Mamici de noiembrie-decembrie 2004 (75)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 14

gandacelu spune:

quote:
Originally posted by irinaA

HAi ca ne-am pus si noi acolo la album...

hihihi ce scumpete! ce dolofanica e, manca-o-ar mama! sa va traiasca si sa va bucurati de ea! sa va dea Domnul toate darurile bune!

povestese-ne putin, pliiiiiiiiiiiiiz! cum a fost? greu, usor? nu-i asa ca a fost MINUNAT?!

gandacelu spune:

quote:
Originally posted by Miche
Gandacico , parca te simteai mai bine.. Unde esti? ai plecat in expeditii?

a trecut o prietena pe la mine si mi-a adus o icoana din grecia a Sfantului Nectarie, un mare facator de minuni contemporan...

Miche spune:

quote:
Originally posted by gandacelu

quote:
Originally posted by Miche
Gandacico , parca te simteai mai bine.. Unde esti? ai plecat in expeditii?

a trecut o prietena pe la mine si mi-a adus o icoana din grecia a Sfantului Nectarie, un mare facator de minuni contemporan...

Foarte frumos din partea ei....
Poate face Sfantul o minune si cu mine si termin cu contractiile astea , ca m-am saturat...

DPN 27 NOV
Dr. Corina Grigoriu -Municipal
http://community.webshots.com/user/micheee100

gandacelu spune:

miche, mie chiar ca mi-au trecut ca prin minune!

vineri seara nu ma puteam misca efectiv! (ca sa ma pun de pe o parte pe alta ma chinuiam groaznic! si asta cam toata saptamana trecuta!! si luam si cate 2 no-spa pe zi!) iar sambata dimineata nu mai aveam nimic! am ramas uimita, am fost asa fericita sa nu ma mai doara!

cred ca de la faptul ca sapt trecuta am facut efort... si acuma sa vezi ce cuminte stau, numai la wc ma ridic, nimic altceva!!!

roaga-te la Sf. Nectarie...

roserb spune:

Irina, Carmen, aveti amandoua niste papusici de fetite. Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii.Poate ne povestiti si noua cum a fost!

Roxana-saptamana 38

DPN 6 nov- Dr. Ion Ionut - Giulesti
http://f2.pg.photos.yahoo.com/roxanaserbanescu

camys_2000 spune:

Incerc acum sa-mi spun povestea, sper sa ajung la final ...

Era miercuri, 20 octombrie, cand am inceput sa pierd din dop. Medicul mi-a zis sa stau acasapana incep sa pierd mai mult lichid sau sa am dureri. Merg eu acasa, stau in pat, insa mi s-a pornit o hemoragie mai mica, ca la ciclu. Il sun pe medic , ii spun ca nu am dureri, si el imi spune ca atunci sa mai stau acasa. In fine, mai trec cateva ore si hemoragia nu se mai oprea. Medicul meu chiar era de garda, asa ca m-am hotarat sa merg direct la spital, ca sa nu-mi mai pota spune nimik. Ajung acolo, ma vede, si zice: da, hai ca te internez, pana maine cand termin eu garda nasti...M-am bucurat enorm si ma gandeam cu emotie la ce urmeaza.

Am inceput cu o clisma de care eram foarte speriata, dar nu m-a durut. Apoi m-a dus direct in sala de travaliu, era cam ora 5 sau 6 dupa-amiaza. M-am pus in pat si ascultam gemetele de durere ale altor femei, si chiar o data m-am uitat pe geam in sala de nasteri si am vazut cum se naste un mic omuletz...Era acolo o femeie in travaliu care urla de parca era la o exorcizare...mi se facea parul maciuca.

Intre timp mie mi s-au facut 2 injectii, una in fund si una in vena, dar nu stiu exact ce. Acolo erau pe tura 2 asistente, una mai tanara si una mai batrana si din cand in cand veneau sa-mi monitorizeze contractiile, care erau prezente pe aparat, dar ca durere inca nu simteam nimik. Ince incet timpul trecea, femeile urlau si pe mine incepeau sa ma apuce mici dureri de burta si spate, ca la ciclu, din 2 in 2 minute. Noaptea tarziu a venit o asistenta sa vada ce dilatatie am. m-A controlat, m-a mai apasat pe burticva si a plecat...Timpul a trecut si s-a facut aproape ora 2 noaptea. Eu tot asteptam sa ma apuce marile dureri. In acel moment vine medicul si vorbeste cu asistenta, care-i zice: hai domnu doctor sa-i facem ceva, ca nici nu se poate odihni , nici ca naste curand...e pacat de ea sa stea degeaba si sa treaca noaptea aiurea...Ma pun pe masa lka control si tot susoteau ei ceva acolo si aud pe asistenta intreband pe medic: " Credeti ca rezista???" si el zice: " Da, carmen e o curajoasa". Si incep ei sa-mi umble pe acolo , sa apoese mai tare...eu strangeam doar din dintzi si de manerele mesei de nastere. La un moment dat simt ca mi-au rupt apa. Doctorul zice: " gata, ti-am rupt membranele, de acum o sa inceapa contractiile dureroase...nu mai e mult" . Eu zambesc si glumesc cu ei, neavand inca dureri. Apoi, tot in sala de travaliu, vine asistenta si-mi pune o perfuzie si vorbea cu cealalta asistenta: " ca o perfuzie nu se punea noaptea, ca trebuie supravegheata mereu etc etc..." Eu taceam si ascultam...

Incet incet incep dureri din ce in ce mai mari, in zona bazinului...Bebele incepea sa coboare. Contractiile erau din 2 in 2 minute. pana atunci am incercat sa-mi controlez durerile doar prin respiratie, nedorind sa ma dau in spectacol...Dar a sosit si momentul in care nu am mai rezistat si a trebuit sa gem si din voce, dar nu tipam ca nebuna...Strangeam din ce in ce mai tare de gratarul de metal al patului. Vine asistenta si zice: " Desfa putin picioarele..." baga degetele inauntru, ma apasa pe burta, asteapta o contractie si zice : " acum trage aer tare in piep si impinge din burtica, pana simti ca faci pe tine..." Eu imi umflu pieptul cu aer si incep sa imping...Acum si eu ca tot omul, mai imi iesea aer pe gura desi trebuia sa o tin complet ichisa si asistenta face o gluma: " Ce faci draga, incepi sa canti din frunza??" Eu tot timpul am comunicat cu asistenta, chiar si despre alte subiecte...Incercam sa ma mentzin pe pozitie si constienta...Asa, sa nu deviez de la subiect: Umbla asistenta prin mine si o aud: " gata, dilatatie maxima, capul lui bebe a iesit, e in vagin...hai in sala de nasteri" Eu incerc sa comunic cu ea, fiind terminata de durere si teama : " Pai credeti ca mai ajung pana acolo????" ...ea: " da, hai, cum sa nu!!"

Ma urc pe masa , vine medicul, baga degetelesi zice: " Hai, la urmatoparea contractie, incepi sa impingi, tragand aer in piept" Toate astea s-au repetat de vreo 3 ori. Impungeam pana cand la um moment dat am explodat in strigat: " Simt ca imi explodeaza fundul!!!!!!!!!!!!!!!" Ei zic: " Hai carmen, inca putin, nu te lasa!!!!!!!!!!!"

Am simti brusc cum bebe a iesit. Am incercat sa ma ridic putin sa-l vad. Era o aratare mica si bruneta. eu, tot timpul, chiar daca am trait un adevarat cosmar, nu mi-am pierdut simtul umorului si zic: " aaa e bruneta, trebuia sa fie blonduta , ca mine si ca, catalin...o fi a mea??". Au luat-o de acolo, am auzit ca prin vis: ora 3:40, 2,800 ...Nu se poate , zic eu, ca la ecograf mi s-a spus 3,300 sau 3,400. Asistenta zice:De aia nu ne luam noi dupa ecografe...

In fine, apoi ei ma apasau pe brtica sa iasa placenta, ma apasau rau de tot, dar rabdam, gandindu-ma ca marile dureri au trecut. Am ramas apoi pe un pat in sala de nasteri, fiind foarte ametita, si acolo am stat pana la 7 dimineatza, cand inca eram ametita dupa toate injectiile facute. Nuy va pot spune ce era in mintea mea atunci...

Atat va pot spune: durerile nasterii au fost pentru mine ca un cosmar, cel mai mare cosmar al vietii mele, atat de urat incat nu voi gasi niciodata cuvinte pentru al descrie, nu exista cuvinte. Toata partea buna este ca am avut curaj , am ascultat de doctor si de asistente, am impins cand trebuia, si m-am chinuit sa ma pastrez lucida....Fetelor, nu e ushor. Si acum stau pe scaun, cusuta ( pentru ca m-a taiat, dar eu nu am simtit nimik atunci...probabil m-a taiat cand am zis eu ca simt cum imi explodeaza fundul...) .

La ora 7 dimineatza m-au dus in salon. Acolo mai erau inca 3 fete cu bebei, care mi-au zis: hai ca e cuminte, nu a plans delok. Ma indrept catre locushorul ei si o privesc curioasa...Inca nu ma trezisem la realitate. efectiv nu o pot atinge, e prtea mica, mi-e frica...Doamne, zic eu, asta e copilul meu!!! Am studiat-o si cu greu m-am asezat in pat, continuandu-mi sirul de ganduri imprastiate...Pe la pranz vine sotul meu, eu eram ametita, el o ia pe micuta in brate si ii zic:" Pup-o tu primul, ca eu nu am avut curajul" . el o saruta gingas pe obrajor si apoi o pupicesc si eu finutz...era atat de mica.

Ieri am iesit din spital, nedormita si distrusa de oboseala. Acum am inceput sa ne acomodam unii cu altii si sa sugem la mamica. Iesi a fost groaznic, m-a apucat " furia laptelui" . Dupa multe consultatii si sfaturi, m-am masat mult de tot sanii, comprese reci si am inceput sa ma mulg...Acum si-au mai revenit si papusica mea suge fara probleme. Maine abia astept sa vb cu un pediatru.

E o cumintica, dragutza de ea!

Cam atat. Alte detalii le spun altadata, ca nu mai stiu nimik acum...

Va pup si mult curaj la nastere!!!

Carmen Mamica Din 21 Octombrie 2004

http://community.webshots.com/user/camys_2000

gandacelu spune:

camys, iubita, ce sa spun, a fost aproape ca la mine, la prima nastere, cand am ajuns tot cu hemoragie intr-o dupa-amiaza... cu burtica beton (fara sa stiu ca sunt contractii mari, pentru ca nu ma durea nimic!;) mi-au zis ca nu e in regula sangerarea (de aia te-am si trimis repejor la spital, fara a te speria;) si la fel, mi-au facut niste injectii sa vada daca se declanseaza sau nu travaliul, nu s-a declansat, am stat o noapte in sala de nasteri (intr-o rezerva) si a fost de cosmar pt ca le-am auzit pe celelalte femei cum urlau acolo toata noaptea, nu am pus geana pe geana stiind ca urmez si eu nu mai auzisem in viata mea asemenea urlete
dimineata mi-au rupt membranele (din greseala, pt ca nu-si dadeau seama daca sunt rupte sau nu;) si au inceput contractiile... si eu am incercat cu respiratia, dar nimic (si doar o practicasem bine!)

stiu insa ca eram ca in transa, am uitat tot dupa aceea... stiu ca am inceput sa imping la cererea doctorului fara a sti ca asta e faza expulziei stiu ca am simtit taietura ca si cum cineva ar fi tras o linie cu pixul, nu mai tare, m-am trezit ca vad copilul in brate la dr!!! fara a fi simtit ca a iesit (si a avut 3.800!!!) apoi a urmat faza nasoala cu coaserea (la care la mine au fost niste probleme din cauza sensibilitatii colului, dar am fost un caz la nu stiu cate mii, asa ca nu va mai dau amanunte horror daca se intampla la fel la nasterea asta, va spun de acum adio)

ai uitat sa ne spui la ce spital si cu ce dr ai nascut? spune-ne ceva si de preturi... si de bucuriile de-ati strange puiul in brate... eu am fost in al noulea cer dupa aia, am uitat instantaneu si definitiv prin ce am trecut (v-am spus, nu am tipat deloc, deci se poate! ca asa am fost sfatuita si asa am facut, ca e mai bine sa-ti pastrezi energia pt travaliu)

pupic!