In viata nu e ca in filme...

"EL o iubeste pe EA, se casatoresc, au copii, trec 10 ani si EL inca o iubeste pe EA, copiii au crescut, cei doi sunt un cuplu de invidiat, s.a.m.d."
De ce chestia asta o regasim doar in filme de mai buna sau mai proasta calitate ? De ce in viata de zi cu zi ne lovim de piedici de genul: lipsa banilor, lipsa locuintei, stressul de zi cu zi, oboseala exagerata datorita alergaturii dupa bani, probleme de comunicare, etc ?
Azi-dimineata, ca in fiecare zi din saptamana, ma trezesc la 7.15, schimb copilul, imbrac copilul, ii dau sa bea laptele copilului, pregatesc cele necesare pt cresa si printre altele il trezesc si pe EL, pe la 7.45. Intre timp, trebuie sa ma imbrac si eu ca sa duc copilul la cresa, sa ma asigur ca fac patul, deschid geamurile in camere sa aerisesc, etc.
EL, se trezeste, se imbraca, intra un pic pe DT (asta e un joc care il joaca cu toti colegii de la firma in retea) isi salveaza banii si se prezinta la usa, timp in care eu trebuie sa-i pregatesc pachetul pentru serviciu, sa imbrac copilul, sa il pun in carucior si sa iesim toti fericiti pe usa - de preferat pana la 8.05 (ca sa nu stea DANSUL in statie prea mult asteptand tramvaiul care trece din 15 in 15 min.)
Si, cand azi am explodat vazandu-l cum statea pe cuier si privea in gol, in timp ce eu nu mai stiam ce sa fac sa ma grabesc sa alerg dupa cel mic care nu vroia sa se imbrace, mi-a spus ca "i-am stricat ziua"...si ca "de ce ma iau de el, ca eu imi indeplinesc doar atributiile de mama"...
Adica, ma vede ca ma grabesc de nu mai pot, si nu catadicseste sa ma ajute, ca se uita pe pereti. Dupa care, tot el pleaca fara sa ma sarute la despartire, desi stie ca asta e chestia pe care o urasc cel mai mult. Sa nu-ti vina sa iti iei lumea in cap ?
Plus ca, ieri toata ziua (am zile in care stau acasa si zile cand plec, n-am un job constant) am muncit ca o sclava sa fac ordine in niste chestii pe care el trebuia sa le aranjeze, am dat cu aspiratorul si am spalat peste tot, am aranjat casa sa arate bec. Vin acasa la 21.00 (dupa ce am fost toata dupa-amiaza la treaba si am facut si cumparaturile) si nu gaseste nici doua vorbe de zis, de apreciere. Ba ma intreaba si de ce am cheltuit asa mult pe mancare.
Noi ne-am mutat de 3 luni in casa noua (care e pe numele meu, ca asa a vrut maica-mea) si ma infurie cumplit ca nu ii vine sa faca nimic sa mai aranjeze lucrurile (prizele nu sunt fixe, cuierul n-are agatatori, etc.) si nu stiu ce sa fac. Daca ii spun, zice ca il bat la cap.
Pleaca dimineata la serviciu si vine seara dupa 19, mancam ceva, ne mai jucam cu cel mic, intra pe DT si dupa aceea culcam copilul si ne bagam si noi in pat si maine o luam de la capat.
In wkend, de obicei eu fac curatenie, rareori il mai chem sa-mi dea una-alta, ca de ajutat nu ma ajuta, duminica el nu face nimic ca asa a fost crescut, si uite-asa vine iar lunea...[v]
Sunt disperata, ca nu stiu ce sa fac, din lipsa de bani si stress, se duce totul de rapa, relatia noastra a fost una de vis dar problemele pe care le avem nu le mai pot discuta cu el. S-a inchis in el, de obicei se supara daca ii atrag atentia la ceva, si nu mai vorbeste cu mine, nici vorba sa discutam si noi ca oamenii.
Puteti sa ma ajutati si pe mine cu un sfat, ceva ? Mai sunt persoane aflate in aceasta situatie ? Voi ce ati facut ?
Tin sa precizez ca STIU ca el ma iubeste, asa cum si eu il iubesc pe el, dar e un Capricorn din asta capos, care nu stie sa spuna "imi pare rau" si eu m-am saturat de fiecare data sa fiu eu cea care se duce "sa-l impace".
Si eu sunt o fire mai sensibila si ma supar din orice, diferenta e ca mie imi trece imediat, pe cand el o tine mult si bine daca nu ma duc eu la el. Cand e totul OK, suntem foarte fericiti, dar daca apare ceva, ma simt ca-n iad. Noi suntem casatoriti de 3 ani si nu vreau sa cred ca se duce asa curand totul de rapa.
Ajutati-ma, va rog !
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea.

Ana


________________________
Annablue si Adita 1.11.2002

Melaroxy spune:

vorbeste cu el. cu calm si tact. explica-i ca nu mai poti, ca ai nevoie de ajutorul lui, ca el e singurul care te poate ajuta. ca ai obosit si esti stresata si rutina asta nu va face bine nici unuia dintre voi. sunt sigura ca o sa inteleaga.

Ramonika spune:

Uffff... annablue... e urata situatia pentru tine, dar trebuie sa o rezolvi cumva. eu spre exemplu nu is maritata inca, dar cand am sa o fac, i-as pune in vedere de la inceput ca impartim treaba, ce sa faca el si ce sa fac eu. de ce faci tu toata treaba in casa? daca tu nu ai face curatenie, mancare etc etc, el singur ce ar face? ar sta pana ar ajunge casa ca o cocina de ?
cred ca acuma o sa iti vina mai greu, mai bine era daca de la inceput nu acceptai lucrul asta. acuma el o sa zica: ai facut astea atata timp, acuma de ce sa nu le mai faci?

oricum, daca nu vrei sa iti iei campii, tre sa discuti cu el frumos, fara cearta, sa ii explici ca trebuie sa ajute si el la curatenie si la alte treburi prin casa (mai ales la treburile de barbat, cu prizele). daca el nu accepta lucrul asta, nu mai fa nici tu nimic pentru el. de ce ii pui tu pachet pentru servici? sa-si puna singur.
parerea mea e ca sotul tau profita de tine din punctul asta de vedere si daca vede ca ii merge, continua asa, si nu vede vreun motiv sa se schimbe. cu cat lasi mai mult timp sa treaca, cu atat iti va fi mai greu sa il dezveti.
inca ceva: cand va suparati unul pe altul, du-te la el si impaca-l doar daca crezi cu adevarat ca e vina ta si trebuie sa-ti ceri scuze, altfel sub nici o forma...

Sotul tau e un rasfatat, un copil iresponsabil...


Ramonika si pisica
O MINUNE

liliac1 spune:

Cam in aceeasi situatie se scalda o multime de cupluri...
Si eu ma incadrez...
Si daca nu as fi omul care sa discute si care sa ceara! Tot timpul ii spun ce ma nemultumeste, el zambeste, se aseaza in pat si...NIMIC!
Tot aceeasi atitudine are.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau dar poate aflam pana la urma care-i solutia.
Eu am inceput de vreo cateva zile sa fac ce face el cand vine acasa. Si cere copilul lapte si nani si eu...nimic...si il vad cum isi misca caroseria incet, incet spre bucatarie dar greeeeeuuuu tare, parca cine stie ce condamnare a primit. (nu inainte de a-i spune: "Tu nu auzi ce vrea copilul asta????" dar cu zambetul pe buze, si dau intr-o ipohondrie...ma doare burta, ma doare capul de nu mai pot...)

annablue spune:

Fetelor, stiti ce e culmea ? Cand ne-am hotarat sa ne casatorim, am discutat si am avut o viziune comuna, adica impartim treburile, vom fi un cuplu, comunicam 100%, etc. Problema este ca ne-au indepartat toate grijile si problemele de zi cu zi.
Mela, am discutat asa de mai multe ori. La inceput, tinea cont, avea un rezultat discutia, cu timpul am inceput sa ma crizez uneori, drept pt care el a inceput sa ma trateze cu "tacere si raceala".
Chestia cea mai oribila este ca ma-sa asa l-a crescut, adica el asta a vazut la el in casa, o femeie-eroina, care i-a obisnuit pe cei 2 baieti si sotul sa le faca si mancare, sa faca si curat, sa ingrijeasca si de restul. Si el, chiar daca la inceput a avut bunavointa, deja educatia si obisnuinta isi spune cuvantul.
Ramonika mama, e tare greu sa mentii aceste obiceiuri, adica de la inceput asa am stabilit, dar pana la urma, eu fiind si mama si nesuportand sa vad mizerie, ma apuc si fac. Ca nu pot sa-l vad pe cel mic ca sa aseaza pe jos in praf.
Cand i-am pus in vedere in ultimul timp sa faca bine sa mai spele vasele, ca m-am saturat sa le spal eu a2a zi dimineata (ca se strang si oale si castroane cand fac mancare si seara nu-mi place sa stau sa le spal, ca si-asa avem putin timp de stat impreuna) a facut-o de cateva ori si deja imi spune ca el "a tot spalat vase"...
Iar cand sambata am intrat sa spal baia de sus pana jos, adica si pereti si tot, l-am rugat sa-mi scoata din baie punga de detergent si olita copilului si mi-a zis ca l-am deranjat de la DT...
Eu deja am incercat sa discut cu el si cu binele si cu raul, dar el s-a "inchis" si vorbesc cu peretii.
El imi reproseaza ca tot timpul sta cu mine (adica il invita baietii la o bere si el vine acasa) desi i-am zis sa se duca.
E drept ca de multe ori seara sau in wkend facem mancare impreuna si a fost o perioada dupa nasterea celui mic in care nu am mai facut de mancare, dar el e un tip f sensibil si nu mananca orice, asa ca de fiecare data il intreb pe el ce vrea sa manance, ca sa nu arnunc mancarea.
Cand ii spun ca am nevoie sa discut cu el, se gaseste un motiv pt care sa ma lase vorbind. Si simt ca innebunesc. Oricat m-as stradui,parca e tot mai rau. Inainte imi povestea tot felul, discutam, acum tot timpul imi baga vina din orice aproape, eu ma simt jignita si el ma lasa uneori plangand si isi vede de ale lui.
Biata bunica-mea ma tot intreaba daca ne intelegem bine...
Ce sa-i spun ?!... Iar soacra-mea considera ca e normal ce vrea el, ca eu ar trebui sa tin casa si familia, ca el aduce bani in casa (eu n-am un serviciu, m-am angajat ca bona dar e part-time si iau doar 1,5 mil.)
Si uite-asa, ma chinui sa gasesc o cale.
Nu pot sa nu ma duc la el de cele mai multe ori, chiar daca el ar trebui sa vina sa ma impace, pt ca nu pot sta cu "uratu" in casa, el e in stare sa stea asa mult si bine.
Cred ca problema e ca il iubesc f mult.


Annablue si Adita 1.11.2002

anamaria spune:

salutare, mai dragutza!
te-ai prins ca n-aveam cum sa nu-mi bag coada pe aici...
ai dreptate, viata nu e ca-n filme, si cred ca sunt muuuulte cupluri (chiar fericite!) cu probleme de-astea.
ca sa nu ma lungesc prea mult - ca stii tu ce-mi poate pielea...
insist si eu pe ce-au mai zis fetele mai sus, adica trebuie sa discuti cu el, calm si usor, cu frumosul... sau in fine, cum reusesti tu, dar fa-o! eu zic ca se scoala destul de tarziu, si cred ca ar trebui sa incepi de aici: roaga-l sa se scoale cu 15-20 min mai devreme, sa te ajute cu cate ceva. sigur ca treaba cu curatenia e mai sensibila... si cred ca va mai cadea inca ceva vreme tot in spinarea ta, dar daca o faci in we, poti sa-i pui carpa de praf in mana! sau poate prefera aspiratorul...
sa stii ca n-are de-a face cu cat de mult il iubesti si te iubeste... dar de "dragostea trece prin stomac" sau "numai dragostea nu ajunge" n-ai auzit?! tot prin filme...
sunt milioane de astfel de lucruri marunte, care conteaza ca sa te faca sa te simti mai bine! si pe care din pacate trebuie sa le tooooot spunem partenerilor nostrii de viata, pat si ...
iar chestia ca e casa pe numele tau... nu-i problema, ca oricum daca sunteti casatoriti, "ce-i al tau e si-al meu", cel putin cata vreme datele problemei nu se schimba!
in fine, eu zic ca nu-i atat de negru, cu ceva discutii si se va rezolva, o sa vezi! sunteti tineri si o sa reusiti sa tineti piept la toate cele... nu te/ va lasa/ti!
si, in final, chiar daca nu e viata ca-n filme, uneori ne putem simti de 1000 de ori mai fericiti:
priveste-l cand se joaca cu adi/ ascultati amandoi seara, cum bate ploaia-n geamuri, in linistea casei... cu gandul la care doarme... lista continua...


anamaria, mami lui Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003
poze: http://photos.yahoo.com/mirmirion
http://community.webshots.com/user/miremirion

anamaria spune:

iar am avut ceva probleme , scuze ca am postat de 2 ori...
in fine, am postat in acelasi timp cu tine.
sa stii ca exact cam la fel se intampla si la noi. si uneori imi vine sa-mi iau campii si s-o las balta, ca orgoliul meu ce sa zica saracul??? eu suparata din motive bune, si tot eu ma duc sa-l impac... dar cand las deoparte gandurile negre, imi dau sema ca suntem amandoi stresati, obositi, etc... si din pacate nu prea mai gasim timp pt noi!
ti-am mai spus-o si alta data, si o repet: fii super-egoista, cauta si gaseste-ti puterea si timpul sa termini ce ai de terminat, ca sa-ti gasesti un job ca lumea, si apoi vei vedea ca te vei privi cu alti ochi!
in plus, sa stii ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin, si gandeste-te ca vei putea sa-ti permiti excursii si vacante, pt relaxare, o menajera care sa dea cu aspiratorul in locul lui - in timp ce tu vei fi prea ocupata cu job-ul, si apoi sa-ti petreci minute pretioase cu bebe...
eu zic ca mai poti lasa putin praf in casa, si daca nu e chiar 'BEC" n-o sa moara nimeni... lasa-l cu bebe si ocupa-te putin de tine, macar daca te intalnesti cu vreo prietena sau te duci la coafor...
si berea aia cu prietenii/ colegii lui... nu puteti alege impreuna dintre ei pe cei casatoriti, ca sa fie o relaxare pt amandoi... nu unul la bere si altul la cratitza!?

anamaria, mami lui Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003
poze: http://photos.yahoo.com/mirmirion
http://community.webshots.com/user/miremirion

dana_ene spune:

Inainte sa ma casatoresc, o colega de serviciu mi-a dat un sfat pe care l-am apreciat si atunci si inca il mai apreciez.
Suna cam asa:
Daca vrei sa mentii relatia foarte buna cu el, sa nu cumva sa te apuci sa robotesti ca nebuna prin casa in fiecare zi. Sta el la televizor, stai si tu; sta el in pat, stai si tu; ...
Sa stii ca a functionat si la mine !

Nici sotul meu nu a fost invatat sa faca ceva in casa, ii place sa leneveasca, sa fie alintat si, eventual, servit.

Eu am discutat cu el, nu cu nervi, am gasit momente (si sigur vei gasi si tu), in care sa puteti vorbi cu calm, cu dragalasenie (din partea ta).
O sa vezi ca te va asculta si va incerca sa se schimbe.

Uite cum procedam noi acasa:

- Dimineata plecam amandoi la servicii.
- Dupa-amiaza venim in acelasi timp acasa, si o luam in primire pe Oana (1 an si 5 luni), care e super-super activa.
- El pregateste masa pentru amandoi, timp in care eu ma joc cu Oana, eventual o schimb sau ii dau ceva sa pape.
- Mancam frugal sau nu, pe rand sau nu, depinde de fiecare zi cum putem
- O scoatem pe Oana afara. Uneori mergem impreuna, de cele mai multe ori ies eu, fiindca oricum imi face placere sa ma plimb, timp in care el se poate odihni daca vrea
- Daca nu este zi de scos afara, ne jucam TOTI 3
- Dupa ce Oana adoarme, ducem jucariile la locurile lor, eu dau cu matura, el duce gunoiul, etc, etc.
- Pregatim masa
...

Dupa cum vezi, de comun acord, participa si el la toate activitatile.
Coopteaza-l ! Spune-i ca e normal sa faceti trebuierile impreuna si ca nu le vei mai face singura de-acum inainte.


Daniela si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://community.webshots.com/user/oana_maria200 POZE NOI !!!!!!

annablue spune:

Saru-mana de sfaturi, na ca nu se putea fara sa ma dibuiesti si pe aici.
Tot ce zici tu se poate aplica anamaria, dar problema e ca el devine tot mai "lenes" si la actiuni si la atitudinea fata de mine. Adica, cum zicea liliac, eu ii spun, vorbesc pana nu mai pot, incerc totul sa fie bine, iar el adopta atitudini gen "je m'en fiche !" (cred c-am scris bine) si ma darama cu insensibilitatea lui. Adica, fata de ceilalti, prieteni, colegi, vecini, etc. gaseste sa fie dragut, amabil, pretenos, le face cadouri (din afara pare persoana ideala) dar pe mine ma vede ca m-apuca plansul si pleaca in alta camera sau la calculator...
Oricum, despre job, am o veste excelenta, chiar daca nu e ce trebuia sa fie. Adica, cred imi voi gasi un job la o societate de consultanta, se pare ca voi fi cat de curand consilier financiar cu diploma, marca si tot ce trebuie. E o activitate foarte benefica, am zis ca imi voi anunta toti cunoscutii (inclusiv pe voi ) pentru ca e vorba de avantaje financiare de care puteti beneficia si voi (in speta Adrian). Am vrut sa va sun sa discutam dar stii ca nu mai avem cent. Sunt convinsa ca v-ar prinde bine un consilier fianciar, chiar daca (sau tocmai pentru ca) nu aveti probleme cu banii.
la pitici si mamicii lor !



Annablue si Adita 1.11.2002

annablue spune:

Dana, problema este ca asa a functionat si la noi treaba de la inceput. Dar, cum eu NU am serviciu stabil (sunt bona part-time -si asta nu presupune sa merg la serviciu de dimineata si sa vin seara) si pana de curand am stat acasa, el are o "scuza" ca vezi-Doamne el merge la serviciu sa aduca bani in casa, si eu am grija de casa si de copil.Iar, de cand l-am dus pe cel mic la cresa, ma acuza ca am mai mult timp si deci...ar trebui sa fac eu restul.
De atatea ori i-am spus in cei 2 ani de cand stau acasa cu fi-miu ca astept cu nerabdare sa vad ce va mai spune cand voi merge si eu la srviciu si nu voi mai avea timp sa fac patul si sa spal vasele dupa ce pleaca el. Culmea e ca s-a ajuns acolo, pt ca 2 zile pe sapt plec sa duc copilul odata cu el si ma intorc seara cu cel mic. Si de fiecare data trebuie sa-i atrag eu atentia sa faca patul dupa ce se scoala ULTIMUL !! din el. Si atunci, il face... alene. In celelalte zile, profita ca pleaca si nici nu-i trece prin cap. Sau, daca eu nu trag de el sa-i pun mancare pt la pranz, are scuza perfecta sa consume cate 60.000/zi la fast-food-ul din colt de langa serviciu (ca trebuie sa manance, nu-i asa ?!...)
Asta in conditiile in care imi tine teorii ca cheltuiesc toti banii din casa pe mancare (ca el e prea obosit seara sa ia lapte pt copil sau paine si eu fac toate cumparaturile!) si se plange ca n-avem bani.
Deci, credeti-ma ca am trecut deja prin fazele in care: am lasat mizerie (nici nu se sinchiseste) n-am facut mancare (nu mananca daca nu are ceva ce-i place) n-am cumparat anumite lucruri (nu mananca) i-am vorbit cu frumosul (tine un timp scurt) m-am facut foc si para (imi spune doua vorbe si pleaca) am plans (se duce in alta camera)...
Si tot asa...
Spuneti si voi daca asta e viata ?!?...



Annablue si Adita 1.11.2002

cipcipcip spune:

Hmm, se pare ca sotul tau sufera de egoism masculin tipic...Zici ca ai incercat diverse metode si nimic nu ajuta, nici nu ma mira...specimenele astea sint greeeeu de dat pe brazda. Eu poate sint mai dura, dar in locul tau as avea o discutie de genul "tu vrei sa mai continui casnicia asta sau nu, ca asa nu merge, ori sintem parteneri de viata ori nu" bla bla bla, si as merge pina acolo in cit as face lista cu fiecare ce trebuie sa faca in casa in cele mai mici amanunte ca sa fie imparteala egala si pur si simplu as refuza sa ma mai complac in situatie si as ameninta cu divortul. Ma gindesc ca daca vede ca nu mai merge, o sa faca de frica...
Acu daca sfatul meu ti se pare aiurea, ignora-l, io doar ma gindesc cum as face daca as fi pusa in situatie...Cred ca multi barbati fac asa pentru ca pur si simplu le merge. Las' ca ciraie ea un pic, ii trece...ceva in genul.

http://community.webshots.com/user/roxanabella