Cum reactionati cand sotul pleaca in delegatie?

Deci cum reactionati cand sotul vostru pleaca in delegatie in strainatate mai ales?
Este drept ca atunci cand ne-am permis am fost si eu cu el-dar avem job-uri diferite si evident ca asta presupune concediu la mine, bani in plus, etc.
Dar putin, putin, sunteti invidioase, sunteti geloase (daca sunt si colege, daca in delegatie intalneste o prezenta placuta?)
Eu am incredere in el dar de cate ori pleaca, sufar si stau botoasa . De ce el sa vada toata lumea (chiar daca asta este job-ul lui: cercetator si eu sa stau acasa?)
Voi cum reactionati cand el pleaca?
Si cum reactionati cand se intoarce?
Il intampinati cu drag sau il luati la intrebari de genul: "Ce-ai facut? Ti-a mers bine? In sfarsit te-ai gandit si tu sa te intorci mai repede.."
OFF

Laura V. spune:

Eu am stiut de cand l-am cunoscut pe sotul meu ca prin natura muncii lui (conducator auto) este tot timul plecat in delegatie. Au trecut 4 ani si nu m-am obisnuit, dar nu pt. ca as fi geloasa ci pt. ca mi-e foarte dor de el. Este plecat cel putin 2 zile pe saptamana, dar eu nu am fost decat o data cu el si cateodata mi-as dori sa pot sa vad si eu cate vede el - mai ales ca atunci cand vorbim la telefon imi descrie locurile unde se afla. Cand vine acasa ma urc direct in capul lui, la propriu, si il pup pana il albesc.

Julie spune:

Ma rog pentru el. Eu am o fobie vizavi de avion si nu calatoresc cu dumnealui (avionul) decat daca e musai.
Invidioasa? Nu. Conferintele (si al meu sot e om de stiinta) nu sunt intotdeauna distractive, asta daca participi la ele ...ca sa chiar participi la ele.
Geloasa? Hm. Am suficienta incredere in mine, in intelectul meu - si nici nu sufar de complexe legate de felul in care arat, ca sa ma mai
consum cu chestii dintr-astea. Ca sa nu mai vorbesc ca am incredere si in sotzior, la fel cum are si el in mine... Suntem oameni mari, ce mai, si in plus ne si cunoastem de o viata (de la sc. generala).

Iar cand vine de la conferinte are intotdeauna ceva frumos pentru noi!!!

Numai bine!

baubau spune:

Karla,
eu ma bucur cand sotul meu are ocazia sa plece in delegatie in strainatate (ca in tara nu are de ce). Este un prilej sa vada locuri noi, frumoase, sa cumpere cate ceva, si in nici un caz nu ma gandesc ca se duce intr-o companie placuta. In fond, daca vrea companie placuta poate sa-si gaseasca foarte bine si aici nu trebuie sa plece in delegatie.
In plus, este o obligatie de servici si as fi absurda sa-i fac mizerie din cauza asta. Poate ca as comenta in cazul in care serviciul lui ar consta 90% doar delegatii externa. Dar cum nu este cazul, nu comentez nimic.
Legat de "siragul" de intrebari de la sosire, iarasi iti spun ca eu nu il intreb decat "ei, cum a fost?"...daca imi zice doar bine si atat nu mai intreb dupa detalii ca inseamna ca n-are sa-mi dea. Si daca nu vine de la el sa-mi spuna detaliile, ce sens are sa-l "fortez" eu sa o faca. Daca asa se simte el mai bine, fara sa-mi povesteasca, pentru mine este ok, PENTRU CA EU AM INCREDERE DEPLINA IN EL!!

In schimb, trebuie sa recunosc ca il recunosc pe sotul meu in cele descrise de tine. El este genul care nu suporta ca eu sa plec fara el undeva (oriunde, fie chiar si la coafor), el este cel care daca intarzii ma suna de 30 ori, el este cel care imi spune cand ajung acasa, dar ce sa- intamplat de ai intarziat, samd....si trebuie sa recunosc ca pe mine ma deranjeaza toata atitudinea asta. Este ca si cum ar avea in permanenta o indoiala asupra mea, iar lucrul asta nu are cum sa ma maguleasca. Din pacate, teoretic el recunoaste ca am dreptate, dar in practica tot la fel se poarta.

Poate are cineva o metoda prin care sa-i faca pe cei care sunt gelosi si posesivi (asa ii numesc eu pe acest gen de oameni, nu va suparati pe mine) sa realizeze ca poate pe jumatatea lor aceste lucruri ii deranjeaza si ca nu este constructiva o astfel de atitudine.

Astept sugetii!

mirelam spune:

Si eu am trecut printr-o perioada cand sotul meu pleca des in delegatie.
Geloasa nu eram (desi nu-i aratam) pentru ca stiu ca ma iubeste si nu m-ar insela niciodata (cred ca importanta este si increderea).
Dar imi era tare greu pentru ca era copilul mic (chiar daca o aveam pe mama langa mine) si plus ca imi era si tare dor de el.
Acum, multumesc lui Dumnezeu, nu prea mai pleaca, decat foarte rar si doar 2, 3 zile cel mult.

ponicid spune:

Sotul meu are o munca atat de grea incat atunci cand este plecat in strainatate ma bucur ca poate sa se odihnesca si sa isi mai abata gandurile de zi cu zi. Cand vine din strainatate este alt om intotdeauna.
Cred ca pe undeva ma simt vinovata ca pentru familie trebuie sa suporte un serviciu atat de stresant asa ca atunci cand poate sa se relaxeze ma bucur realmente pentru el.

Daniela, mamica de Ana-Maria

diana904 spune:

Ma bucur pentru el, si-l sfatuiesc sa viziteze cit mai mult posibil, ca sa aiba ce-mi povesti acasa. Apoi ii fac o lista mare de cumparaturi pentru mine si copii

angiVa spune:

Si sotul meu pleaca destul de des in delegatie. Eu cand primesc vestea ca iar tre' sa plece in delegatie nu ma prea bucur, pt. ca stiu ca imi va fi tare dor de el. Mai se pune si problema calatoriei, pt. ca intotdeauna imi fac griji cu drumul, indiferent ca merge cu masina sau cu avionul. Intotdeauna ma rog sa se termine cu bine. Geloasa nu sunt, pt. ca si eu am fost in delegatii, si inca pe perioade mult mai lungi decat delegatiile lui, si stiu cat de mult am suferit amandoi. Mai degraba imi pare rau ca nu putem fi impreuna sa-l ajut la greu. Eu l-am luat cu mine intr-o delegatie de 2 saptamani in germania, si a fost nemaipomenit. A fost un fel de semivacanta (adica vacanta doar dupa programul de lucru :)) ). Cam asta este.

sumisa spune:

Intotdeauna m-am bucurat pentru el.Chiar daca merge la munca o schimbare e binevenita in rutina cotidiana. Eu profit in acest timp sa nu mai gatesc, vine prietena mea la mine si stam iar noaptea de povesti ca-n tinerete. Bineanteles ca mi se face dor de el, si sper ca si lui de mine, dar aceasta schimbare e binevenita pentru amandoi.
Asta toamna de exemplu a fost plecat 2 luni in Egipt. Avea posibilitatea sa refuze dar eu l-am indemnat sa mearga, chit ca nu mi-a fost usor singura cu daria si insarcinata fiind. In primul rand pentru ca a avut astfel ocazia sa vada o altfel de lume, ocazie care nu stiu daca i s-ar mai oferi alta data in viata. ma simt si eu mai bogata prin ceea ce mi-a povestit el, ca si cum as fi fost si eu acolo.

diana12 spune:

Cand eram in tara si al meu sot pleca cu burse in strainatate, cat am fost studenti, si apoi pe la conferinte, cand s-a angajat, tare ma mai bucuram. Stiam ca o sa vina cu geanta plina de cadouri pentru mine si cu un banut pus deoparte. Nu eram geloasa deloc, nici nu cred ca m-am gandit vreodata la asta, stiu ce inseamna sa umbli pe la conferinte si cu ce cap mare vii de pe acolo.
Acum de cand suntem plecati din tara, mi s-a luat de atatea deplasari si conferinte. Nu sunt geloasa, dar mi se face un dor de el cand e plecat...iar maimutica mica mai amplifica si ea dorul cand imi spune ca nu vrea sa se culce pana nu vine tata sa o pupe...Imi vine sa ii zic ca si mami la fel.
Cum il intampin? Cu o dragoste si o bucurie de nu se poate descrie in cuvinte. Cand se intoarce acasa e clar ca se lasa cu...chef.
Numai bine, Diana & Ecaterina

Ochii care nu se vad se uita doar daca dai de prea multa fericire...

tiberiup spune:

Hai ca ma mananca limba..

La mine cand plec in delegatie sotia este cea mai fericita femeie din lume:)