä-i arät in primul rind cit o iubesc!!!
Dar a invocat mereu scuze si nu a venit...imi pare räu cä am fost asa de departe de ea si nu am reusit sä-i arät dragostea mea...a murit cu gindul pe care l-a avut mereu: "cä-l iubesc mai mult pe tata, decit pe ea!!!"
Dupä moartea ei, mi-am revizuit gindurile si am filozofat un pic pt mine, si de atunci mä bucur de orice clipä cit de micä de fericire, nu mä cert cu sotul...el se ceartä cu mine, citeodatä...cu copiii sint prietenä, iar problemele le tratez cu indiferentä...noi sintem importanti!
Pe planul 2 vin pärintii si de multe ori ii fac moralä sotului cind spune: " nu vreau sä vorbesc cu mama la telefon, vorbeste tu"...desi este maicä-sa!!!
Anul trecut i-a murit tatäl si a väzut ce greu este...acum i-am spus sä nu mai fie asa de räu cu mama lui, cä miine poimiine moare si nici el nu i-a arätat dragostea si respectul pe care le poartä in el, fatä de ea!!! Dar parcä nu intelege!!! Eu o smotocesc mereu cind sintem impreunä si o iubesc, si ii arät tot timpul ceea ce simt pt ea...si asa si este...o fiintä asa de iubitoare ca ea, nu poti sä nu o iubesti!!!
Ideea este cä nu fac asta, cä poate miine moare unul dintre noi, ci,...asa vreau eu sä mä port pt restul vietii...de ce sä nu ne alegen NOI, momentele pe care vrem sä le träim mai intensiv in viatä??...nu, momentele, sä ne aleagä pe noi!!!
Dacä mä aleg problemele pe mine, cum are tendinta iubitul meu sot, unde as ajunge???...as inbätrini prematur, m-as imbolnävi si...mai important...nu m-as mai bucura de viata!!!
Cel mai ironic, mi se pare faptul cä multi oameni pretuiesc pe cineva, atunci cind il pierd...de ce nu-l pretuim cind il avem, sau mäcar sä incercäm sä-l pretuim!!!
Margot spune:
Adevarul este f trist,dar asta imi confirma inca odata ceva ce se spune prin batrani, ca atunci cand un cuplu se intelege f bine, adica compatibilitate pe toate planurile, care nu s-au certat in viata lor si nimic nu-i poate desparti, atunci ii desparte soarta.
Margot