copil rusinos / salbatic

Buna.

Sunt nemultumita referitor la evolutia temepramentului fetitei mele. Ilinca are acum 1 an si sapte luni , si inca de cand era f. mica, 2-3 luni, plangea cand mergeam in locuri necunoscute, cand vedea figuri noi samd.
In vara, dat fiind ca a stat f. mult in parc cu copii, a fost la mare, toate aceste manifestari: plansete,maraieli, lasat capul in jos...., s-au mai atenuat putin.
In ultima luna fiind bolnavioara a stat mai mult in casa, si cum am iesit in parc din nou ,de cate ori cineva vine spre carut sau se uita mai insistent la ea: adult sau copil, incepe sa planga si nu se potoleste decat daca o iau in brate, dupa care suspina de mama focului. nu mai spun de vizitele la doctor in care tipa si mai scapa cate un :''tai-tai, hai, mami''
Ma exaspereaza cu un astfel de comportament. Inainte de a avea copii, cum vedeam un asemea copil, nu imi placea de loc. ironia sortii, Ilinca se manifesta asa.

cand e cu noi acasa e fericita, danseaza, asculta muzica, 'deseneaza' si ne pune si pe noi sa-i desenam 'un tutu'.a inceput sa vorbeasca in propozitii,a ma rog, ideea e ca reuseste sa exprime ce vrea.
cand sta mai mult afara, dintr-o data o aud:'pia ta', ;la-la' adica vrea acasa la pernutza ei si la combina muzicala (pe care o si butoneaza.

credeti ca e ceva trecator? m-am saturat sa-mi spuna toti ca asa e ea. totusi nu se poate face nimic? exista sanse sa fie mai sociabila odata cu apropierea de varsta de 3 ani cand am inteles ca se poate insista pe incurajarea interactiunii cu alti copii?
aud de la alti parinti despre intentia de a-i da la sport, cursuri de dans, teatru si nu stiu sincer daca in acest sens voi putea face ceva in privinta asta si cu Ilinca la o varsta mai mica : 3 sau 3,5ani?

CristinaT spune:

e foarte mica... eu cred ca o sa se schimbe
Poate ca de vina suntem si noi adultii care dam informatii contradictorii: odata ii sppun sa nu vorbesca cu adulltii necunoscuti, alta data o atentionez ca nu raspunde la salutul cuiva pe care nu l-a vazut niciodata, dar pe care eu il/o cunosc...

asta e ce am patit eu!

4 ani - februarie 2004
http://community.webshots.com/user/cristinat7

Cary spune:

Corina scumpo,nu dispera,toti copiii trec prin aceasta faza,chiar si Axel(1an si 7 luni) cand o vede pe sora mea(matusa lui)plange si fuge in capatul celalalt de casa.
Eu zic sa te calmezi,sa nu te stresezi,ca transmiti si Ilincutei starea ta nervoasa.

Sanatate!

ana maria spune:

O solutie, dupa cum ai si vazut asta vara, este sa intre cat masi mutl in contact cu alte persoane (copii si adulti). Iar tu nu fi exasperata sau nervoasa, e fetita ta si daca vede ca tu esti suparata pe reactia ei va fi tentata sa se inchida si mai tare.

Oricum pana la doi ani este o varsta crtica, sunt si copii sociabili dar si copii care reactioneaza ostil la mediul strain.

Ana Maria

Succes si s-auzim numai de bine!!!

karmen spune:

Continuati va rog la subiectul Copilul timid.

Carmen Ghilescu