Barbatii sunt de pe Marte Femeile sunt de pe Venus

INTRODUCERE
Dupa o saptamana de la nasterea fiicei noastre Lauren, sotia mea Bonnie si cu mine eram complet epuizati. Lauren ne trezea in fiecare noapte. Bonnie avusese probleme la nastere si lua analgezice. Abia putea sa umble. Dupa 5 zile de stat acasa pentru a o ajuta, am inceput lucrul. Ei parea sa-i mearga mai bine.
Pe cand eram plecat i s-au terminat calmantele. In loc sa ma sune la birou, ea l-a rugat pe unul din fratii mei, care venise in vizita sa ii cumpere. Insa fratele meu nu i-a mai adus medicamentul. In consecinta, ea a petrecut ziua chinuita de dureri si avand grija de un nou nascut.
Nu am stiut ca avusese o zi atat de ingrozitoare.Cand m-am intors acasa ea era foarte indispusa. Am interpretat gresit cauza supararii ei, luand-o ca un blam la adresa mea .
Mi-a spus:
"Toata ziua am avut dureri.... Mi s-au terminat pastilele. Am stat la pat si nimanui nu i-a pasat!
M-am aparat:
"De ce nu m-ai sunat?"
"L-am rugat pe fratele tau, dar a uitat! L-am asteptat toata ziua sa se intoarca. Ce pot sa fac? Abia pot sa umblu. Ma simt atat de parasita!"
In acel moment am izbucnit si eu, cam cu capsa pusa in ziua aceea. Eram suparat ca nu ma sunase. Eram furios ca ma acuza pe mine, cand eu nici nu stiusem ca avusese dureri. Dupa un schimb de cuvinte tari, m-am indreptat spre usa. Eram obosit, nervos si auzisem destule. Amandoi ajunsesem la capatul puterilor.
Atunci s-a petrecut ceva care urma sa-mi schimbe viata. Bonnie mi-a spus:
"Stai, te rog nu pleca. Acum am nevoie cel mai mult de tine. Am dureri. N-am dormit de zile intregi. Te rog, asculta-ma."
M-am oprit un moment. Ea mi-a spus:
"John Gray, tu imi esti prieten doar la bine. Cat timp sunt Bonnie cea draguta si iubitoare tu-mi stai la dispozitie, dar cum nu mai sunt asa, o stergi pe usa afara."
S-a oprit, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Apoi a spus pe alt ton:
"Chiar acum am dureri. Nu am ce sa-ti ofer, este momentul cand am cea mai mare nevoie de tine. Te rog vino aici si strange-ma in brate. Nu trebuie sa-mi spui nimic. Am nevoie doar sa ma simt imbratisarea ta. Te rog, nu pleca."
M-am apropiat si am tinut-o in brate, in tacere. Ea a plans in bratele mele. Dupa cateva minute mi-a multumit ca am ramas. Mi-a repetat ca avusese pur si simplu nevoie sa-mi simta imbratisarea.
In acel moment am inceput sa inteleg adevaratul sens al dragostei neconditionate. Ma considerasem intotdeauna un om iubitor. Dar ea avea dreptate. Fusesem un prieten de zile bune. Cat timp fusese vesela si draguta ii raspunsesem prin dragoste. Dar, daca era nefericita sau indispusa ma simteam vizat si atunci o contraziceam sau o evitam.
In ziua aceea, pentru prima oara, n-am lasat-o singura. Am ramas si m-am simtit formidabil. Am reusit sa-i ofer ceva atunci cand ea avea nevoie cu adevarat de mine. Asta arata adevarata dragoste. Sa ai grija de celalalt si sa te increzi in iubire. Sa fii prezenmt in momentele ei grele. M-am minunat cat de usor mi-a fost sa o ajut dupa ce mi s-a aratat cum sa o fac.
Cum de-mi scapase asta? Ea avusese nevoie doar sa vin si sa o tin in brate. O femeie ar fi simtit instinctiv ceea ce-i trebuia lui Bonnie. Dar, ca barbat, n-am stiut ca atingerea, imbratisarea, faptul de a o asculta erau atat de importante pentru ea.
Invatand aceste diferente, am deschis un nou gen de relatii cu sotia mea. Nu mi-as fi inchipuit vreodata ca se putea atat de simplu sa punem capat unui conflict.
Inainte, in situatii similare devenisem indiferent si lipsit de afectiune, pur si simplu fiindca n-aveam idee ce sa fac altceva. In consecinta, prima mea casnicie fusese foarte dureroasa si dificila. Incidentul cu Bonnie mi-a aratat cum as putea schimba acest model de comportare. Am inteles, intr-un mod foarte concret si in termeni specifici, cum difera femeile de barbati; am inceput dintr-o data sa inteleg ca nu e nevoie sa iau casatoria ca pe o lupta. Prin constientizarea diferentelor dintre noi, Bonnie si cu mine am reusit sa imbunatatim considerabil comunicarea dintre noi si sa ne bucuram mai mult unul de altul.
Continuand sa accept si sa explorez diferentele dintre noi, am descoperit noi cai de a imbunatati toate relatiile noastre. Am aflat in legatura cu aceasta, lucruri pe care parintii nostri nu le-au cunoscut niciodata, astfel ca nu ar fi putut sa ni le spuna....



rocsana
http://community.webshots.com/user/nshiro2003

zepellina spune:

mi-a placut mult

zepelina

clauditzadennis spune:

M-a impresionat mult pasajul tau.Am sa-mi cumpar si eu cartea si am s-o citesc astfel incat sa-l fac si pe sotul meu putin mai mult curios.Cred ca va fi o experienta interesanta!Mutumesc pentru pasajul asta.Chiar mi-a mers la casa sufletului!

Cary spune:

Autorul este: Dr. John Gray-sunt super cartile sale,eu le-am citit pe nerasuflate!
Cat adevar in tot ce scrie.

Theodora spune:

Si eu am citit cartea pe nerasuflate...eram cu creionul in mana si subliniam pasaje pe care le-am dat si sotului sa le citeasca...el nu s-a lasat prea impresionat,dar eu o consider una din cartile mele preferate!!!


PITICII www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33733" target="_blank">GEMENII POZE NOI
www.desprecopii.com/info.asp?id=34" target="_blank">Articol DC despre gemeni www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=4480" target="_blank">CIND VISUL DEVINE REALITATE!

Ramonika spune:

M-a impresionat. Am printat textul si i l-am arata alui meu aseara. Nu prea a fost impresionat.


Ramonika si pisicile
O MINUNE

Cary spune:

In schimb sotul meu a citit tot ce avem in biblioteca de acest autor!!!
S-a conformat si vede altfel viata!

Numai bine tuturor!

ruxandra_sb spune:

Si noi avem aceasta carte acasa.

Am citit-o si multe lucruri mi s-au parut interesante.

Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag

Ramonika spune:

quote:

---

Originally posted by Cary

In schimb sotul meu a citit tot ce avem in biblioteca de acest autor!!!
S-a conformat si vede altfel viata!

Numai bine tuturor!

---

Ia uite ce sot fain ai!


Ramonika si pisicile
O MINUNE

Cary spune:

Recunosc si eu ca e minunat!

A suferit enorm in copilarie(caci parinti lui au divortat,el a ramas cu tatal sau,iar sora lui la mama sa)dar VIATA la invatat sa fie BUN si MINUNAT!
Stie sa aprecieze tot si COMUNICAREA este punctul nostru forte!

nshiro spune:

CAPITOLUL 1
Sa ne imaginam ca barbatii vin de pe Marte iar femeile de pe Venus. Candva, demult, privind prin telescoapele lor, martienii le-au descoperit pe venusiene. Simpla lor vedere le-a trezit sentimente pe care nu le mai incercasera pana atunci. S-au indragostit si au inventat rapid calatoriile spatiale - au zburat spre Venus. Venusienele i-au intampinat pe martieni cu bratele deschise. Ele intuisera ca va veni aceasta zi. Sufletele lor s-au deschis pentru o iubire pe care nu o mai cunoscusera vreodata.
Dragostea dintre venusiene si martieni a fost miraculoasa. Erau incantati sa fie impreuna, sa lucreze impreuna si sa-si impartaseasca gandurile. Desi proveniti din lumi diferite, pe ei ii delecta tot ce ii diferentia. Au petrecut luni intregi invatand sa se cunoasca, explorandu-se si analizandu-si nevoile, preferintele si modelele comportamentale diferite. Ani de zile au trait impreuna in dragoste si armonie.
Apoi au decis sa zboare catre Pamant. La inceput totul a fost minunat si frumos. Dar efectele atmosferei pamantene s-au facut simtite si, intr-o zi, toata lumea s-a trezit cuprinsa de o amnezie de tip special - o amnezie selectiva!
Atat martienii cat si venusienele au uitat ca proveneau de pe planete diferite si era normal ca si ei sa se deosebeasca. Intr-o buna zi tot ce aflasera despre diferentele dintre ei li s-a sters din memorie. Si, din acea zi, barbatii si femeile au intrat in conflict.


rocsana
http://community.webshots.com/user/nshiro2003