EU M-AM HOTARAT LA ADOPTIE DE LA INCEPUT

Salutare

Eu si sotul meu incercam de un an sa avem un bebe si deocamdata nimic. Am fost prin aprilie la un doctor care ne-a dat sa facem niste analize hormonale, intre timp am schimbat doctorul ca am auzit ce e mai rau despre el si ne-am dus la alt medic care a zis ca analizele au fost date aiurea. In urma altor analize (a iesit un Papanicolau cu inflamatie) am descoperit ca aveam clamidia si ureoplasma care se pare ca infunda trompele (dar dr a zis ca e nevoie de ani de zile ca trompele sa se infunde si ca nu crede ca e cazul), nu am idee de cand le aveam. Am facut un tratament de 3 luni cu antibiotice si luna asta trebuie sa ma duc la control sa vad daca le mai am sau nu. Dar, inainte de toate, eu si sotul meu am luat in calcul varianta adoptiei. Adica noi am refuzat sa intram in analize complicate gen HSG etc si am hotarat ca daca nu avem in mod natural un bebe, vom adopta. Stim amandoi care sunt efectele negative ale tratamentelor de fertilizare si nu dorim sa ne expunem, nici fizic si nici psihic (si sa stiti ca nu facem parte din vreo secta!) la asa ceva. Momentan nu avem decat un an de cand incercam si inca nimic, mai stam 6 luni si apoi cred ca inaintam dosarul de adoptie. Cred ca sunt unica care a decis sa nu faca investigatii mai complexe, mai exista si altele printre voi?
Voi ce credeti, e o decizie buna? Voi cum ati proceda?
Merci mult, va pup pe toate.

Silvia_Pui spune:

Uneori investigatiile mai complexe te ajuta sa descoperi la timp problemele mai complicate care fiind rezolvate pot contribui la reusita. Spre exemplu la minte uterul prezenta sinechii multiple care ar fi exclus o sarcina . De asemenea la histeroscopie au gasit un nodul care in timp poate degenera in alte probleme . Investigatiile cer timp , rabdare si nu in ultimul rand bani . Mai rau este ca medicii nu sunt foarte comunicativi si mai fac si ei greseli . Pe mine una m-au operat aproape degeaba pentru ca in timpul histeroscopiei a parut ca am un chist pe ovar . Cand am primit rezultatul anatomo scria clar ca erau fragmente de corp galben iar cartea de specialitate spune clar ca dupa eliberarea ovulului foliculul se transforma in corp galben in perioada 17-25 . Pana la urma a ramas ca ei dar nimeni nu ma opreste sa trag cocluzii . Un lucru este cert , nici eu nu am mers mai departe cu inseminari sau fertilizari si nu pentru ca am avea ceva impotriva ci din grija pentru ce urmari ar avea mai tarziu . Acum suntem in cautarea sufletelului , dar mai am speranta ca dorinta ne va fi candva implinita .

aissa spune:

Pisoi, nici eu nu am facut foarte multe investigatii. Mi-am luat portii de hormoni cateva luni, mi-am facut nusce injectii, ecografii dar nu mai mult, nu inseminari, nu altele. Asa cum zice si Silvia, astea necesita timp, bani, nervi de otel...
Si la noi tot Clamidia, si la noi sinechii, vedeti nu suntem singure, cam toate avem aceleasi probleme. E adevarat ca noi nu am mai ramas "gravizi" cam de multisor (de 8 ani) si ca sa nu ne prinda batranetea singuri ne-am hotarat sa adoptam.
Succes, orice ar fi, fie ca va iese unul propriu, fie ca adoptati.

Alexandra

Cristina, sper o viitoare mamica de ghemotoc mic-mic

danielac spune:

pisoi3, dupa intamplarea mea nefericita prin care am perdut fetita nascuta de mine, am zis ca nu mai vreau sa nasc niciodata, dar copil imi doream enorm, enorm... asa ca am adoptat imediat fara sa stam prea mult pe ganduri!

Dana si Diana-Maria http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

Leditia spune:

Si eu pierdut trei sarcini si pt ca erau mici toata lumea a zis ca sigur e de cauza genetica.Am facut niste analize insa nu toate ce trebuiesc si asta din lipsa de bani.Cele hormomale si cele genetice sunt foarte scumpe si medicul de familie mi-a zis ca nu sunt compensate iar eu nu am banii necesari efectuarii acestor analize.Oricum noi am luat aceasta hotarare inca dinainte de a ramane eu insarcinata..am zis ca o sa facem un bebe si unul o sa-l adoptam.Eu iubesc nespus de mult copii si n-am nici un fel de complex in legatura cu adoptia.Problema la noi e alta..lipsa unei locuinte.Nu putem face nimic pt ca noi nu dispunem de locuinta proprietate personala si avem o situatie mai aiurea.Stam si lucram in Bucuresti(deocamdata doar sotul) insa adresa o avem in orasul de unde provenim.Si in Bucuresti cum preturile explodeaza de la zi la zi la apartamente..slabe sanse sa avem vreodata.Asta e problema noastra cu adoptia...in rest n-avem nici o retinere nici eu si nici sotul meu.Sper ca intr-o zi sa putem sa indeplinim toate conditiile alea multe pt a putea adopta si noi un bebe.
Tot respectul pt fetele care adopta un copil si-l iubesc neconditionat.
Sa auzim numai de bine.
Leditia.

florypop spune:

Pisoi,

Din punctul meu de vedere este o decizie foarte buna. Sa stii ca nici nu am facut tot ce era posibil in lume pentru a avea propriul copil, dar nu mai pot astepta. Iubesc extrem de mult copiii si sunt constienta ca intr-o zi vom avea propiul nostru copil, insa asta nu ma impiedica sa adopt un suflet. Ai sa vezi ca te va linisti si va va lumina viata.

Felicitari pentru hotararea voastra si bafta multa.

Flory

pisoi3 spune:

SALUTARE FETELOR

Multumesc mult pentru raspunsuri si pentru incurajari, scuze ca va raspund cu intarziere dar am un program infernal si nu prea reusesc sa ma conectez la Internet ca sa intru pe forum, iar acasa nu am inca internet, sper sa am in curand si atunci va fi mai simplu. Flory, Leditia, Daniela, Aissa si Silvaia, multumesc mult pentru ca mi-atit impartasit din experientele voastre si Leditia imi pare rau pentru sarcinile pierdute, nu am trecut prin asta dar imi pot imagina cat de rau si de trista te simti dupa, Daniela e foarte nedrept ce s-a intamplat cu fetita ta, stiu, cuvintele sunt inutile in asemenea situatii si sper sa iti dea Dumnezeu puterea sa treci peste o asemenea experienta cumplita.
Multumesc inca o data din inima pentru raspunsuri, imi face bine sa vad ca nu numai eu gandesc asa.
M-am confruntat cu foarte mult prejudecati in ceea ce priveste adoptia, cea mai frecvanta fiind cea cu "vreau copil din sangele meu, cum sa iau copilul altuia", de parca altul nu ar fi om ci vreo specie periculoasa. Am o prietena care are 2 copii (naturali) si care aproape ca m-a tratat ca pe o nebuna cand m-a auzit vorbind de adoptie, am sters-o de pe lista mea de prieteni. Nu inteleg cum pot avea oamenii atat de multe prejudecati in sec. 21, am intalnit asta si printre oamenii cu foarte multe studii si nu numai la tara. oricum, indiferent de ceea ce spun altii, hotararea mea e luata si nu ma mai razgandesc. Imi iubesc foarte mult sotul si el pe mine si stiu ca putem iubi neconditionat un suflet care nu are nici o vina ca s-a nascut. Va tin la curent in ceea ce priveste demersurile. Este foarte complicat? Stiti cumva cam cat dureaza de la depunerea dosarului pana la adoptie? Multumesc frumos.