Oare am ales bine?

crini spune:

quote:

---

Poate si unde stiam ca el desi era pe punctul de a introduce hotarare de divort( ei erau "separati" cand l-am intalnit eu) dormea in aceasi casa cu ea, desi in camere diferite nu avea puterea sa plece, sa vina la mine asa cum i-am si propus, de altfel.

---

Inteleg ca si prietenul din copilarie e casatorit. Daca pe primul,cu care ai trait 3 ani, nu vrei sa-l iei de langa familia lui, pentru al doilea nu-ti faci probleme ca-l iei de langa sotie?
A propos, el a introdus divortul? Sau astepta sa-ti termini tu relatia?

Mami de fetita (1999)si baietel (16 oct 2004)

madalina horsa spune:

Ei, uite ca de data asta nici eu nu ma mai pot abtine.
Nu ma pot abtine sa nu zic ceva cand vad cu cata vehementa va aruncati asupra cuiva care ( ce-i drept si-a asumat un risc) a postat aici ce are pe suflet.
E clar ca nu suntem toti la fel si nu impartasim aceleasi idei si conceptii de viata, dar de ce ne simtim unii datori sa raspundem la un subiect pe care nu il agreem? De ce trebuie sa certam pe cineva pentru ca a ales sa traisca intr-un anume fel cu care noi nu suntem de acord?
E drept ca aceste confesiuni facute aici sunt publice, dar se presupune ca publicul este un grup de oameni intelegatori unii cu altii, de multe ori chiar prieteni.

Si acum sa revin la topic, cu scuze pentru divagatie. A specificat ca este de alta religie, presupun ca este musulman. La ei nu este asa ca la noi, barbatul este mult mai liber si femeile stiu asta, as putea spune chiar ca face parte din firescul acelei lumi.Deci presupun ca nevasta nu e naiva, si daca ar fi..e problema ei. In ce o priveste pe autoarea postarii, este iarasi problema ei daca doar langa acest om a reusit sa gaseasca linistea sau ce a gasit ea frumos. Si din moment ce spune ca locul lui e langa copiii lui, inseamna ca a stiut de la inceput cat si ce vrea de la relatia asta.
Nu imi exprim aici nici acordul nici dezacordul cu ce a facut si va face, nici nu ne intreba daca suntem sau nu de acord cu ea, altele am inteles eu ca erau sperantele ei cand a postat aici, si una din ele era sa-si descarce sufletul.
Cred ca macar asta a reusit, restul e alegerea ei.

Cu respect fata de toti oamenii si toate modurile de viata, atata timp cat ma lasa sa traiesc si eu in felul meu, fara a-i deranja pe altii.

Madalina

Natasha71 spune:

Tocmai ma pregateam sa spun ca ati reusit prin ultimele mesaje sa faceti harcea-parcea subiectul, dar am vazut mesajul Madalinei, care m-a uns la suflet!

Oameni buni, cand n-aveti ce face si postati cate o fraza de genul 'da primul, daca tot te iubeste asa mult de ce nu renunta la sotie...', apoi dati o fuga pe la retete culinare unde mai aruncati o bomba, mai bine va duceti la culcare. PAREREA MEA.

Felicity spune:

si eu fac parte din categoria celor care nu au inteles mare lucru, dar care in loc sa se duca la culcare (deh e doar amiaza), raspunde la subiect.

nu inteleg cum poti sa afirmi cu atata vehementa ca-l iubesti pe no.2, eu am dubii!! bineinteles nu e problema mea sa judec, dar daca iubesti cu adevarat pe cineva cu care iti doresti sa imbatranesti impreuna, nu vad de ce sa nu fii in stare sa iei o hotarare in directia asta!!! si repede!!! doar asta vrei, nu?

zici ca ai trecut printr-un divort, sa zicem ca ajungeai si te casatoreai cu el, la prima problema dintre voi el arunca cu injective, si da bir cu fugitii. ce v-ati face cand vor aparea alte probleme, de care nici un cuplu nu scapa? rezolvati cum? injurandu-va si batandu-va? asta vrei?

cat despre cel insurat, eu nu cred ca ea are vreo vina, ea la urma urmei e single, problema e a celui insurat, daca el decide ca pt el familia conteaza cat sa isi permita si o amanta cu copii, atunci pacatul lui sa fie.

nu stiu ce ai ales, ca din punctul meu de vedere, nu ai parte de nimic. nici de unul, nici de celalalt prea mult. si unde mai pui ca ti-ai facut-o cu mana ta!!

cred ca daca lasi lucrurile sa se mai raceasca un pic, cel de-al doilea va trece peste suparare si veti reusi sa aveti un dialog, insa nu stiu daca va conduce neaparat la o casatorie!! omul ala s-a simtit odata pacalit de tine, si apoi...zici ca va stiti din copilarie, dar oare chiar va stiti? oamenii se schimba pe parcursul vietii, dupa cat timp ti-ai dat seama "ca-l iubesti asa de mult"?

si ca sa concluzionez, parerea mea, tu esti comfortabila intr-o relatie cu cineva insurat, e comod asa, nu erai pregatita pt ceva serios. si acum tanjesti dupa el doar ca ti-a inchis usa in nas si nu il mai ai, altfel poate ai fi cochetat cu amandoi deodata.

dur, dar postam aici ca sa aflam parerile celorlalti nu? chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu noi!! si acum pot sa ma duc si la culcare

Rufus spune:

Nu cred ca-i gresit sa-si spuna fiecare parerea, care vrea, nu inseamna ca sare cineva la gatul persoanei care cere o parere.
Viata este ciudata, uneori, iar noi ne comportam ca atare. Orice om, gandind lucid, i-ar spune prietenei noastre (scuze, dar nu-i pot spune pe nume, fata cea mica a facut scarlatina de doua ori-miracol- si am o retinere) ca are o relatie nepotrivita si se pregatea sa treaca la una cu un om nepotrivit. Asa-i normal. Dar oare cine-i normal? Parerea mea (doar ne-a cerut-o, nu?): nu vei avea viitor cu nici unul daca nu-l vei cladi pe adevar,ratiune si credinta. Iar daca tu nu ai viitor, copii sunt in pericol.
Si nu te mai gandi ca daca ai doua variante, vei alege prost; nu ca n-ar fi asa, dar n-ai de unde sa stii. Si precis o sa-ti otravesti sufletul.

http://community.webshots.com/user/tora97

scarlatina spune:

Este foarte adevarat ce spuneti si si fiecare, in felul vostru, aveti dreptate.Este foarte greu sa alegi intre o viata calma, linistita, comfortabila in care certurile si reprosurile nu-si au rostul in care nu exista geloziile si rautatile inerente intr-o casatorie si o viata noua, alaturi de un om indiferent ca este un vechi prieten, un om care sa fie Tatal fizic si moral pentru cei doi copii ai mei care sa suporte neajunsurile materiale, cheltuielile mai mari etc etc. Din interior altfel se vad lucrurile, credeti-ma! Si cu toate astea eu l-am ales pe el.Poate prea tarziu, e adevarat,dar nu vroiam sa ranesc un om la care tineam si la care inca tin si cu care nu vroiam sa ajung in relatii de dusmanie. Incerc sa gasesc justificari la comportamentul lui si nu pot. Si ma intreb: e posibil, oare ca un barbat care azi iti spune ca te iubeste si ca esti viata lui sa-ti spuna maine: "ca animal te doresc dar nu mai simt nimic pt. tine"? E posibil sa-mi trimita sms de genul:"am visat ca v-am impuscat in cap si m-am trezit ca nu simteam nimic, nici regrete, nimic.esti o taratura, un esec al naturii?" Nu pot sa-mi explic asta, el a mai avut niste iesiri in care a aruncat cu telefonul mobil de l-a facut praf, de venea noaptea la 2 la geamul meu si arunca cu pietre..dar am crezut ca le facea din dragoste nu din nebunie sau, mai nou, din ura?! Oricum, cred ca cel mai bine ar fi sa mi-l scot din suflet(de-ar fi asa usor!) si sa merg mai departe....Trebuie sa-mi fac putin curaj!

Felicity spune:

scarlatina, omul acesta are o furie verbala, care poate daca ati fi casatoriti s-ar transforma in mai mult de atat.
cred ca in adancul subconstientului ai intuit ce fel de om este, inainte ca el sa se manifeste atat de violent. de aici si inclinatia ta spre viata linistita care nu implica certuri, gelozii sau altceva (de care nu ai scapa daca te-ai marita cu el).
nu iti cauta vini, uneori lucrurile se intampla spre binele nostru.
Eu personal, dupa ultima ta postare imi dau seama ca e spre binele tau ca nu mai ai contact cu aceasta persoanal, chiar daca asta vei realiza in timp si acum iti pare rau.
Nu cred ca ai putea avea o viata linistita si implinita cu un om care ascunde atata furie si violenta in limbaj....chestia cu impuscatul...e extremista si imatura, brrr ca ma ia cu frica. Nu stiu sincer cum de nu ai puterea sa vezi ca nu asta iti doresti.
Numai bine iti doresc si sa reusesti sa te detashezi sa vezi lucrurile cum le vedem noi cei care nu suntem implicati!

Natasha71 spune:

Mi-este atat de familiara povestea asta, desi sunt multi care spun ca este ceva nascocit, ca nu e posibil sa fie adevarat. Am avut o buna prietena si confidenta care a trait ceea ce povestesti tu. Avea o relatie frumoasa cu un barbat care o iubea si o respecta, urmau sa se casatoreasca, si s-a intalnit absolut neasteptat cu un vechi prieten pe care nu-l mai vazuse de ani de zile. Mi-a spus ca a simtit fata de el o atractie fizica... paralizanta... Ea a reluat legatura cu el... in paralel cu celalalt. Ca si tine, voia sa o rupa cu primul si sa-si refaca viata cu celalalt, relatia lor era extrem de pasionala, dar... el a devenit ingrozitor de gelos si de posesiv. A trait alaturi de el clipe de la extaz la agonie.

Finalul... numai daca vrei sa-l stii.

Porumbita spune:

inseamana ca nu e un happy end?!

scarlatina spune:

Va jur ca nimic din ce am scris nu e nascocire.Ma mir si eu cum de-am avut curajul sa va povestesc tot ce s-a intamplat si cuvintele pe care mi le-a adresat cel pe care l-am iubit.Si inca nu v-am spus tot ce mi-a spus...Nu pot sa cred, cunoscandu-i parintii si stiindu-l din copilarie, pur si simplu nu pot sa cred ca face asta din nebunie sau ura, inca mai sper ca a facut-o din dragoste.
Crini, el tot timpul spunea ca introduce actiunea de divort dar in tot timpul asta nu a fost o singura data sa vada un avocat. Probabil din chestiuni practice, materiale, trebuia sa imparta casa, sa o vanda, lucruri urate, eu stiu cum este..Un singur lucru e cert: stiu chiar de la mama lui(ea nu stie de legatura noastra,ne-am intalnit intamplator in oras) ca sunt separati si vor sa divorteze, deci nu m-a mintit.Numai ca a tergiversat vazand probabil acelasi lucru din partea mea. Numai ca daca la el lucrurile erau clare si amandoi convenisera de comun acord ca vor divorta, la mine lucrurile nu erau asa de simple. Decizia mea era luata, il iubeam si vroiam sa raman cu el dar cum v-am spus nu vroiam sa-l ranesc pe celalalt, aveam nevoie de putin timp...Iar el nu a inteles si ce ma doare cel mai tare e ca el ma vedea numai pe mine, la el nu s-a uitat niciodata.M-a acuzat mereu ca nu-i spun adevarul, ca-i ascund cand ma vad cu celalalt, dar faceam asta pt binele nostru, ca sa rezolv cat mai repede situatia, nu ca sa fac ce credea mintea lui bolnava. Nici nu as fi in stare de asa ceva, nici nu pot concepe macar! Asta e, credam ca-mi gasisem si eu jumatatea, n-a fost sa fie...
Natasha, poti sa continui povestirea, sigur ca ma intereseaza, chiar daca finalul, presupun nu e cel mai fericit...