Oare cat o sa mai rabd??!
Raspunsuri - Pagina 8
florica spune:
Draga mea.nu trebuie sa te enervezi! Edesa si-a pierdut linistea,ea trebuie sa iasa din aceasta stare de tensiune,nu-i face bine.Daca ea nu poate sa treaca peste asta,va avea doar de suferit.In viata de cuplu trebuie sa facem anumite compromisuri,sau nu?
casandra spune:
Eu n-am inteles ca florica ar gasi-o vinovata pe Edessa de dependenta sotului,ci, poate, cel mult de nelinistea ei provocata de preocuparile sotului. Si o sfatuieste sa incerce sa il ia ca atare, ca pana la urma fiecare are "sticla" lui.
----------
ca si cand ai zice "si ce daca sotul tau e dependent de alcool si tu esti dependenta de carti; si tu ai la fel de des o carte in mana ca si el sticla
------------
Daca preferi cititul, companiei sotului, se poate intampla ca sotul sa devina frustrat, sa se simta singur,... Nici dependenta de carti nu e buna. Nici o dependenta nu e mai buna ca alta.
Adela99 spune:
probabil am inteles io gresit mesajul floricai (imi cer scuze in cazul asta) dar mi s-a parut ca se minimalizeaza o problema ...
casandra, ai dreptate, dependenta oricare ar fi ea creaza neplaceri
florica spune:
Edesa,cum mai esti?
mircea42 spune:
Adela 99 wrote:
"Edessa, ma bucur ca esti constienta ca nu e vina ta."
Imi pare rau ca trebuie sa constat: cu asemenea sfatuitori, nu mai ai nevoie de dusmani...
Cind un mariaj merge prost, vina este a amindurora.
mircea42 spune:
Am atitea in minte... cum sa le iau?
Bon.
Am notat intr-un mesaj anterior ca atunci cind apar probleme intr-o relatie, cam ambii sint de vina. Nu imi schimb opinia, dar nici un insist. Trebuia doar repomenit asta.
Daca sotul nu vrea sa mearga la psiholog, psihanalist, psihiatru, poate merge Edessa. Nu neaparat pentru a-si sonda/descoperi ei probleme, ci pentru a nu mai lupta cu morile de vint. Mai exact, va afla care e problema sotului. De unde i se trage. In conditiile astea, nu ar mai bate intrucitva cimpii, ca acum. Idem unii colegi de forum. Nu o spun cu rautate, dar cam asa se intimpla cind nu cunosti un subiect ceva mai in amanunt, dar iti dai cu parerea. Practic dai solutii la ceva care nu exista.
Intr-adevar, nu-ti arde de mers la psihiatru cind te crezi sanatos. Sau cind, instinctiv, te temi de ceea ce ai putea afla de la el. Inclusiv despre sot. Dar poate ca merita facut.
Ce cred eu ca va afla acolo? Pornesc de la afirmatia Edessei:
"Despre discutia cu tatal lui pot spune ca e chiar mai mult decat inutila, in conditiile in care relatiile tata-fiu se reduc la o vizita pe an unde se discuta numai banalitati si conveniente si nici nu au fost vreodata mai bune de atat ( nici cand era copil) iar cu soacra-mea nici atat . "
Deci cu tata proaste, cu mama si mai si...
Despre mama puteai sa nu spui nimic - interesul pentru pornografie asta tradeaza la un barbat: relatii proaste cu mama, mai exact dezinteres al acesteia din urma pentru fiu, mai ales in primii ani (inclusiv in burta).
In asemenea situatie, tinarul nu se mai fixeaza asupra mamei, pe care o dispretuieste, nu o gaseste drept sprijin in tumultoasa viata care i se deschide in fata, si-si cauta (inconstient) un model. Il va lua pe cel al societatii: este vorba de femeia fatala. Si pe aceasta o va cauta toata viata.
Faptul ca lucrurile au luat-o razna doar de ceva timp nu trebuie sa deruteze: problema a existat in sufletul sotului dintotdeauna.
Multe dintre cunostintele mele asupra subiectului (as minti sa spun ca nu prezint asemanari cu invinuitul) le am din niste carti frantuzesti, citite cu sirg la Institutul Francez. Una se numeste Pere manquant. parca acolo se mai spune o chestie: femeia din revistele porno este si cea care, fie si la nivelul inconstientului, ii zimbeste, il cheama, iar indirect il gaseste atragator, valoros. Or asta i-a lipsit in primii ani, iar ulterior, avind convingerea ca nu face doi bani in fata femeilor, va dati seama cu a abordat subiectul real.
Tatal are si el partea de vina aici (daca ne-apucams a cautam vinovati, insa fiecare poate arunca sursa deformatiei interioare asupra altcuiva). El nu si-a spiijint fiul. El ii putea spune: "Bre, daca ma-ta nu da doi bani pe tine, iti spun io ca esti marfa, esti nemaipomenit!". Este un fel de a spune, o iluzie, caci un barbat de felul acesta nu s-ar fi cuplat cu mama cu pricina. In acelasi timp, tatal nu si-a incurajat fiul nici la vremea primelor contacte cu fetele, cind acesta s-a simtit iar respins, si implicit catalogat de necorespunzator.
Parintii aiurera explica si aplecarea catre berea din abundenta. Cind cresti cu doi parinti care nu te baga in seama, te caracterizeaza un cuvint: frica. Si inca nu vreuna din carti bucolice, ci una in toti rarunchii, cvasipermanenta. Si sora cu moartea. Nu ma credeti? Intrebati psihiatrul, la care se tot fac trimiteri aici.
Alcoolul te scoate intrucitva din aceasta.
Prin urmare, fratilor, nitica ezitare inainte de a da cu piatra. Mai ales ca fiecare dintre noi poate fi luat la lupa, din punct de vedere psihiatric, si, slava Domnului, " orice sanatos este un bolnav prost consultat"...
As vrea sa se mai tina seama de un lucru. Cita vreme nu a existat un copil, sotul si-a putut stinge setea lipsei de afectiune din copilarie. Cind a aparut bebe, s-a rupt firul. Este momentul in care, un G. Calinescu o spune (prin gura lui Pascalopol), femeia ori isi iubeste copilul si isi uraste sotul, ori invers.
Neavind curaj de amante reale, acuzatul de azi s-a indreptat spre cele virtuale.
Lucrurile nu sint deloc simple. Dar cred ca mai degraba se pot gasi sanse de rezolvare aici, decit din diatribele unor insi inteligenti, care remediaza asa-zisul viciu prin a ascunde "tigarile" "fumatorului".
Oamenii de felul sotului cu pricina, cei demni de psihiatru in general, vor inainte de toate sa fie intelesi (ce/i drept, mai totdeauna nu-s constienti de adevarata belea, aia din copilarie). Abia apoi vor consimti sa porneasca spre psiholog. Unde costa mult, sanse de vindecare sint pe la 70%, dar si asa numai daca te tii de terapie, platesti 10 euro pe sedinta, vreme de 3-7 ani.
Asta e, in ciuda iluziilor noastre, viata nu e atit de luminoasa pe cit ne straduim multa vreme s-o credem...
Acru de serviciu,
Mircea
ruxi spune:
quote:
Originally posted by mircea42
Adela 99 wrote:
"Edessa, ma bucur ca esti constienta ca nu e vina ta."
Imi pare rau ca trebuie sa constat: cu asemenea sfatuitori, nu mai ai nevoie de dusmani...
Cind un mariaj merge prost, vina este a amindurora.
mircea42
Si asta se vrea a fi un adevar absolut? Nu este chiar asa, de multe ori intradevar este vina ambilor soti, dar nu e obligatoriu. In alte multe cazuri, cunosc cateva, vina este a unuia singur si celalalt nu stie cum sa faca sa fie bine, sa inteleaga, sa faca compromisuri, etc. Dar si asta o fi o vina, nu Mircea? sa vrei cu tot dinadinsul sa fie bine si pe celalalt in cot sa-l doara....
Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
Povestea nasterii
Edessa spune:
"Despre discutia cu tatal lui pot spune ca e chiar mai mult decat inutila, in conditiile in care relatiile tata-fiu se reduc la o vizita pe an unde se discuta numai banalitati si conveniente si nici nu au fost vreodata mai bune de atat ( nici cand era copil) iar cu soacra-mea nici atat . "Deci cu tata proaste, cu mama si mai si...
Desi asta s-ar intelege la prima vedere, ideea pe care am expus-o se refera la inutilitatea discutiei mele cu cei doi parinti, in special cu soacra. Vorbim pe frecvente total diferite si de aceea nu ma "zdrobesc" sa deschid discutii de acest gen , fiindca aia ar fi cu adevarat lupta cu morile de vant. Mihai, iti multumesc pentru postare/postari. Am aflat multe lucruri care mi-au trezit interesul.Nu sunt refractara al consultatiile psihologului; poate doar ca nu am avut noroc sa nimeresc la unul care sa aiba experienta necesara in acest domeniu sau... nu stiu ce sa mai zic. Una ziceam eu, psihologul cu pricina incerca sa vireze discutia spre ceea ce ii placea mai mult sau la ce se pricepea mai bine,oricum fara nici o legatura cu subiectul, cert e ca nu m-am lamurit cu nimic.(chiar, constantencele stiu vreu psiholog mai..."valabil"??). M-am vazut nevoita , Mihai42, sa fac precizarea referitoare la relatia sotului cu mama lui. Deci, ceea ce am scris facea referire la mine doar. eu as zice ca a fost destul de apropiat de mama pana la varsta majoratului. Intr-adevar, nu cred sa fi existat niciodata discutii intre el si tata referitoare la subiectul "relatii cu femei". Unul dintre motive ar fi ca amandoi sunt capricorni, interiorizati si orgoliosi. Si poate la asta s-or mai fi adaugat si altele.
Eu va multumesc pentru fiecare parere pe care vi-o exprimati referitoare la aceasta problema a mea. Nu pot sa calific ideile in "bune" sau "rele" si nici nu ma astept ca solutia sa fie regasita integral in parerea unuia. Tot ceea ce imi doresc este sa aud cat mai multe opinii "la rece" si sa reusesc sa imi fac eu o imagine particularizand la subiect. O cale de rezolvare imediata a problemei nu intrevad in viitorul prea apropiat; si o spun asta traind ...evenimentele "la zi". Dar ma rog la Dumnezeu ca intr-o buna zi sa se faca o "lumina"...si sa uit aceasta perioada infecta prin care trec de ceva cam multa vreme...
amuleta spune:
Uneori un sut in fund e cel mai bun medicament pentru cei cu adictii. Indiferent de explicatia psihanalitica a acestora. Exista, la urma-urmei o raspundere individuala, ca doar nu toti barbatii cu mame distante o iau razna.
Nu ma refer la divort, e cam greu cind ai copii dar o femeie are atitea metode...sa-l faca pe barbat sa inteleaga.
stoichitescu cristina spune:
Draga mea,
De ieri, de cind am citit mesajul tau sunt mai tot timpul cu gindul la tine( la problema ta).
" Oare cit o sa mai rabd?"
Nu sunt retrograda , dar nici asa ceva nu este prea lesne de inteles sau mai ales de rabdat? Cum ai rabdat pina acum? Cred ca iti este mai usor cind este "in voiaj".
"Berea" - cantitatea nu este chiar relevanta,sa-ti spun de ce.
Unele persoane au "capacitatea" marita. Sotul tau poate atit- 7 beri pe zi, altii nu pot nici una .Faptul ca bea zilnic ,dar numai cind este pe "mal" imi spune clar ca nu este dependent. Asa marcheaza el pauza de serviciu- vacanta. Asta este valabil numai daca nu se si "ameteste " in fiecare zi. Asta mai este de studiat dar nu de condamnat. Ai grije insa sa nu devina un viciu ( s-ar putea sa ii pericliteze "jobul").
Am citit cam tot ce ti s-a raspuns. Prea multe nu as mai avea sa-ti spun doar ca te inteleg prea bine si iti sunt alaturi si sunt de acord cu tine ca nu trebuie sa fi
Parca mi-te si imaginez cu el alaturi "satisfacut" de " compania lui virtuala" iar tu in dormitorul tau asteptindu-l, dorindu-l pe el, cel care ar putea fi dragastos, blind sau cum l-ai cunoscut odata...si in acelasi timp, furioasa ca nu mai reprezinti mare lucru pentru el iar copilul, si el in pericol sa asiste la cine stie ce "orgie sexuala" in cazul in care descopere din intimplare ocupatia tatalui.
Are cert nevoie de un psihiatru ,dar cum nu poti spune unui drogat sa renunte la droguri si sa astepti ca el sa inceteze de buna voie cred ca asa este si cu sotul tau.
Trebuie sa faci ceva , negresit altfel nu stiu cum se va termina povestea asta.
Am sa fiu putin indiscreta.. sper sa nu te superi.
Nu-ti lipseste nimic? Material vorbind.Incearca sa ii reduci cumva bugetul, sa si-l reduca singur fara sa-si dea seama...
Sotul tau este o persoana risipitoare sau "stringatoare" sau aveti asa multi bani ca nu va afecteaza deloc citeva milioane aruncate pe prostiile numite academic "pentru adulti"? ( eu stiu ca un "adult" gindeste, ca de aceea se numeste adult,si nu cred ca pornografia poate invada atit mintea unui om matur).
Stii de ce vreau sa te intreb ? Ar fi o solutie micsorarea bugetului familiei ,nu prin "aruncarea pe fereastra" ci prin alte metode. Exemplu:stati la bloc - propune-i o casa pe pamint - miine, poimiine blocurile se vor deteriora incit nimeni nu isi va mai dori sa stea la bloc ci doar aceia care nu-si vor permite o casa(ati putea face un imprumut pentru construirea de locuinta si ratele sunt cam egale cu banii cheltuiti de sotul tau).
Daca aveti deja una- propune-i o polita de asigurare pentru viitorul copilului ( polita este cam cite milioane cheltuie el )este o solutie daca tine la copilul lui.
Alte solutii ar mai fi:viruseaza-i computerul fara sa stie, cit timp este plecat.Cind vine- mult timp il va petrece cautind sa-l "repare" si poate ia o "pauza".Sau invoca-i si tu diverse cheltuieli neprevazute si mai usureaza-i bugetul. Hai, ca gasesti tu o solutie in sensul acesta.
Daca nu reusesti in nici un fel, Edessa, nu mai sta cu el.E grea o astfel de decizie dar nu are rost sa te lupti cu morile de vint .
Ia problema in piept si nu vei muri. Oricum , atit timp cit nu iti da atentie si nu te trateaza decit ca pe un atas de motocicleta, renunta!
Copilul primeaza, educatia copilului, si mai ales daca ramii tu la minte si la suflet curata este foarte important pentru copil.
Curaj si multa perseverenta.