Cererea in casatorie
Raspunsuri - Pagina 3
Degetzel spune:
Bine ai venit Anduta ! 
Mi-a placut ideea cu tortul... as vrea s-o folosesc si eu, numai ca sa vad fata surprinsa a dragului meu cand s-o vedea cerut in casatorie ! 
Desi cred ca acum e cam tarzior pentru mine... 
, am ajuns departe si cu pregatirile de nunta ...
Sa te inscrii si la Miresele anului 2005 cu data de 25 iunie ! 
Te pupic ! 
flafi spune:
m-am emotionat citind... ce frumoasa e dragostea asta!
Noi in seara asta implinim 2 ani de cand suntem impreuna si ca sa sarbatorim mergem la "restaurantul unde nu am fost ceruta" pt ca noi asa il numim! prietenii stiu de ce!
Va pup!
Sa ne dea Dumnezeu la toate sa avem barbati de care sa ne bucuram toata viata!
So if you tried to understand me
Would you crucify or damn me
Or stand by me
Like smoke around the flame
roxygeo spune:
Hello!
Dupa ce am citit povestile voastre si m-am emotionat de tot
m-am hotatarit sa va povestesc si cum l-am cerut eu pe iubitul meu de sot. Da ati citit bine eu l-a cerut pe el si dupa citiva ani ci dupa citeva luni de cind eram impreuna.....eu eram "deportata" pe litoralul romanesc cu serviciul -poate de aceea ne-am apropiat si mai mult, pe noi distanta ne-a ajutat - iar el cind venea la mine lasa majoritatea problemelor acasa, ca si asa aveam eu destule pe plan local
si el saracul incerca sa ma mai calmeze de fiecare data....asa ca primeam flori in mijlocul biroului, colegele mele de acolo ii tineau partea si imi faceau diferite surpize tare placute.....ajung si la moment am vrut sa va fac o scurta descriere a atmosferei ...si in urma unei plimbari pe faleza i-am scris pe nisip.
- cum ne mai scrisesem si cu alta ocazie ..diferite texte - daca nu vrea sa fie barbatul meu, prietenul meu, iubitul meu, sotul meu.... Cel mai frumos a fost cind a terminat de citit si era sa lesine acolo pe mijlocul plajei, sub clar de luna (asta am uitat sa va spun) era atit de emotionat de nu-mi venea sa cred. 
Sa nu credeti ca eu n-am primit inel..ba daaaaaaaaaaaaaa...
dar eu am primit inelul, dupa ce ne-am plimbat "ocazional" prin diferite bijuterii ca sa ne uitam asa
..mi l-a cumparat cind am spus asta e inelul perfect pt. mine dar nu mi l-a dat atunci..Nuuuuuuuuuuuuuu...m-a lasat sa visez la el pina in noaptea de anul nou cind in primul minut al anului nou era sa beau inelul care se afla in paharul de sampanie
Astfel ca la anul urmeaza nunta...
Va pupic...sper ca nu v-am ametit...eu rid si acum cind imi aduc aminte...
roxygeo
Andreea_si_Doru spune:
Salut dragele mele... mi-au placut foarte mult povestile voastre, si am decis sa va zic si eu cum a fost la mine 
La noi totul s-a petrecut intr-un stil deosebit...
Povestea este foarte lunga... si v-as fi recunoscatoare sa cititi aicihttp://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=35719&whichpage=3
ca eu sa ma pot rezuma numai la cererea in casatorie...
Eram la Iasi... pe 16 august 2002, o zi superba de vara... si ne plimbam prin Gradina Botanica... Eu abia implinisem 17 ani, pe 29 iulie, iar el inca avea 16 - urmand sa implineasca 17 pe 20 octombrie 2002... Ne cunosteam doar de 2 saptamani si ne vazuseram pana atunci doar de 5 ori
Plimbandu-ne prin Gradina am gasit un loc feeric, nu stiu cum sa-l descriu... sub un copac erau 2 scaune - din alea de epoca, nu stiu cum ajunsesera acolo, ca doar nu era nimic amenajat, ci doar natura salbatica... si in fata scaunelor un camp plin cu flori... ce mai... era o poienitza :)... Vorbeam cate-n luna si in stele... eu urmam sa plec peste 10 zile in Canada... el ramanea in Romania...
Dintr-o data incepe sa ploua fin, ca si cum ar fi picurat cu aur... cerul era senin, soarele se vedea... aparuse si curcubeul... eram in rai! si cum ma uitam eu captivata la splendoarea naturii... ma ia in brate si-mi zice ca ar vrea sa petreaca toata viata alaturi de mine
. Pur si simplu m-am topit!!! nu am cuvinte si nici emoticonsuri sa descriu ceea ce am simtit atunci. A scos un inel de aur mare - cu rubin... si-mi zice ca din clipa cand m-a vazut a stiut ca eu sunt aleasa... si ca inelul a fost al mamei lui . Normal ca m-a intrebat daca vreau sa fiu sotia lui... iar raspunsul a fost un sarut si un DAAA de cred ca m-a auzit toata gradina
Apoi am plecat... pentru ca trebuia sa plec... iar starea civila a fost pe 13 martie 2004...abia... 2 ani de atunci incoace traiesc intr-o fericire continua... si o tristete la fel de mare, ca nu suntem inca impreuna... dar Dumnezeu va avea grija de tot...
Sper ca v-a placut povestea si va multumesc ca ati citit
Va rog sa cititi linkul de mai sus (in unul sau doi... mergem mai departe! - Cum l-ati cunoscut pe marele "el") si veti afla detalii despre aceasta poveste... Va doresc tot binele din lume...
eu inca il astept pe Doru sa vina in Canada...
Fetitza noastra e o minune...
Sanatate!!!
Andreea
, Doru
si Nathalie
Degetzel spune:
Foooarteeee Fruumoooos !!!! Parca ati fost intr-o poezie de Eminescu !! Va doresc tot binele din lume si sa fiti impreuna cat mai curand !!
Pupici !
R.Cata spune:
Trebuie sa va povestesc si eu.
S-a intamplat in vara lui 2003. Eram la mare cu inca o pereche (apropo, vor fi nasii nostri). Si ne-am hotarat noi sa ne sculam ffff de dimineata sa vedem rasaritul. Am pornit toti spre plaja. Si asteptam rasaritul. Faceam poze. Glumeam. Cand, la un moment dat, in timp ce soarele se ridica usor usor.....Bogdan (viitorul sot) scoate din buzunar o felicitare. Mi-a placut, cu toate ca nu-i intelegeam rostul. Si tot incerca sa-mi spuna ceva. Dar eu radeam si ii ziceam sa ma lase sa vad rasaritul si sa fac poze. Cand, scoate si o cutiutza mica rosie inauntrul careia ghiciti ce se afla......un inel de logodna. Nu-mi venea sa cred. Cu toate ca noi tot vorbeam dinainte de casatorie, de timpurile viitoare cand vom sta impreuna.
Ce e cel mai placut e ca prietenii nostri (Carmen si Cristi) au fost pe faza. Si Cristi a filmat momentul. Am un mic videoclip cu mom in care il strangeam in brate, mai mai sa-l omor si cu sarutarile.
A fost o mini vacanta de vis.
Asta a fost in vara lui 2003. Iar anul trecut, inainte de ziua mea cu o saptamana, in oct, ne-am logodit si oficial ca sa zic asa. Adica au venit parintii lui la ai mei si mi-a mai dat un inel. Celalalt se stricase. Ii pierdusem o pietricica.
Iar acum de-abia astept august 2005.
Pupici
oLo spune:
La mine n-a fost asa de romantic, cu inele, flori si torturi. Dar tot o sa-mi aduc aminte mereu ziua aceea ;)
De ceva vreme il tot intrebam ce are de gand sa facem??? Mai stam asa impreuna? Ne casatorim? Ne despartim? Raspunsuri vagi de fiecare data.
In zia aceea, eram la munte (deh, montagnarzi convinsi). Urcam pe valea alba, pe mine ma doare genunchiul de mor, era cat pe-aci sa pic la vale din cauza piciorului, el vine, mai ajuta sa urc portiunea finala si-mi zice sa am grija mare, ca el nu poate fara mine :o...
In fine, ajungem la cabana Omu, ne asezam la masa, mancam, si intre doo dumicaturi ma intreaba:
- Auzi, tu mai vrei sa....
Eu cu sandwichu'n gura:
- Sa ce?
- Sa ne casatorim...
Pe drumul la intoarcere, pe Valea Cerbului, am uitat si de durere de genunchi si de ce era sa patesc pe Valea Alba... Parca zburam amandoi ;) Si faceam planuri cati copii sa avem :D Deocamdata avem 2 fete :D... Si era 26 septembrie 1999.
Pe 27 noiembrie 1999 am fost la starea civila (maica-mea era speriata ca-s insarcinata si de aia ne casatorim).
Mihaela
www.desprecopii.com/info.asp?id=512" target="_blank">Anaïs 
& www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19303" target="_blank">Emma
anangel_lexi spune:
Frumos subiect! Eu o sa va povestesc cum a fost, cand va fi ziua mea, adica in mai si cand voi primi cadou verighetele:). Deocamdata va pot povesti cum am primit inelul de logodna. Eram in seara de Ajun (2004), Cristi trebuia sa lucreze pana la 10 seara
si l-am asteptat toata ziua cu sufletul la gura sa se intoarca pentru ca trebuia sa facem pomul si ma rugase sa-l astept neaparat. In sfarsit a venit si am facut pomul. Am mai stat noi ce-am mai stat, il vedeam ca e nervos rau, stiam ca vrea sa-mi faca un cadou deosebit dar nu stiam ce anume. Desi il intrebasem si inainte daca nu cumva e un inel de logodna dar el negase vehement de fiecare data. In fine, la un moment dat ies din camera si cand ma intorc o vad pe mama lui rugandu-se de el "hai mai Cristi, da-i acum cadoul" (el vroia sa mi-l dea a doua zi, de Craciun). Eu cand am auzit-o nu mi-am mai putut stapani curiozitatea si i-am zis ca daca-mi da cadoul acum, i-l dau si eu pe-al lui. A oftat, il vedeam ca are emotii uriase, si a scos din biblioteca o punguta in forma de inima. Inauntru o cutiuta mica, rosie, tot in forma de inima, mi-a confirmat banuiala. Dar cand am vazut inelul...am picat pe spate...e SUPERB! Este foarte simplu, exact asa cum ne place amandurora. Cristi mi-a spus dupa aia ca daca nu-l rugam sa mi-l dea, mi l-ar fi agatat in pom, pe langa globuri
I wish I were an angel...
Ioana81 spune:
Buna fetelor! Mersi pentru incurajari, Degetzel si Sandi! Sunteti niste dragute. Fiind mai noua pe aici, am citit si eu toate cererile in casatorie, si m-am hotarat sa va scriu cum a fost a mea.... da! pot spune ca a fost cea mai romantica si frumoasa ca...deh a fost a mea si numai a mea si m-am simtit de parca eram cea mai frumoasa, cea mai buna, si cea mai puternica femeie. Era seara de Craciun al saptelea craciun de cand suntem impreuna, fusesem invitati la prietenii nostri cei mai buni- de altfel si viitorii nasi impreuna cu alti prieteni printre care si fratii nostri. A fost o seara placuta, linistita, in care ne-am facut cadouri intre noi. La 00.00 fix,cand se auzea o melodie de-a lui Frank Sinatra in fata tuturor, asezat in genunchi,al meu viitor sot a inceput cel mai romantic discurs....nu am retinut decat ca mi-a zis ca insemn totul pentru el.....
.....ce mai...eram toata emotionata, tremuram...acum cand imi aduc aminte parca revin acele lacrimi de fericire completa, maxima. Dupa care mi-a dat inelul, dar si o pereche de cercei foarte frumosi, numai din pietre de care stia ca-mi doresc pentru ziua cand voi fi mireasa.Nasii care saracutii aranjau farfurii si altele,s-au intrerupt de pe la treburi, au scos o sampanie pe care o aveau si am sarbatorit evenimentul. A fost ca in basme....si cel mai frumos a fost ca nimeni nu stia, in afara de prietenul lui. Va vine sa credeti, s-a chinuit singur sa-mi faca seara de Craciun o seara de basme. Si bravo lui, CHIAR A REUSIT!!!!
Acesta a fost basmul meu. Va pup si astept sa mai citesc si alte cereri in casatorie
floricika spune:
Haideti sa va povestesc si eu cum am fost ceruta in casatorie......
S-a intamplat in seara de ajun a lui 2004. Am fost liberi amandoi si am hotarat eu ca ajunul sa il petrecem singuri pt ca tot timpul ba am avut prieteni invitati, ba am fost la munte, ba la parinti asa ca eu am propus sa vedem cum este si singuri. El a fost de acord. Suntem impreuna de 5 ani si chiar pe 25 dec implineam 5 ani. Stam impreuna de 3 ani si ceva. Deja toata lumea ne intreba ce avem de gand, cel putin pe el il adusesera in pragul disperarii cu atatea intrebari. Buun....si ne apucam noi mai pe seara sa facem pomul impreuna. Ascultam muzica, pusesem friptura la cuptor, beam un pahar de vin.....era foarte frumos. Sa fiu sincera, eu trageam oaresce sperante ca evenimentul s-ar putea produce in seara aia dar asteptam rabdatoare....La un moment dat, dupa ce impachetam cadourile pentru mame, tati, frati, surori si nepotele....imi zice daca nu il ajut si pe el sa impachetez cadoul pe care mi l-a luat ca el nu a avut timp. Ma desumflu eu dar accept pana la urma dupa ce m-a pus sa promit ca nu ma uit la el decat dupa 12 noaptea. Cand il vad ca apare cu o punga de cadou mare, rosie. Ma apuc eu sa impachetez si el zicea "ai grija, nu apasa tare, ai grija!". In momentul ala am fost cuprinsa de dezamagire si toate sperantele mele s-au dus pe apa sambetei...Ma gandeam:"ce mi-o fi luat bibelouri? de sunt asa fragile..." Asta e, m-am imbarbatat singura si mi-am zis ca ocazii sa ma ceara mai sunt...Am pus frumos cadourile sub pom si am inceput sa pregatim masa ca sa facuse friptura. Eu eram la bucatarie el amenaja masa. Pt ca planuisem o seara romantica, aveam lumanari de pus pe masa, lumanari pentru camera asa ca in final sufageria arata superb! La un momet dat el imi zice ca s-a terminat sticla de vin, ce facem? Stiam ca mai avem o sticla de vin sec dar el a insistat sa nu o desfacem pt ca e sec si nu e bun, ca mai bine desfacem sampania. Io nu prea vroiam, samapanie la friptura?parca nu merge dar cum el insista...am zis ok. Pune el in pahare 2 degete de sampanie, eu nu intelegeam de ce nu umple paharele si el mi-a zis ca primul pahar asa se pune ca sa il bem pana la fund...Fie, am zis eu fiind in continuare dezamagita ca nu mi-a luat cadoul pe care il asteptam....ridicam paharele, si el incepe:"Noroc, sa bem pentru noi si inainte de asta vreau sa te intreb daca..." (mie mi se ridica inima in gat..."vrei sa fii sotia mea? si imi raspunzi dupa ce bem sampania" M-au navalit fel si fel de emotii, am inceput sa beau sampania, dar cum emotiile erau f mari, mi-au dat lacrimile si radeam de fericire. Si nu am putut sa beau paharul. L-am luat in brate, i-am spus da, ne-am pupat, ne-am invartit, eu plangeam in continuare iar el imi spunea sa beau paharul de sampanie. Dupa vreao 5 minute cand mi-am revenit din plans, am dus paharul la gura si abia atunci am vazut si inelul! vai ce fericita eram! Ne pierise la amandoi pofta de mancare asa ca am hotarat sa abandonam friptura si sa desfacem cadourile. Am luat eu punga aia mare, am deschis-o, inauntru era alta cutie, iar in cutie o cutie mai mica, si in cutie....un inel! Nu mai intelegeam nimic! Care inele era cel bun? Si mi-a spus ca cel din sampanie era de la el, cu cererea, iar cel din cutie de la mosul, pentru ca atunci cand s-a dus sa caute inel i-au placut amandoua si nu a renuntat la nici unul! Apoi am baut toata sampania, am facut planuri de viitor, cati copii, cum ii va chema...s.a.m.d. Nu voi uita niciodata aceea seara!
Sper ca nu v-am plicticit cu povestioara mea!