Aseara am aflat cine era EA.
Raspunsuri - Pagina 7
violeta69 spune:
Dragele mele,
Vreau sa va multumesc pt. incurajari, pt. opinii, pt.tot!
Azi am avut putin timp sa raspund si ma gandesc ca nu prea stiu ce,caci nimic nu s-a intamplat.La noi in casa pliuteste asa o liniste ca si cand nimic nu a fost....
Nu stiu, si asta e cel mai rau, ce-i in sufletul meu...inca mai sunt socata,nu pt el nu renunt la casnicia mea, caci daca ei i-ar fi mai bine as face si pasul acesta.Ma sperie schimbarea, practic nu prea am unde sa plec...apoi nici nu stiu daca asta as vrea.Intr-un fel ma gandesc ca s-a schimbat sau ca se va schimba,dar asta cine-mi poate garanta?
Azi sunt aici si nu stiu ce voi face!
Inca astept...ce oare astept?
Si voi imi spuneti ca viata e scurta,si eu stiu asta,doar ca nu ma pot detasa de tot.Nu stiu daca puteti intelege,probabil ca ma ajuns in faza in care nu-mi mai pasa de ce face de ce va urma,caci a fost o perioada cand l-as fi parasit.
Acum nu mai discutam "subiectul" caci -la ce-ti foloseste sa te certi cu mine atata timp?
-pana cand vrei sa discutam despre asta?
-spune-mi de cate zile ai nevoie sa discutam despre asta ca sa stiu si eu
etc
cam asa sunt discutiile noastre
Si apoi nici eu nu mai pot,uneori vreau sa dispar asa pur si simplu,cred ca daca s-ar putea as lua o pauza de vreo 2 ani sa ma vindec.Dar unde sa plec?Imi e groaza de mutari, de impartiri,de discutii, de reprosuri.....Nu am alta casa,nu am pe nimeni aproape,poate ar fi cateva matusi, dar ele au familia lor,problemele lor,unde sa ma duc si eu cu copilul meu?Si apoi poate o sa vrea el copilul?si cum sa distrug echilibrul copilului?Apoi el ma ajuta sa o luam de la gradi,seara eu nu prea am timp caci uneori raman peste program...deci sunt multe intrebari si nici un raspuns.
Poate va intrebati daca-l mai iubesc...nici asta nu as putea spune exact si cine ma poate invinovati?E greu sa mai stii acum ce ai in suflet,acum dupa ce totul a fost distrus...cert este ca nu mai pot cu el,dar nici fara el.Cine stie ce e aici in interior?
Va pupic pe toti,
Violeta
melina34 spune:
eu iti doresc sa reusesti sa te linistesti, habar n-am cum dar sper ca vorba aceea cu ,,timpul le rezolva pe toate" sa nu dea gres in cazul tau; multe din intrebarile si problemele care te framinta sint la ordinea zilei si in viata altora, a mea de exemplu, fara sa am motivele tale, sau cea mai mica banuiala;cred ca la un moment dat vei trece peste drama asta, nu in sensul ca te vei obisnui cu ceea ce s-a intimplat ci pur si simplu vei avea prioritati si griji mult mai importante, vei uita ce ti-a facut;sper ca i-ai omorit nervul si atita l-ai pisat astfel incit se simte de o mie de ori mai vinovat decit ar fi crezut ca este, el va trebui sa supravietuiasca cu constiinta incarcata si cu faptul k te-a ranit iremediabil;
M.
yoyo17 spune:
Citesc de multa vreme acest forum,dar abia acum m-am hotarat sa scriu!
M-a impresionat povestea ta pt. ca se aseamana atat de mult cu a mea.Si pe mine ma cheama Violeta si parintii mei au avut cam aceleasi probleme, adica tatal meu a murit dupa o lunga suferinta (a fost paralizat ), iar mama a murit tot anul trecut in februarie...doar ca povestea cam pana aici se aseamana,caci eu am un copil, dar baiat si un sot care ma iubeste fff mult sau cel putin eu nu stiu sa ma fi inselat.
Scrie-ne ce mai faci, care mai e relatia ta cu sotul tau?
Elena V.
iarina spune:
Violeta, daca sunt atatea greutati, daca n-ai unde sa te muti si daca n-ai curaj sa faci pasul asta, macar nu te mai gandi la ce-a fost ca sa-ti faci rau....incearca sa-ti umpli viata cu altceva, fa-ti mici bucurii tie si fetitei si cine stie, poate ca se va mai schimba si sotul tau cu timpul. Curaj si succes. Sa stii ca te inteleg ....e greu sa fii mama singura in ziua de azi...dar nu imposibil.
violeta69 spune:
Yoyo, iti multumesc pt. mesaj...dar pe mine nu ma cheama chiar Violeta.....si-mi pare rau pt ce ai patit(pt. parintii tai)stiu ce inseamna...
Pt voi fetelor,ar trebiu sa va pot spune ceva concret insa nu prea am ce,furtuna nu a venit!
Cert este ca individa mi-a dat o mica pauza, probabil pana isi face alt plan de bataie....
Cu sotul meu lucrurile nu merg asa cum as fi vrut.De multe ori ma gandesc ca nu ma mai iubeste,sau ca nu ma mai iubeste deloc,ma intreb de ce mai suntem noi impreuna,de ce ne mai numim "casatoriti".Este la fel de indiferent, inexistent si daca-l intreb ce e cu el si ca nu asa ar trebui sa se comporte o persoana care a gresit si vrea sa repare cava, imi spune ca e obosti, ca el nu a avut concediu, ca il obseste si fetita, ca ii e greu la serviciu,etc.
Despre noi nimic....imi spune " nu vezi ca incerc sa merg pe sarma pe langa tine ca sa nu te supar sa nu te deranjej?"
Eu de mers pe sarma am nevoie?Eu am nevoie de iubire!Si asta nu o vad la el......
Violeta
iselin spune:
Salut "Violeta69".
E ff greu sa traiesti asa cum traiesti tu. Si oricum numai tu sti ce e acolo la tine.Esti prinsa in munca, ai 15 ani de casatorie, ai un copil de 5 ani, ti-e frica de schimbari, de alte neplaceri...
Incerc sa inteleg toate acestea. Peste tot sunt probleme, dar:
-nu pot intelege cum poti imparti asternutul cu un om care nu te iubeste,
-cum poti accepta mangaierile lui, presupunand ca mai sunt,
- tu trebuie sa mai traiesti inca 25 ani macar pentru copilul tau. Cum vezi tu viata in continuare alturi de el? Nu e un S.R.L.!
-nu situatia financiara e cea care opreste despartirea voastra, ci teama de inceput, de necunoscut. El stie asta si mizeaza pe asta!
-Metoda reducerii la absurd: daca presupunem ca tu intalnesti intr-adevar un om care te merita, si care poate sa-ti bucure fiecare zi, ce faci? O sa ratezi sansa, caci nu ai gasit curajul sa te desprinzi la timp.
-din proprie experienta si din mii de alte povestiri: nu va fi mai bine, va fi din ce in ce mai rau. Lupu'si schimba paru', dar naravu' ba!!
-nu ti-e frica pentru dezvoltarea psihica a copilului tau? Caci copilul nu o sa traiasca mereu intr-o aparenta, incepe sa inteleaga lucrurile. Si singurul vinovat in ochiii lui o sa fii tu. Caci tu nu faci ce trebuie, el, tatal fiind oricum iremediabil atins de indiferenta fata de tine.
Si mai am impresia ca el incearca sa te transforme intr-un martor al relatiei lui cu ea. Tu asta vrei? Cum puteti sta toti 3 in acelasi pat noapte de noapte? Probabil ca si ei i-a spus sau ii spune aceleasi lucruri ca si tie.
Spui ca nu sti cum o sa imparti lucrurile. Amiabil!!!Iti amintesti cand erai in facultate si traiai din bani putini? Deci se putea! Se poate in continuare. O privesti ca pe o perioada de readaptare la noua viata in care esti libera de minciuni si false declaratii.
Pe Forum sunt o multime de fete singure, care se descurca.
Nu poti continua asa, o sa cedezi nervos, iar atunci chiar nu-ti mai poti ajuta copilul si viitorul.
Nu vreau sa par drastica, dar consider ca fiecare fiinta umana are dreptul sa-si traiasca viata decent, onest, fara a constitui baza pentru experientele celor rai din jur.Sufletul tau nu trebuie sa devina un pustiu imens. Nu te-a condamnat nimeni la suferinta perpetua. Ai dreptul sa traiesti altfel.
Alyssa spune:
Violeta, aia nu este viata!!!
El isi traieste viata lui si o traieste si pe a ta pe deasupra!
Sa nu iti fie teama de greutatile financiare fiind singura. Eu cind am ales sa ma despart am inceput cu vreo $65 in buzunar, nimic in banca si doua fetite mici de 5 ani si trei ani. Si m-am descurcat! Dumnezeu face cuib pentru pasarea chioara, sa stii si este adevarat! Mie de un infinit de ori mai bine din toate punctele de vedere, fetele imi sint linistite, eu la fel!
Ia haturile vietii in miinile tale, restapineste-ti viitorul si viata TA! Fericirea ta nu consta intr-un barbat care habar n-are ce vrea de la viata lui!
Ai grija de TINE!!!
Alice
Alyssa spune:
Si amanta las'o in plata Domnului!!!
Nu ea este problema ci barbatul de linga tine care nu este barbat indeajuns!
mami-misha spune:
Eu zic ca barbatul care a calcat stramb o data va calca mereu ... din pacate voi aveti deja un copil ... ceea ce complica putin lucrurile.TU trebuie sa te gamdesti foarte bine ce ai de facut, ca nici nu poti sa duci o viata in nesiguranta ... acum santeti tineri si inca va mai retineti de la anumite chestii (certuri,batai), dar mai tarziu cand va disparea ori ce urma de sentiment ... ce va fii?
Eu am crescut intr-o familie de oameni educati (nu are nici o importanta), dar ce folos ... ca ai mei se certai mereu pe tema infidelitatii ... iar certuri astea ne afectau foarte tare ... mai ales fratele meu suferea, il gaseam mereu plangand singur in camera lui cand se certau ai mei. Nu mai cand auzea ca ridica vocea unul la altul, se instala in sufletul nostru o teama pe care n-as putea sa ti-o descriu, dar era o teama care te durea, mai ales ca stiam ca mama saraca sufera foarte tare si noi nu putea s-o ajutam cu nimic ... nu intelegem dece nu sta cu el... i-am urat foarte mult pentru chestia asta. Deh!.. acuma am crescut ... iar chestia asta intre ei exista si acum ... dar ca eu sunt la casa mea, cu sotul meu, cu copilasul nostru si nu mai sufar ca inainte ... insa mama sufera si acum.
Eu am o teorie des pre viata si aceea ca nimeni nu-ti poate da o alta viata sa ti-o traiesti altfel asa ca viata asta pe care o ai incerca s-o traiesti cat mai aproape de ceea ce ai visat ... caci numai TU poti schimba ceva, Daca sotul de langa tine te insala iar tu muncesti ca o roaba sa-i viae viata mai buna lui ... atunci ceva nu este un regula si este momentul de o schimbare, iar daca el nu se poate schimba ( si nu se va schimba ) ATUNCI E MOMENTUL SA SCHIMBI TU CEVA ... multa bafta
mariamunteanu spune:
Violeta, dar de ce trebuie sa pleci tu ? De ce nu pleaca el ? E apartamentul lui sau cum ?
Maria