Sperantza nu moare?!
Raspunsuri - Pagina 2
MirelaV spune:
stiu k poate nu pica bine ce am sa spun, dar poate e bine ca vezi niste lucruri acum, nu mai tarziu. voi 3 sa fiti bine, ca restul nu mai conteaza. poate sunt egoista, dar acum tu ai propria ta familie, acorda-le atentia si iubirea ta.
felicitari ptr bebe din burtica. ai grija de voi.
MirelaV
pupicei pe burticei
Delia21 spune:
O sa vin si eu cu un sfat poate cam egoist,si asta pt ca si eu am parte de asa ceva,dar poate in parametri mai acceptabili.Vedeti-va in primul rand de viata voastra,Speranta,ai o minune care creste in corput tau,ai grija de tine,de minune si de viitorul tatic;Fiecare trebuie sa-si duca crucea singur,si mama ta si a mea ,si eu si tu, si nu lasa ca problema lor sa fie problema ta;sunt sigura ca si tu ca si mine incerci sa ajuti cu cat poti,cu un sfat,cu o vorba buna,dar vezi tu ,ceilalti nu pot sa vada speranta,soarele decat cand vor hotari ei ca vor sa vada,degeaba le tot spunem noi in ce directie sa priveasca.Deci prioritatea numarul 1 esti tu,bebe si sotul tau.Didina,daca dumnezeu te-a investit cu atata incredere sa-ti dea 1 sau 2 copii cati ai,chiar ti se pare putin lucru?Nupoate aprecia munca unei mame doar o persoana ignoranta care nu a avut acea sfanta misiune,si stii ce ,dumnezeu sa-i ierte caci nu stiu ce zic.Nu-ti creste inima cand te stiga mami sau cand i vezi zimbind?Sunt sigura ca esti o mama cu mult mai buna si mai inteleapta pt copiii tai decat au stuit ei sa fie.Si nu e putin lucru.E minunat pana la urma ca putem invata din greselile altora decat sa invatam din ale noastre cu costul fericirii copiilor nostri,eu asa vreau sa consider.Dumnezeu si iubirea lui sa fie cu voi tot timpul.Va pup scumpele.
sperantza nu moare spune:
fetelor-dragelor,
aveti cu toatele dreptate ca samburelul din burtica e cel mai important, si incep sa gandesc si sa ma comport ca atare. la fel de adevarat este ca parintii si sora mea vor ramane ai mei toata viata asa ca trebuie sa stiu sa-i inteleg si sa iert, cum probabil si ei o fac in felul lor. este foarte trist ca in viata asta asa de scurta avem timp sa ne facem suparari unii altora, si de-abia cand sunt departe sau nu mai sunt le apreciem justa valoare sau le simtim lipsa. e trist ca parintii din dorinta de a-si ambitiona copii catre mai mult si catre mai bine uita sa fie iubitori si intelegatori, sa ne fie prieteni cu adevarat. nici noi nu stim cum vom fi ca parinti peste ani, si nu e imposibil sa fim ca ei, din dorinta ca odraslele noastre sa nu repete aceleasi greseli, cine stie?
va trebui sa invat mai multa ingaduinta fata de cei aproape mie, pentru ca strainii nu vor fi nici pe departe ca ei, si macar lor, alor nostri, le putem spune tot ce ne deranjeaza. viata imi tot serveste lectii, si am invatat ca pe cei apropiati trebuie sa-i iertam
cat despre dureri, stiu ca nu sunt firesti si apar numai cand stau foarte mult in picioare. am incercat sa nu exagerez si vad ca ma simt mai bine
va multumesc pentru sprijin, numai bine tuturor
rog moderatorii sa inchida acest subiect,
Multumesc
Sperantza nu moare
DPN 26 iun 2005