siguranta, incredere in sine

E vreo reteta magica sa fac rost de niste incredere in mine? (chestia aia numita de nemti Selbstwertgefühl - sentimentul propriei valori, sau cam asa ceva)

Problema e ca imi dau seama cam pe unde stau cu calitatile si defectele, dar ma pierd total daca ajung in in societate, printre oameni care arata mai bine decat mine (nu d.p.d.v. fizic, ca-s inca tanara :), ci d.p.d.v. al stilului de a se imbraca, de a se misca, de a vorbi, si bineinteles acea siguranta de sine pe care o emana oamenii cu succes - a nu se confunda cu laudarosenia si cu nasurile pe sus).

Culmea e ca ma observ exact in momentele alea, imi dau seama ca nu e bine, dar reactionez automat si fara putinta de schimbare: incep sa ma uit in jos, mi se schimba timbrul vocii, incep sa fac greseli de exprimare (nu in romaneste, ci in celelalte limbi), incep sa imi vad absolut toate defectele, sa fac comparatii neplacute intre machiaje, haine, coafuri, etc etc etc. Sunt sigura ca asta imi aduce mari dezavantaje in ochii privitorilor.

Si cel mai nasol e cand trebuie sa dau ochii cu un barbat mishto - ma transform subit in cea mai palida cenusareasa (cel putin asa e in mintea mea). Din fericire nu se mai pune problema de cucerit barbati, ca inainte sa-mi gasesc jumatatea ma mai faceam si rosie ca racul cand trebuia sa conversez cu un barbat atragator.

Reversul medaliei e ca, pentru a-mi compensa lipsa de siguranta, ii bat pe cei cunoscuti la cap cu ce fac bine/frumos, le cer tot timpul aprobari si laude si sfarsesc prin a lasa inca o data o impresie neplacuta. Mai ales ca acele laude pe care le primesc nu imi ridica decat un anumit nivel de placere in urma gadilatului amorului propriu, in schimb nu imi rezolva nesiguranta. ("astia habar n-au ce zic, oricum spun asta numai ca sa ma perie sau din politete etc etc")

Cum pisici se ajunge la siguranta si increderea in sine care imi lipsesc??!! Ce pot sa fac eu, singura, ca sa ajung sa ma iubesc mai mult asa cum sunt, si sa am mai multa grija de mine, incat sa nu ma mai deranjeze comparatiile cu ceilalti? Sa ma simt si eu cat de cat egala?

Mersi,
Adriana


Adriana (10.11.1979) + Adriana jr (21.09.2001) + Andrei (6.01.2004) + Dragos taticutzul (7.01.1974)
http://photos.yahoo.com/apaler

corina iulia spune:

draga mea, eu zic sa te intorci cu gandul in acea perioada de timp cand l-ai cunoscut pe sotul tau. de ce? acum esti casa, ai si copii, esti obosita si poate sotul nu are totdeauna rabdarea "de ce-urilor tale". esti mai rau decat un copil, zau asa.
gandeste-te la acea perioada. atunci ai stiut sa-ti pui in lupta tot arsenalul, sigura pe tine. stiai ce faci, chiar daca sotul tau o fi insistat mai mult, undeva, inside, tu ai stiut tot timpul ce faci. si ai avut un succes urias, succesul pe care-l cautai. cauta acea fata si ai sa te regasesti pe tine, doar mai matura putin. apoi acorda timp relatiei tale pt ca nimic nu-ti da o siguranta mai mare decat siguranta ca ai implinit ceva, ca ai reusit. si tu chiar ai reusit. ai o familie frumoasa si poate o cariera.
ai increderein tine si priveste-te in trecut. trecutul nu e asa departe:)
toate cele bune.

aschiutza spune:

S-ar putea sa te ajute cind vezi astfel de oameni de succes daca iti spui " Mama ce baftoasa sunt sa invat de la oamenii astia o gramada!". Si efectiv sa te uiti ce poti invata de la ei, alegeti tipa care e cel mai de efect imbracata si gindeste-te cum ai putea sa-ti imbunatatesti garderoba , uita-te la machiaj si gindeste-te care ti-ar sta tie bine. Cu alte cuvinte "incearca sa furi de la maestri". Asta nu iti va mai lasa timp sa te gindesti ca nu te-ai ridica la nivelul lor ci te va face sa gindesti ca te vei ridica la nivelul lor. Iar la discutii fa-i sa vorbeasca despre ce le place lor cel mai mult-hobby sau lucru- si incearca sa retii ce te intereseaza. Astfel iti va fi de folos sa te intilnesti cu ei...

Si eu ma simt ca un soricel gri, am si problema ca aici nu gasesc imbracaminte pe masura mea si trebuie sa ii cumpar de la copii. Asta e, bucura-te sa ai oameni de la care sa poti invata ceva decit unii total plicticosi. Iar daca vei constata ca sunt plicticosi, nu merita sa te stresezi sa te compari cu ei!

Si pe mine ma deranjeaza ca nimeni nu e interesat de mine, dar ce sa fac daca in mediul meu sunt cam singura care pica in nas dupa muzee, carti de arta, dansuri populare si cintat in cor? Iar cei din grupul de romani de aici sunt interesati de calculatoare, camere digitale, etc.etc la care eu sunt "afoana", asa ca macar trag si eu cu urechea poate invat ceva (asta macar ca sa nu ma gindesc "astia nu ma plac de loc, sunt o proasta, etc.etc")

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

ML spune:

Si eu trec prin ceva asemanator si asa am fost toata viata. Vorbeam cu mama de curand despre asta si ea mi-a spus ca a citit intr-o revista sa treci pe o lista ce faci tu mai bun sau ce calitati ai si sa ti-o citesti mereu. Pe mine ma ajuta optimismul unor bune prietene, al bunicii mele si sa ma spovedesc (ceea ce din pacate nu am mai facut de ani buni. Dupa ce ma spovedeam ma linisteam si nu imi mai pasa de felul in care ma "judeca" lumea). Gaseste-ti hobbyuri pe care sa le faci cu placere, fa gimnastica (te inveseleste si iti reda increderea in tine), relaxeaza-te jucandu-te cu copiii afara (mie imi place cel mai mult sa fac baloane de sapun cu ei, sa ma dau in hamac si chiar in ... leagan), citeste Catavencu sau ceva vesel... Chiar daca ajuta putin, mai bine decat nimic sau ganduri de inferioritate, nu?

Felicity spune:

Eu cred ca trebuie sa fii tu insati si sa te iubesti pt ceea ce esti (cu bune si rele). E singura cale.
Cred ca problema asta apare cand noi insine suntem prea auto-critici. Nu ne placem pe noi si ne imaginam ca si altii ne vad asa de monstrii cum ne vedem noi. In realitate lumea are asa de putin timp de noi, ca toti sunt preocupati (ca si noi) de ei insisi.
E o carte, tradusa si in romaneste de Dale Carnegie: How to stop worrying and start living. Eu ti-as recomanda-o!
Si nu uita...nimeni oricat de frumos ar fi imbracat, oricat de educat sau stabil financiar...nu e lipsit de defecte si de probleme in viata.
Incearca si alte carti, sunt foarte multe pe acest subiect.
Si nu prietenii te vor face mai increzatoare in tine, ci numai tu insati poti face asta. Citeste si auto-cunoaste-te.

serenity spune:

Si eu traiesc acest sentiment al neincrederii in mine si am crezut ca timpul va face sa devin mai putin emotiva , mai sigura si mai puternica , mai determinata . Numai ca pe masura ce trec anii devin si mai copilaroasa , mai nesigura . Numai ca eu nu am cerut niciodata incurajari ori complimente , ci am incercat ca nimeni sa nu observe cat de vulnerabila si cat de nesigura sant . De cele mai multe ori reusesc sa imi inving ezitarile si neincrederea print-o atitudine pozitiva , prin optinism si un suras care nu imi lipseste niciodata din priviri .

Alexandra , mamica lui Mihaita

http://photo.yahoo.com/Mihaita
************************

Trebuie sa traim si sa cream. Sa traim pina la lacrimi ( A.Camus )

corina iulia spune:

brava fetele,
fruntea sus si zambiti mereu.asa veti reusi.

roxica spune:

si eu sint la fel; de multe ori o veselie si un entuziasm exagerat tocmai pentru a ascunde o neincredere in propria persoana

Mik spune:

Adriana draga, ai o problema de imagine si de incredere, da' cred ca e minora pentru ca esti constienta si esti timida.

Eu cred ca tre' sa nu mai ceri aprobari sau laude de la nimeni, sa faci cum crezi tu ca e mai bine si daca cineva isi permite sa spuna contratriul, tre' sa fii capabila sa-ti sustii punctul de vedere. Uite incearca sa faci asta vreme de o saptamina si dupa aceea ai sa vezi ce bine te simti.


Mik.

Mik spune:

PS : acum te-am vazut si in poza, linga pian si pricep mai bine. esti superba si talentata, Adriana ! Scoate-ti bazaconiile din cap.

Pup.


Mik.

Samsara7 spune:

Intaresc si eu ceea ce spune Mik...Esti o fata frumoasa, cu "clasa", lasa lumina din tine sa se imprastie!(si nu am periuta la mine sa stii)
Mai vreau sa adaug ca exista leac, trebuie sa inveti sa te apreciezi la justa ta valoare! Sa incerci sa observi ca cei pe care ii admiri si care te intimideaza nu duc lipsa de defecte.
Draga Adriana, lauda este ploaia care ne face sa rodim. Numai ca oamenii nu se inghesuie sa laude, ori din jena, ori din pricina ca le e frica sa nu fie luata drept "periere" lauda lor, ori din lene, ori din multe alte motive. Asta nu inseamna ca nu gandesc de bine despre tine.
Sa stii ca atunci cand crezi in tine, cand te simti invaluita de un farmec anume, s-ar zice ca se imprastie un parfum de irezistibil in jur. Poti sa fii un geniu dar daca mergi pana la colt la brutarie si te simti nesigur pe tine, mic si pricajit, fara important, vei transmite asta celor din jur. Vanzatoarea te va privi si ea ca pe o biata creatura pentru ca nu stiu cum se face dar parca increderea in sine seamana cu un feromon. Reactionam pozitiv in prezenta sa! Iar cand nu exista aceasta incredere, e ca si cum am inhiba pe cei din jur. Devenim invizibili, transparenti, nu avem substanta.
Incearca sa fii tu insati fara sa te mai gandesti la ce reactie trezesti in ceilalti.Cand o sa fii batrana si zbarcita o sa iti spui "ce fraiera am fost ca mi-am irosit zilele ponegrindu-ma!".


Randurile acestea vin de la o persoana care avea mari probleme cu increderea in sine pana nu demult. Ma lupt in fiecare zi cu mine insami, si de cand m-am convins ca nu sunt mai prejos decat altii (e adevarat, cu ajutorul celor din jur in ultima vreme) parca am inceput sa fabric si eu cateva molecule din "feromonul increderii" .

Michaela