Cum "arata" o cearta cu sotul?

Mia. spune:

Eu am inteles din postarile mai multor fete ca noi avem voie sa tipam ,sa aruncam cu lucruri prin casa,sa cicalim,dar barbatii daca fac chestii din astea trebuie sa divortam pt ca noi ,femeilor trebuie sa ni se permita.Puneti-va in locul barbatilor ca si ei sint oameni si vedeti cum se vede situatia.
Eu cred ca toti barbatii sint cam defecti(vorba soacra-mii)dar depinde de fiecare ce defecte poate accepta si pe care nu..eu n-as putea tolera alcoolismul si cred ca nici daca m-ar insela...si asta nu pot zice cu mina pe inima...pina la proba contrarie...
Cele care se lauda cu barbati perfecti,care suporta orice tipete cu calm si stoicism si le ajuta si etc au si ei defectele lor dar nu le deranjeaza...

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

lady_danielle spune:

Buna fetele!

"Cearta" noastra arata cam asa:

-eu incerc sa maresc nr decibelilor din casa, el cu un zambat sublim imi micsoreaza volumul;

Secretul (17 ani) comunicare, incredere reciproca, libertate de ambele parti si totul e perfect (cel putin la noi).

Mult succes!

Daniela

lulu77 spune:

Cearta o incep ,normal ,EU. El sta ,sta ,ma asculta ,se uita ,si ma intreaba daca am terminat.Dupa ce eu "urlu" ,el imi spune ca sa nu mai ma exterorizez asa ,ca fac riduri ,si el pe urma nu imi da bani sa ma duc la cosmetica sa fac tratament ,sau chestii de genul asta.....la care bineinteles ma bufneste rasul ,ma duc prin baie sau in alta camera ,vorbesc putin singura si gata ,imi trece. Chiar daca ne certam ,99% din cazuri fara motive plauzibile ,din nimicuri ,niciodata nu ne jignim sau nu ne bruscam, sau violenta fizica.Numai sa indrazneasca ca vede el !


ALINA "Zambeste-i vietii ,si viata iti va zambii!"

tora97 spune:

certurile noastre, atunci cind sunt se desfasoara in soapta, pe un ton scazut (deh, avem 2 pupeze in batatura) El spune despre mine ca stiu sa gestionez f bine o criza... poate ca are dreptate, realitatea este ca atunci cind ne certam, parca imi ingheata singele in vine si tot cerul se prabuseste peste mine. NU SUPORT certurile de nici un fel, nici macar cele pornite de dragul impacarii (daca o exista asa ceva). Poate din aceasta cauza imi pastrez calmul si nu pornesc niciodata un conflict. Sint calmul in persoana iar rotitele mintii mele merg la greu intr o singura directie: cum sa dezamorsez "bomba" In acele momente pun in practica toata teoria pe care am citit o privitor la conflicte...

Insa nici nu poate fi vorba, indiferent cit de nervosi am fi unul ori celalalt, de jugniri... cit despre macar mici violente, nici atita...

Dar, pe alta parte, in sinea mea ma tem de propria mi persoana, caci deh, sa te fereasca Sfintul de furia astora asaaaa ca mine... Ultima asemenea furtuna s a consumat in urma cu mmmm... 8 ani. Si i am lasat masca pe ai mei parinti si frati.. de atunci pot spune ca m au privit altfel.

hai ca va dau pupicei grasunei!

http://community.webshots.com/user/tora97

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

zepellina spune:

quote:

---

Originally posted by tora97

imi pastrez calmul si nu pornesc niciodata un conflict. Sint calmul in persoana iar rotitele mintii mele merg la greu intr o singura directie: cum sa dezamorsez "bomba" In acele momente pun in practica toata teoria pe care am citit o privitor la conflicte...

---

Asa imi doresc eu sa fiu, dar nu sunt. Suntem 2 firi care iau "foc" repede si imi sustin cu inversunare punctul de vedere. Am o minte "ascutita" in a spune la nervi ce este mai rau (nu injuraturi), dar comparatii care dor mai tare iar apoi fac orice pt impacare. Greseala totala. Exagerez in ambele situatii. Cu impacarea mai ales. Am avut perioada cu certuri, cu sticla sparta de el, nervi multi. Acum ii e frica sa incepem o discutie sa nu degenereze in cearta. Nu imi plac deloc certurile dar el nu mai are rabdare sa inteleaga nimic si se supara chiar daca am o zi proasta si nu sunt cum vrea.

zepelina

axxa spune:

Si stiti ce obicei mai are al meu? Si asta e lucrul care ma supara groaznic...nu ma lasa sa ma apropii de copil cand e nervos, de teama de a nu il lua si a pleca cu el la ai mei...desi asta nu s-a intamplat, dar l-am amenintat deseori ca o voi face. I-am explicat (la rece) ca atunci cand el este asa cum este si recunoaste si el ca este (adica furios...cu ochii iesiti din orbite si cu venele f. umflate, racnind, etc ), eu nu mai pot sa il ascult, si nu vreau sa il vada copilul asa, si as vrea sa merg la ai mei. E de acord cu mine, intelege ca as face-o doar ca sa ma protejez pe mine si copil, nu ca sa-l parasesc, dar cand se repeta figura...face la fel.
Eu incep (evident) cearta, dar mai mult de 10 cuvinte nu am timp sa spun pana iese din "tatani"...si gata...vecinii au spectacol.

iulian1969g spune:

quote:

---

Originally posted by axxa

Si stiti ce obicei mai are al meu? Si asta e lucrul care ma supara groaznic...nu ma lasa sa ma apropii de copil cand e nervos, de teama de a nu il lua si a pleca cu el la ai mei...desi asta nu s-a intamplat, dar l-am amenintat deseori ca o voi face. I-am explicat (la rece) ca atunci cand el este asa cum este si recunoaste si el ca este (adica furios...cu ochii iesiti din orbite si cu venele f. umflate, racnind, etc ), eu nu mai pot sa il ascult, si nu vreau sa il vada copilul asa, si as vrea sa merg la ai mei. E de acord cu mine, intelege ca as face-o doar ca sa ma protejez pe mine si copil, nu ca sa-l parasesc, dar cand se repeta figura...face la fel.
Eu incep (evident) cearta, dar mai mult de 10 cuvinte nu am timp sa spun pana iese din "tatani"...si gata...vecinii au spectacol.

---

Uite ce te intreb eu:

El a vazut ce ai postat tu aici, si ce raspunsuri ai primit?

Daca da, ce parere i-a facut?

In caz ca nu, crezi ca s-ar enerva daca ar citi?

Pe de o parte ar fi bine - in caz ca n-a facut-o - sa citeasca, sa mediteze! Dar depinde foarte mult de bunavointa lui...

Eu am 12 ani de casnicie si am ajuns la concluzia ca, printre altele, in casnicie trebuie:

1) sa ma tin de cuvant;

2) sa am simtul umorului;

3) daca am constientizat ca am gresit, sa-mi recunosc greseala si sa fac eforturi sa n-o mai repet.

Cu un om violent (chiar daca este "doar" verbal violent) iti trebuie multa diplomatie. De fapt tu sti cel mai bine ce anume il enerveaza si ce anume il impaca... Mi-e greu sa-ti dau un sfat, pentru ca de foarte multe ori violenta produce niste blocaje - in fata unui om violent greu mai poti avea o minte lucida si o exprimare coerenta... Nu e usor.

Iti doresc toate cele bune...


Giuliano

Loma spune:

Eu zic ca nu-i asa de grav, daca iesirile astea le are dupa ce va certati, depinde si de la ce va certati, probabil ca multe nu sunteti de acord cu mine, insa eu am o prietena care cand se certa cu sotul ei mai la inceputul relatiei il impingea, ii tragea suturi cum nimerea sau arunca cu papucii in el, pentru ca vroia sa-l doara si pe el intr-un fel, el fiind mai mare dpdv. fizic, si astfel ea isi mai potolea nervii, dar nu s-ar putea spune ca prietena mea este violenta, si ca barba-su tre sa divorteze de ea ca e nebuna sau ca nu-l merita.
Daca el din senin strica lucrurile din casa de nervi, sau e pe punctul de a tipa la tine fara motiv, atunci da, nu e normal.
Insa acum nici nu trebuie sa-i inghiti mitocaniile daca se poarta anormal.
Cea mai buna metoda de a evita o cearta e sa ai simtul umorului, raspunde-i si tu facandu-te ca glumesti chiar daca iti vine sa-i spargi capul, la mine asta e garantat.



Smerenia este regina virtutilor.

Lucia_B spune:

Cum arata o cearta? ca o conversatie insa pe ton ridicat :)

Certuri, care familie nu are parte de certuri? Toti avem, indiferent mari sunt ele sau micii, serioase sau mai putin. Problema e in arta intelepciunii si marea puterii de a ceda, felul de a ogoi spiritele.

Intelepciune, putina rabdare si restul vine de la sine.

http://photos.yahoo.com/valerbatcu/
_ _ _ _ _ _ _

Tot raul e inspre bine.

axxa spune:

Offf...dar nici nu imi pot imagina situatia asta: cum sa ii arat ce am scris? Nici vorba...s-ar enerva, oricum nu are rabdare sa citeasca mai nimic. Nu, el nu suporta sa ii discut defectele, nici macar cu parintii mei, asa ca...