Cum il schimba pe El venirea pe lume a bb?

florina spune:

:) dragutz.:)
Al meu nu s-a schimbat deloc. So, desi il iubeste la nebunie, tot 10 ore pe zi lucreaza, tot 2 ore pe zi se joaca la computador si tot la fel de mult timp petrecem impreuna (adica deloc).
Asa ca ... spera, dar nu te astepta la minuni. Nimeni nu se schimba peste noapte. Eu am fost destul de fraiera sa cred chestia asta si prima mea depresie (coincidentza, post natala) i s-a cauzat sotului si nu bebeului. LOL
Schimba scutece din cand in cand...l-a plimbat o data asta vara...il tine in brate vreo 10-20 de minute pe zi...si asta doar daca Tudor plange si eu nu ma duc la el. Atat.
Mai trist e ca Tudor deja nu-l mai vrea, ma prefera pe mine si plange dupa mine cand il las cu el...
Asa ca...cu fortza si dupa ceas, lasati-va bebeii cu sotul si viceversa cel putin o ora pe zi, altfel veti ajunge ca mine...care nici macar la baie nu ma pot duce fara sa ascult urlete...
Eu cred ca dragostea paterna, ca si cea materna, vine treptat-treptat...si inca sper la ziua in care sotul meu va veni in graba de la serviciu sa-l plimbe pe Tudor macar o ora pe lumina, prin parc. LOL...Fraierul din fire, n-are lecuire...:)


Florina & bb Tudor (8 luni si jumatate)

quote:

---

Originally posted by Luizax

aaaaa....Vali tot asha si-a luat concediu cand am venit acasa cu gagalicea. Baie ii facem amandoi mereu, cand raman singurei acasa ii da sa manance il schimba se joaca cu el. Se inteleg taaare bine (Alex are 11 luni hihi).
Si ce kestie s-a schimbat si ma bucur./....e mai calm. Adica daca inainte sa am bebe in burtika ne certam mai tot timpul cu multi nervi si ne scoteam okii.......acum nu se mai intampla faza asta.
Io cred ca a mai lasato cu nervii cat am fost gravida...ca stia ca n-am voie sma enervez si.....s-a dezobisnuit :o)

Luizax - karkotash shef!

---

narcisa spune:

Tati nostru s-a implicat de la bun inceput: cursuri prenatala facute impreuna, a asistat la nastere, uneori cind sunt obosita seara se ocupa de Patrick, ii da sa manince il schimba si-l culca; oricum i-am spus de la inceput fara ajutor nici sa nu spere la al doilea bebe(pe care ni-l dorim amindoi pina la sfirsitul anului); eu neavind aici nici un ajutor..... si da pot spune ca s-a schimbat un pic: nu mai sta atit de mult in fata PC-ului cind vine acasa si cel mic il vede intinde minutele spre el si incepe sa rida: cum sa
sa se plictiseasca de el? aproape ca nici nu mai stiu cum era inainte in doi.....

narcisa + Patrick

Tamara spune:

Dragele mele, am vesti bune! Cel putin pana acum...

Sotzul meu drag si scump ma sufoca cu grija lui... trebuie dupa cum poate stiti sa stau la pat si am ajuns sa-i explic de ce imi vine sa ma duc atat de des la toaleta....
s-a schimbat mult, din zi in zi, pe masura ce sarcina evolueaza si iminenta nasterii se apropie.... apoi cred, desi nu o recunoaste, ca e tare fericit ca vom avea pereche

In plus, plec ultimele 2 luni de sarcina acasa,la mama, pentru a fi mai apropape dee spital... si el va ramane sa amenajeze camera bebeilor, mobila si ce mai trebuie imediat dupa nastere

Cat despre ajutorul in viitor va voi tine la curent... Eu sper!

Va pupam
Tamara si bebeii

sorana spune:

Pai la mine a fost cam as (cronologic): a avut mare grija de mine cand eram gravida, a fost tot timpul cu mine la dr. (chiar si la analize), a asistat la nastere (si-a dorit sa aiba fetita). Dupa aia cred ca a obosit de atata grija ca bebelusa n-a prea bagat-o in seama cand era mica si cand i-o puneam in brate (cu forta) o tinea ca pe un bibelou si amortea asa ca nu se misca deloc. :). Cand a mai crescut bb un pic (pe la 2-3 luni), poate pt. ca e un bb simpatic, care rade tot timpul, poate pentru ca eu m-am dus la servici si a mai fost nevoie si de el, a inceput sa se ocupe: face laptic, o schimba (mai rar), ii facem baita impreuna, o scoatem afara impreuna, sta si se joaca cu ea sau ii povesteste (uneori sta cu ea 2-3 ore, chiar ma lasa pe mine sa dorm). Si e f. mandru ca rade la el.
Cred ca nu se schimba btusc, dar in timp relativ scurt (cateva luni) se poate schimba, adica sa-si schimbe programul ca sa-l introduca si pe bb. Ca doar noi facem asta, sinca mult mai radical (de la 10 ore la servici am trecut la 24 ore cu bb, cum sa nu te apuce depresia:)




Monica si Sorana

ymellda spune:

Si la noi a fost tot asa, s-a implicat in timpul sarcinii, mi-a cumparat toate tampeniile pe care le "sugeram" doar, chiar daca nu am avut pofte, dar nu cumva sa se intample ceva. Pentru ca am avut problemute a avut o mare grija sa nu fac nimic, dar eu tot faceam. A mancat cred ca vreo sase luni la cantina universitatii si ma ducea si pe mine, ca s nu fac mancare. La nastere a avut mari emotii, penntru ca era sa dau ortu si s-a cam speriat.
Cu fetita este un super tatic, desi nu o spala sau nu o culca el. Cineva spunea ca le luam pe toate in carca si... Are dreptate. La inceput cred ca se implica mai mult, dar eu am fost cea care nu a avut prea mare incredere in dibacia lui si... am gresit. Poate la fel de bine ca mine sa aiba grija de ea, sa o hraneasca, sa o imbrace etc. rebuie doar sa le dai ocazia. Oricum, a stat oricand cu ea cand l-am rugat, ies la plimbare impreuna, danseaza, se joaca, pot si eu pleca o ora de acasa etc.
Da, si la mine a devenit mai constient de viata, pentru ca era si este totusi un mare zapacit. Dar o iubeste pe Andra enorm si se topeste cand asta mica il trezeste cu noaptea in cap cautandu-l pe la ochi si spunandu-i "ta-ta". Si s-o vezi pe ea cum il cauta peste zi si cum trage de el s-o ia in brate s-o danseze etc. Sunt minunati impreuna.

Alina si Andra

Amalia spune:

Sotul meu s-a schimbat foarte mult de cand a aflat ca am ramas insarcinata. In acel moment eram amandoi studenti in ultimul an de facultate. Si-a luat de lucru chiar de atunci, si cu toate ca primul servici presupunea lucru in schimburi, a facut fata cu brio si la facultate (unde a fost sef de an), si cu serviciul si cu mine. A avut mare grija de mine pe perioada sarcinii, si din prima clipa in care s-a nascut David ne-a fost alaturi.
Imi amintesc cu mult drag de prima zi acasa cu David. Am intrat cu el pe usa la ora 12, iar la 15 el a trebuit sa plece la servici (era schimbul 2 in acea zi). Am ramas singura pana la ora 1 noaptea...doar eu si bebe...si a fost bine, cu toate ca tremuram de teama ca nu voi face fata. Cand a venit primul lucru pe care l-a facut dupa ce s-a spalat pe maini a fost sa-l ia pe David in brate (care la acea ora plangea, in loc sa doarma), l-a linistit (numai el stie cum), si l-a pus la somn....dupa care s-a dus si mi-a pregatit mie de mancare (statusem menancata de cand a plecat el la servici, pentru ca nu am indraznit sa ma misc de langa copil...am stat si l-am contemplat toata ziua ).
Intre timp s-a trezit David sa pape, l-am luat sa-l alaptez, timp in care sotul meu ma hranea pe mine cu furculita. Nu am sa uit niciodata imaginea asta care degaja atata afectiune: mami il hranea pe bebe, iar tati ii dadea sa pape lui mami ca sa aiba putere pentru bebe...minunat..mi-au dat lacrimile. Nu a fost ceva care sa se intampla in fiecare zi, dar a fost un moment de neuitat pentru mine pe care simt nevoia sa-l impart cu voi.
Primele 3 luni, m-a ajutat foarte mult: l-am schimbat, spalat si plimbat impreuna. Acum, dupa 1 an si 6 luni, ii facem baita cu schimbul si-l schimb numai eu cand e vorba de caca. De muncit munceste mult: pleaca la servici la ora 8 si se intoarce la 20, uneori si 21. Mai apuca sa se joace putin cu el si eventual sa-i dea sa pape un iaurtel inainte de nani. In unele seri il culca el, in schimb iesim foarte rar afara in 3 acum .
Eu ma declar multumita de asa un tatic si-l sarut dulce ca are grija de mami si de bebe

Sanatate maxima!