Cum l-ati cunoscut pe marele "el" ?

cris68 spune:

Ca orice poveste, povestea mea incepe cu "A fost odata"... S-a intimplat de mult, in 1995. Tineri (dar trecuti de virsta nebuniei...), frumosi si dornici de MAREA IUBIRE. Asa eram eu si Silviu. Eu aveam 27, el 29 de ani. Am trecut peste toti cei care ne-au spus ca "nu o sa rezistam nici macar un an", "ca nu sintem facuti sa fim impreuna"... am trecut prin multe si am inceput multe. Tot ce am avut vreodata a fost facut de noi, de la zero. Si am supravietuit. Ne iubeam. Cu adevarat. Si tot ce faceam, faceam impreuna - ECHIPA. Am avut copii, ne-am schimbat serviciul, ne-am mutat, iar ne-am mutat... si totul era inca nou. Pina la un moment dat. Cind ne-am pierdut. In "cine face ce" pentru celalalt. In "de ce"-uri si "doar eu"-uri. Si pentru ca un rau nu vine niciodata singur, am mai pierdut ceva. Pe CINEVA. Primul nostru nascut. Si cred ca asta a fost inceputul sfirsitului. Intii, pentru o secunda, ne-am apropiat. Apoi, fiecare a ales sa isi duca durerea in felul lui. Si pe masura ce zilele, saptaminile, lunile, treceau... distanta era din ce in ce mai mare. Si atunci, am gindit "La ce bun? Daca tot nu mai sintem NOI... de ce sa prelungim agonia?" Si, desi m-a rugat sa ramin, desi ma iubea... m-a lasat sa plec. Ba chiar, citeva luni mai tirziu, desi ii luam de linga el, singurul copil ramas (si pe mine, femeia pe care o iubea inca)... m-a lasat sa plec. Departe. Acolo unde credeam ca-mi voi gasi fericirea. Atunci. Acum, citeva luni mai tirziu, imi dau seama ca fericirea este acolo unde iti este inima. Si a mea... a ramas la el. Pentru totdeauna. Si stiu acum ceea ce stiam acum aproape 10 ani. Ca indiferent ce se va intimpla, singurul pe care il voi iubi, va fi el. Si, cu voia bunului Dumnezeu, undeva, cindva, vom fi din nou impreuna.

Asa ca, la mine, adevarata poveste... e cea care a trecut.

addiana spune:

la 16 ani am venit in iasi, si bineinteles la o scoala noua, si el era colegul care statea in spatele meu. am fost colegi 2 ani, suntem prieteni(iubiti) de aproape 8 ani, si soti de 2 ani, si avem si o fetita de 1 an si 8 luni.

diana si denisa
http://community.webshots.com/user/dianadumitroaie

Vianne spune:

cris68, mi s-a furnicat pielea cand am citit povestea ta...
sa va ajute Dumnezeu pe amandoi, din suflet iti doresc asta...

pupici

ana_maria222 spune:

quote:

---

Originally posted by fraguta

uite ca ..la mine nu e important cum ne-am cunoscut ( banal, in facultate, in camin)...dar apoi am devenit prieteni foarte buni, chair ca ne ajutam reciproc in toate cele; el cu iubitele lui, eu cu ai mei; si uite asa atrecut facultatea si 4 ani dupa-apoi...ne-am indragostit fulgerator unul de altul...am crezut ca o sa se strice totul si ca o sa imi pierd cel mai bun prieten. Dar am fost norocoasa.

---

cam seamana povestea ta cu a mea..cu mici diferenta...eu l-am cunoscut la bloc acum 4 ani...il vazusem de mai multe ori si imi placea la nebunie cum zambea(si acum ma topesc) si chiar asa am si "intrat in vorba"...i-am zis "ai cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata"..el s-a rusinat saracutzul si mi-a zambit...timp de 3 ani am fost cei mai buni prieteni..faceam planuri ca in vreo 10 ani sa ne mutam impreuna(glume de copii)...ca amici bineinteles...iar acum un an am descoperit ca intre noi poate fi mai mult...eu am facut primul pas..recunosc..cu un pupic sfios de care imi amintesc cu placere(poate cel mai frumos din viata mea)....acum suntem impreuna..ne iubim..mai intampinam si greutati dar sper ca visul nostru de copii(acela de a ne muta impreuna) sa se realizeze la terminarea facultatii...sa ne ajute Dumnezeu...

Hecate spune:

Ne-am cunoscut acum 10 ani la Londra.Eu aveam 14 ani si el 18...eu eram innebunita dupa el si el dupa mine insa diferenta de varsta nu a permis ca noi sa fim impreuna atunci.In cele 3 zile cat am stat cu el la londra s-a format o legatura care aparent ne tine impreuna si acum.
In cei 10 ani ne-am schimbat 3 scrisori eu am trimis 2 si el una.Inca le avem:)).

In 2003 aprilie eram pe net, vorbeam cu o prietena comuna pe net si la un moment dat intra un tip sa ma intrebe ce mai fac...era El aflase de la ea id-ul meu pe yahoo.Dupa 3-4 luni am venit in america sa il vizitez ca amic pt 2 sapt a 3-a sapt am plecat la Londra unde m-a cerut de nevasta.:) Eram la medicina am zis ca mai vedem//dicutam.In oct- de ziua mea a venit sa ma ceara la tata a fost absolut minunatl.
Am lasat si medicina si familie si tot si acum sunt cu el mai fericita decat am fost vreodata.Ne-am casatorit in feb 2004, am avut nunta aici a fost absolut minunat Si o sa avem nunta (biserica+receptie) acasa pe 19 iul 2005 la casa diplomatilor:)

A.

dana n. spune:

Noi ne am cunoscut la revelionul 2003-2004 in Brasov ,eu din Bucuresti si el din Focsani.A fost dragoste la prima vedere.Se pare ca soarta ne a adus pe amandoi acolo singuri,el hotarandu se chiar in ultima clipa sa nu o aduca pe o tipa cu care iesea,iar eu chiar pe 31 dec. seara am ajuns,la insistentele unei bune prietene.La doua luni locuiam impreuna,iar urmatorul revelion cand am sarbatorit un an,ne a gasit casatoriti.

elilenus spune:

Original...in Club A.

Si m-a fermecat fara sa se uite la mine, dupa 15 min. ne sarutam, dupa 2 zile ne mutam impreuna, dupa 3 luni ramaneam gravida, dupa 5 luni ne casatoream, dupa un an aveam un ingeras de fetita numai a noastra. Ne cunoastem de 1 an, 5 luni si 6 zile. Si sunt FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA FERICITA .

elena si ANA (2.11.2004)

http://photos.yahoo.com/elenapangica

ruscus spune:

fetelo, noi m-am cunoscut in statia de troleu, tocmai am terminat de dat un telefon cand vad ca se apropie de mine un negru( eu fiind moarta dupa negrii) si imi spune tocmai nie, domnisoara poti sa imi imprumuti putin cartele de telefon eu foarte amabila ca de obicei i-am dat-o, si dupa am aflat ca stam in acelasi cartier, am luat troleul impreuna si am coborat in hajdeu(cluj) la un suc si de acolo pe jos pana acasa, era pe 10ianuarie 2002, foarte frig, dar cine mai simtea
l-a doua intalnire m-a cerut in casatori, in septembrie acelasi an ne-am casatorit, in7 martie 2003 am nascut un fecior, iar acum sunt iarasi insarcinata si viata merge inainte, si ne gandim cu bucurie la acea zi si multumin lui d-zeu ca ne-am cunoscut, eu din bistrita iar el din congo
numai bine
ce frumoasa e viata cand iubesti si esti iubit

liniste creste

florina,mama lui thierry si in asteptarea altei minuni.

carmenp spune:

Eram studenti, stateam in camera cu colegele lui de grupa si ma scotea din minti ca venea si le lua la chefuri doar pe ele, pe noi, restul, nu. Nu-l sufeream si din "taranoi prost si arogant" nu-l scoteam! Studente fiind, si cu buget mic, ramineam adesea fara bani si unde se putea gasi intotdeauna bani de imprumutat?? La el!! Asa am fost constrinsa sa apelez la fondurile lui in mai multe rinduri (saru`mina, mama, ca nu mi-ai lasat bani prea multi pe mina!), ceea ce ne-a mai apropiat, au inceput chefurile bestiale impreuna, apoi a fost "ceva", si mi-am zis ca n-o sa tina decit o vara, dar slava domnului ca a durat mai mult, caci el mi-a dat linistea de care aveam nevoie si ma completeaza cum nu speram s-o mai faca cineva!

Carmen,Ilinca&Ionut
http://photos.yahoo.com/m_costin

carmenutza spune:

noi ne-am cunoscut "clasic" intr-un bar...eu imi serbam ziua de nastere cu niste prieteni, printre care si prietenul meu de atunci, el la alta masa..cu niste cunostinte comune....ne-am privit de catvea ori indelung..iar a doua zi, deja fiecare se interesa pe unde putea de nr. de telefon al celuilalt.....de sunat, am sunat eu prima....dar stiam ca merg la sigur..

Carmen si bb Maya Alexia
Poze cu Maya