nevoie de sfaturi
Raspunsuri - Pagina 2
Marina spune:
mey am eu niste colegi francezi de-mi vine sa-i strang de gat. Cu tot respectul datorat fetelor din Franta sotilor francezi si natiei in general, tb sa spun ca in majoritatea cazurilor in relatiile de munca cu romanii se cred superiori si se comporta ca atare. Din fericire avem nervii tari si zambetul pe buze.
Cat despre sotul tau Tzuc zau ca ar tb sa le zica vreo doua vorbe pe romaneste.chiar il inteleg prin ce trece daca spui ca e genul introvertit. Ar tb sa-l sfatuiesti sa le spuna pe fatza ce are pe suflet.
romaniaau spune:
Ma bag un pic in vorba pentru ca problema aceasta este foarte actuala si pentru mine. De aceea cer si sfatul psihologului de pe DC.
Am venit de 2 ani intr-o tara recunoscuta pentru nationalismul de care dau dovada locuitorii majoritari. Dupa scoala si recunoasterea diplomei, am inceput sa lucrez in meseria mea, intr-o firma mica, dar in care toti angajatii sint bastinasi.
Dupa citeva saptamini de acomodare, am inceput sa aud cum una dintre colege ma birfeste, crezind poate ca eu nu inteleg limba si nu imi dau seama despre ce e vorba. Am avut zile cind nu vroiam sa concep ca se poate asa ceva, daca eu muncesc pe rupte si ma port corect cu ei, de ce sa fiu eu subiectul discutiilor in firma asta. Toate astea imi afectau si viata de familie, ma inchisesem si nu mai functiona nimic normal. Nu mai aveam curaj nici sa maninc cu colegii in pauza de masa.
Dupa citeva zile de ginduri negre, mi-am luat inima in dinti si am iesit din birou cu zimbetul pe fata, ca si ei. Am lucrat pe brinci si acasa ca sa fiu cu toate lucrarile la zi, apoi am facut o curatenie generala in apartament, l-am captat si pe sot in citeva treburi casnice, am iesit la cumparaturi, si am revenit la munca dupa weekend cu bateriile incarcate si sigura pe mine.
La sedinte am fost foarte atenta la atitudinea celorlaltor colegi fata de mine cind colega aceea nu era de fata. Toti se comportau firesc si decent, la fel ca si mine si respectau persoana pentru rezultatele profesionale, nu dupa ce birfesc unii. Asa mi-am dat seama ca fata aceea se simtea frustrata de prezenta mea in firma pentru ca nu mai era ea singura femeie.
In unele perioade am avut sprijinul sotului, dar alte ori mi-a spus ca s-a saturat de problemele mele de la servici. Deci trebuie ca de acum inainte sa nu ma mai deschid inspre el pe tema asta, chiar daca acum sint intr-o situatie stabila la servici. Ma doare acest lucru si ii simt lipsa, dar pot sa ma descurc si fara ajutorul lui.
Sfatul meu catre Tzuc este sa se poarte cit mai firesc cu sotul ei, ca sa isi dea seama ca situatia nu este asa de grava pe cum pare, doar ca cere ceva timp. Colegii francezi poate vor mai birfi un timp, dar subiectul asta se va invechi cu timpul si nu ii vor mai da atentie. Sotul interiorizat nu trebuie cicalit, ci are nevoie de o atmosfera naturala, deschisa spre dialog, ca sa capete el singur curaj sa se deschida.
Aceasta este doar experienta mea si spun ce simt eu ca am nevoie. Si eu am tendinta sa ma interiorizez si sa despic firul in patru cind se intimpla ceva si mai ales iau asupra mea toata raspunderea pentru rautatile din jur.
Astept si eu sfatul psihologului, sa puna putina ordine in gindurile noastre.
Multumesc pentru eventuale raspusuri.
Florina
Salmida spune:
Tzuc, sper sä nu te superi pe mine dacä spun acum vreo prostioarä, dar nu sunt psiholog si iti impärtäsesc doar din concluziile mele. Tu ai un sot inteligent, foarte bine pregätit profesional, care a studiat foarte mult si poate nu a avut timp suficient pt. un contact "intens" cu cei din jur, mai buni si mai räi, astfel incat sä se "cäleascä" intr-ale vietii. Idealizand pot spune cä, in astfel de cazuri, se pierde capacitatea de socializare ajungandu-se la extreme: o prea mare bunätate sau opusul. Sotul täu este in prima categorie la care se adaugä faptul cä este introvertit. Faptul cä a avut nesansa unor astfel de colegi amplificä si complicä. Insä faptul cä voi comunicati este de apreciat. Mai ai un pic de räbdare cu el si, cum au spus si fetele mai sus, cred cä sfatul unei persoane specializate este cel mai nimerit. Iti doresc sä reusiti!
Florina, fii bärbatä! 
Mai in glumä, mai in serios!
Si eu sunt singura la birouri care nu vorbeste nativ suedeza si stiu cä e greu, mai ales panä invätäm "onorabil" limba; iar la mine sunt mai multe femei, tu ai numai una! 
O sä reusim noi cumva! Iti povestesc pe PM cum am incercat eu sä fiu bärbatä cand mi-au läsat azi in fata laboratorului un dulap bucäti, scanduri, scandurele si au plecat! 
Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.(Blaise Pascal)
Câtä luciditate, atâta dramä. (C. Petrescu)
tzuc spune:
Multumesc mult pentru sugestii si pentru ca mi-ati impartasit din experienta vostra.
Cel mai greu este ca-i departe si eu nu sunt langa el acum sa-l sustin, dar incerc sa fac asta chiar si de la distanta si simte ca sunt alaturi de el. A constientizat ca toate aceste "flecusletze" carora le da o asa mare importanta il afecteaza foarte tare si implicit si pe mine.
Intr-adevar, nu este f. sociabil, desi eu sunt opusul, imi place sa socializez. Noi suntem veniti in Buc. de 6 ani (Iasi si Gorj), nu putem spune ca avem prieteni aici, ci doar amici, este greu sa-ti faci prieteni de suflet cand ai depasit o varsta si devii circumspect in relatiile de prietenie.
O sa trecem peste aceasta perioada care se va incheia peste 8 zile
(revine acasa).
Aveam nevoie sa ma descarc putin si de sustinere,deoarece nu am cu cine vorbi despre ce ma framanta, voi ati fost alaturi de mine si va multumesc din suflet
Va pup cu drag,
C
Sobo spune:
Nu stiu daca asta este un argument, insa eu cred ca toti suntem "vorbiti pe la spate". Asa ca sotul tau poate vedea ca un avantaj faptul ca le stie parerea. Si in mod cert, daca nu l-ar invidia pentru ceva, nu ar sta sa-l barfeasca. Nu mai stiu exact unde am citit asta, insa era ceva de genul: cand te simti usor inferior ca pozitie unei persoane, ajuta daca ti-l imaginez stand pe WC. Poate il ajuta pe sotul tau si ii mai descreteste fruntea la birou. Numai sa nu faca asta si cu colegele femei!!!! ca poate incepe sa-i placa sa si le imagineze.
Si in privinta plangerii pe care a facut-o la sef, eu zic ca e bine sa se inarmeze cu ceva dovezi, daca poate ( ma gandesc ca poate cumva inregistra discutia, doar intr-un birou cu calculatoare pot fi diverse microfoane fara a starni intrebari ) si sa faca o plangere scrisa. Nu cred ca se risca nici seful sa apara intr-un proces si nici sa piarda un om bun.
Deasemena poate fi o solutie sa iasa si el la o bere cu colegii, s-ar putea chiar sa-i placa. Parca era o vorba: "cand esti cu lupii, urla ca ei"
danis spune:
intervin si eu, tot ca nespecialist... si eu cred ca de barfa si de invidie nu scapa nimeni niciodata... cred ca este posibil ca sotul tau, tzuc, sa nu aiba destula incredere in el; poate asta este cauza principala (combinata cu sensibilitatea) pentru care este asa afectat de situatie; exista si oameni foarte valorosi din multe puncte de vedere care nu au destula incredere in ei si in fortele lor, iar asemenea situatii ii darama psihic; ma gandesc ca, dupa ce vine inapoi, ati putea impreuna sa gasiti cai de ridicare a nivelului acestei increderi si deci de imunizare mai mare la rautatile din jur
tzuc spune:
Danis ai pus punctul pe "i".
Indiferent cine si ce i se spune, aprecieri, laude nu crede..pana nu este el convins ca ceea ce face este OK (din punctul lui de vedere), nu crede nimic, zice" ei a zis si el asa, stiu eu ca nu-i asa".
Trebuie sa lucram putin mai mult la partea cu increderea in el si totul va fi bine. Eu il sustin cat pot si cat ma pricep, intotdeauna i-am spus cat il apreciez indiferent ce a facut, niciodata nu i-am subminat increderea in el.
Ca sa intelegeti exact ce anume a contribuit la un astfel de comportament ( cel putin eu asa cred, poate gresesc..) o sa va spun ceva: la doi ani a avut un accident, un incendiu, pomul de iarna a laut foc de la artificii si a fost ars pe maini si fata, care a lasat urme vizibile(pentru unii..pentru mine NU si este omul cel mai frumos si langa care imi doresc sa traiesc toata viata). Sunt sigura ca acest lucru l-a afectat pe parcursul anilor, dar mai ales cand era copil.... si toate astea au dus la 'interiorizare, timiditate"...si la aceasta retragere in "carapace". Nu-i usor sa ai un handicap si cei din jur (cei din afara familiei) sa nu stie sa se comporte cu astfel de persoane...
AlbaIulia spune:
Tzuc,
Imi pare sincer rau de sotul tau si de tot ce s-a intamplat. Trebuie insa sa-ti spun ca el nu-I cunoaste deloc pe francezi. Sa ma scuze fetele din Franta si cele maritate cu francezi, nu e vorba de atac la persoana sau de critica. Franta este o tara superba, de cate ori mergem in Europa tecem si prin Franta, tinem legatura cu doamna care ne-a inchiriat apartementul cand locuiam acolo.
Francezii, tzuc draga, critica pe toata lumea, nu in mod special pe sotul tau. Oricine ar fi fost in locul lui ar fi fost criticat si vorbit pe la spate. Pentru ca pur si simplu ei se cred cei mai formidabili, nu pentru ca ar avea ceva cu tine. Sa nu-ti spun ce ii critica pe nemti si ce vorbesc de ei, te-ai speria. Eu am facut facultatea in Franta cu un an partenariat la o universitate germana. Pai ce vorbeau francezii de bietii nemti, sa nu-ti povestesc. Nimic nu era bine, nimic nu era ca “in Franta”. Asa sint ei. Cand eu ii laudam pe nemti, ei se suparau foc si se simteau ‘atinsi’ Sa nu-ti spun ce-I critica pe arabi, direct in fata.
Tot francezii, nu prea merg in concediu in strainatate pentru ca nu se simt bine, in ceea ce-I priveste nicaieri nu e ca la ei acasa. Nici limbi straine nu stiu si nici nu ii intereseaza.
Sotul tau este o persoana foarte scolata si culta. Bineinteles ca starneste invidii intre colegii de lucru. Acestora le e ciuda ca o persoana venita din Est (despre care est ei habar nu au) e asa bine pregatita professional, 2 facultati, etc. Ce-as face eu in locul sotului tau: data viitoare I-as invita pe toti francalaii la un pahar dupa orele de servici. Sa ne cunoastem mai bine. Sincer, daca ii cunosti sint oameni draguti, saritori, trebuie sparta carapacea. M-am inteles super-bine cu colegii mei de facultate, m-au ajutat cat au putut, nu ma pot plange de nimic.
Va doresc mult succes
PS Ti-am spus ca-s lasi, ai vazut si tu, cand sotul tau I-a spus sefului ce se intampla acesta n-a facut nimic, nu a luat nici o atitudine. Tipic francez!
http://community.webshots.com/user/albaiulia101