Cum l-ati cunoscut pe marele "el" ?

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Adriana mica spune:

Buna fetelor,

Sunt noua pe forum si mi se pare ok sa incep prin a va povesti cum l-am cunoscut pe sotul meu.

Acum vreo 10 ani ne-am vazut in prima zi de facultate; imediat am devenit cei mai buni prieteni. Ma iubea in taina, nu avea curajul sa imi marturiseasca, iar eu il uram pentru asta si il alungam de langa mine. Totusi, fiind cel mai apropiat prieten, plangeam pe umarul lui dupa iubirile mele pierdute, pana intr-o zi cand si-a facut curaj si m-a sarutat. Am stiut amandoi ca este un inceput pentru o viata.

De atunci au trecut aproate 8 ani, cu bune si mai putin bune (armata, greutati la locul de munca, conditii insalubre de locuit, etc). Azi suntem in sfarsit acasa, cu planuri de viitor pentru un bb mic, si cate si mai cate.

AdrianaB

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Pai ne-am cunoscut in camin, pe vremea cand eram studenti...O, tempora! Stateam in caminul 6 Martie, el la 211 C si eu la 209 C, eu studenta la Limbi Straine, anul 1, el la Info, anul 2. Avea voce de tenor si canta toata ziua, de-l stia tot caminul. Prima oara i-am auzit vocea, apoi l-am cunoscut si pe el, la inceput nu mi-a placut, mi se parea tare spalacit, apoi, din vorba in vorba, alea, alea ...Si uite ca trecu timpu' si iata-ne casatoriti, cu copil ...si cu un al doilea pe drum! Cine si-ar fi inhipuit!...

_Ella, Emma & din burtica

http://community.webshots.com/album/137335800njwMrx

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lucia_B spune:

Buna.

Eu mi-au cunoscut sotiorul la universitate, mai bine zis la caminul universitatii . Insa relatia noastra a inceput dupa "balul bobocilor" . Deci ne cunoastem din '97. Mult nu am asteptat si in '99 am devenit sot si sotie .
_
10+

Tot raul e inspre bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns light spune:

La noi a fost o intamplare haioasa. De revelion ma invita prietena mea stiind ca sunt singura si planuind impreuna cu al ei iubit sa imi faca cunostinta cu cineva.Zic "ce sa aduc si eu, niste vin, prajituri, carne de friptura?"La fiecare intrebare aud:"Nu ca aduce Adi"Deja incepusem sa ma intreb cat de nesimtiti sunt ceilalti daca Adi asta le finanteaza revelionul. In fine ajung acolo si constat ca sunt doar eu cu prietena si iubitul ei. Zic:"bine ma da nu mai vine nimeni, ceilalti cand vin?"Cica:"Nu mai vine decat Adi"Nu prea mi-a placut ideea mai ales cand am vazut si ca Adi e barbos...Insa putin cate putin, trasaturi de caracter iesite la iveala si felul cum ma privea m-au cucerit.Am avut apoi timp sa ne cunoastem vreo 4 ani dupa care ne-am casatort.mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andira spune:

Salut!
Pai eu l-am cunoscut la un chef, dupa ce am terminat sesiunea de vara din anul I de fac, in '95. Avea atunci pe altcineva, mie mi-a atras atentia doar pt ca avea parul lung si cret, era inalt si arata bine la corp...
In rest, un tip tacut, cu simtul umorului insa foarte dezvoltat, dar nu prea interesant pentru zgubilitica ce eram eu atunci.

Dupa 2 ani a inceput antipatia, ma enerva la culme, si tocmai ca sa-mi faca in ciuda radea de mine. Intre timp se despartise si el de prietena lui, iar eu nu ezitam sa-l tachinez si sa-l intep tot timpul pe orice subiect.

Incet-incet ne-am linistit, ca in noiembrie '97 sa-i marturisesc tot la un chef (nu stiu ce naiba m-a apucat, a fost cel mai mare act de curaj din viata mea), ca-mi place de el. De iubire nu se punea problema, dar imi placea .

A ramas socat, eu credeam ca stie, se pare insa ca nici nu-i trecuse prin cap... A intors-o elegant, cum ca ii mirosise lui ceva (aiurea, harabr n-avea), ca sa salveze situatia de moment.

Apoi, dupa o luna, la Revelion, ne-am certat ca chiorii pe o problema de principiu, eu fiind o fire mai impulsiva nu mai puteam de draci ca ma contrazicea si nu accepta argumentele mele. Si dupa Revelion mi-am zis: "gata, s-au dus toate sansele mele sa mai fiu cu el"...

Dar, dupa o saptamana, am stat de vorba numai noi doi ore intregi intr-un bar, m-a sarutat prima data, si de atunci suntem impreuna. Prietenii nostri nu ne-au dat nici o sansa. In grupul nostru, aproape toti erau cuplati, noi eram printre ultimii.
Dupa antipatia manifestata in ultimii ani, eram ultima gaselnita posibila. Dar n-a fost asa.
Avem 7 ani de cand suntem un cuplu, aproape 2 ani de casatorie, si un bebe (pe care si-l doreste de ani de zile) pe drum.

si Irinuca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmensilva spune:

Noua ne-a facut cunostintza o prietena comuna ,si eu cum nu prea credeam in astfel de intalniri nu aveam nici un chef sa-l cunosc mai ales ca eram inaintea examenului de admitere la universitate si aveam alte griji.Mi-a trimis inainte de examen un buchet de trandafiri cu un biletzel in care se semnase "un admirator".cand am venit de la examen m-a sunat sa ne intalnim si eu o intrebam pe amica mea daca e inalt si daca pot sa ma incaltz cu pantofi cu toc inalt.Nu prea fusesem incantata in seara aceea si toata lumea(inclusiv noi ) credeam ca e o relatie trecatoare.Acum daca stau sa ma gandesc exact aceea fusese seara cand m-am indragostit(5 septembrie 1997),dar nu stiu exact daca in momentul cand mi-a oferit bratzul sau cand mi-a sarutat mina la despartzire.Apoi am fost fascinata de firea lui spontana si acum e la fel daca pleci cu el de acasa nu stii unde ajungi ca iti spune ca te scoate in oras dar nu mentioneaza in care oras.N-ai timp sa te plictisesti ,iar eu sunt mai monotona.Cred ca ne completam foarte bine,uneori e prea impulsiv asa ca e bine ca eu nu am spirit de aventura sa-l mai aduc cu piciaorele pe pamint!
Pina am terminat scoala ne-am intalnit doar cand puteam ,dar avem atatea scrisori incat nu le mai stim numarul!Ne-am casatorit in iunie 2004 si acum avem o minune de fetitza.Cea mai grea perioada se pare ca e aceasta caci e plecat de 7 luni(n-am stat niciodata atat de mult despartitzi)si ce e mai rau e ca nu si-a vazut inca ingerasul.Noroc ca s-a inventat netul caci nu stiu ce faceam altfel!Mai avem putin si vom fi din nou impreuna ,de ,de data aceasta in trei!Probabil ca vom avea multe de sarbatoritsi speram sa nu ne mai despartim niciodata caci avem multe de recuperat!
http://www.babiesonline.com/babies/a/andaioana

Carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nushulica spune:

hello fetelor! nu o sa va vina sa credeti dar eu cu viitorul meu sot ne-am cunoscut la serviciu cu toate ca noi doi eram vecini pe scara de vreo 5 ani dar programul incarcat pe care-l aveam amandoi nu ne-a permis sa ne intalnim niciodata pe scarile blocului
abia dupa ce am devenit colegi de serviciu intamplator am descoperit ca suntem si vecinifain,nu?
si de aici s-a legat o relatie frumoasa care tine de aproape 2 anishori si care in septembrie anu asta o sa devina si oficiala
pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns herra spune:

quote:
Originally posted by cris68

Asa ca, la mine, adevarata poveste... e cea care a trecut.[/font=Arial]

Cristina



frumoasa si trista poveste; sper ca ti-ai regasit fericirea, sau ca se va intampla in curand!


Good friends are like stars........You don't always see them, but you know they are always there...

Cristina & Vlad (23 septembrie 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claucia spune:

Buna ziua,
Eu mi-am cunoscut iubirea vietii in fata unui club (da, nu in club ci in fata). Eu eram cu o prietena si ne saturasem de stat in club (acum vreo 5 ani si ceva). Si EL mai era cu un baiat. Prietenei mele ii placea de EL asa ca eu am fost complet dezinteresata. Si am ajuns sa ma imprietenesc cu prietenul LUI. Si am devenit amici. Amici buni, desi eu nu am stiut pana acum 3 ani ca el m-a dorit in viata lui de atunci, de cand ne-am privit prima oara. Eu am avut o relatie mai mult decat rea cu prietenul LUI iar el s-a imprietenit cu o alta fata. Ne-am reintalnit dupa 2 ani. Eu singura, el singur, el mai matur si mai decis sa-mi spuna cat ma vrea ni viata lui, eu gata sa incep o relatie care avea sa-mi schimbe viata si inima. Si ne iubim la nebunie, suntem una si aceeasi persoana, ne gandim la cati copii o sa avem si...va invitam la nunta in Septembrie anul acesta.
Eh, destinul, vedeti? Ne-am intalnit, ne-am despartit si ne-am reintalnit cand a fost sa fie pentru totdeauna.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olguttza spune:

Noi ne-am cunoscut, acum doi ani jumate, intr-o carciuma (bomba, mai bine zis ), unde se-ntalneau numa' chatisti (eram amandoi p-acelasi chat, dar ne stiam doar dupa nick-uri...nu "vorbisem" niciodata), si care, intre timp s-a si demolat ("Mash" va spune ceva? ). Dupa un an jumate eram cununati civil, iar in ziua in care vom implini fix 2 ani si jumatate vom avea nunta!

Cununia noastra
Nunta
Pozici

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

Mergi la inceput