Profesia mea, vocatia mea?...

Cand eram mica, vroiam sa ma fac astronaut. Sa cutreier stelele si sa vad cum arata planeta noastra din spatiu. Bineinteles, cand am mai crescut mi-am dat seama ca nu e posibil, si m-am gandit ca m-as multumi sa lucrez la NASA, sa particip la misiuni macar din spatele biroului daca altfel nu se poate...

In loc de asta, am ajuns programator. Desi nu imi displace ceea ce fac, nici nu imi place, asa ca nu ma duc la serviciu cu placere, nu imi dedic nici o bucatica din timpul meu liber meseriei mele, si, in fiecare zi, abia astept sa se faca ora de plecat acasa. Nu ma consider o "femeie de cariera" si sunt perfect constienta ca nu voi depasi nivelul mediocrului in profesia mea.

Desigur, decizia urmarii unei profesii sau a alteia nu depinde -- din pacate -- numai de vocatia fiecaruia si de inclinatiile personale. Mai sunt de luat in consideratie multi alti factori: ce oportunitati de a profesa in meseria dorita exista, cat de bine se plateste, daca se poate studia ceea ce si-ar dori fiecare in locul unde traieste, faptul ca unele meserii te tin departe de familie, poate faptul ca parintii isi imping voit sau nevoit copiii catre ceea ce considera ei ca e bine...

Dar ma intreb adeseori, cum ar fi fost viata mea daca mi-ar fi placut cu adevarat ceea ce fac. Si ma intreb daca as avea vreodata curajul de a face o schimbare radicala, sa las totul balta si sa ma apuc de cu totul altceva.

Voi ati trecut vreodata prin asta? Cum ati facut sa va simtiti mai impacate cu voi inseva? Ati lua-o (sau ati luat-o!) de la zero din punct de vedere profesional?

Dana si Stefania (27.06.2003)
-----------------------------------------------------
"Life has more imagination than we carry in our dreams".

ancuta06 spune:

Eu o sa-ti raspund, fara sa am experienta, dar din experienta soacrei mele. Are acum 52 de ani si si-a schimbat meseria complet, de 5 ori pana acum. Eu ma gandesc cu groaza, ca nu ma atrage nimic in mod deosebit, asa ca nu stiu in ce directie s-o apuc.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

peca spune:

cred ca aici ar avea fiecare de pe forum ceva de zis....si eu as fi curioasa cate spun."meseria care o practic..este ceea ce mi-am dorit, este vocatia mea...este totul....!"

cand eram mica am visat de la tractorista la doctorita cred cam tot ce se poate...., dar ceea ce cred ca mi-ar place ar fi
1. biolog marin.....dar m-as multumi si cu "acel ingijitor calificat din gradiinile zoologice!"
2. in criminologie....este aici un serial CSI si MedicalDetectivs....ma uit la ei si este al meu iar sotul" ce te uit acolo, nu vezi ce prostie.....toate cazurile le rezolva!" nu ma intereseaza daca le rezolva ci cum.....

daca as lua totul de la 0? am luat odata totul de la 0 si acum sunt undeva la 0,5......am terminat liceul, am inceput facultatea, am intrerupt facultatea sa vin aici la el...si deocamdata am ajuns in stadiul ..." la el"....si ma intreb zilnic....ce as putea face....de unde sa incep? fiindca singura nemultumire este "viata profesionala"...dar ce sanse am intr-un oras mic..unde orice posibilitate de studiu este in domeniul industrie...cand mi-e imposibil sa imi car casa si sotul dupa mine...cand nici macar un curs de germana pt. medii-avansati..nu este? oare sa mai sper? de unde sa incep?...caci toate bune si frumoase....dar cand se ajunge in punctul asta...este la mine pnctul sensibil si ma pun pe

gen68 spune:

eu cred ca o sa ma numar printre cele care le place ceea ce fac. chiar pot sa spun ca sunt facuta pentru asa ceva (si mi-au zis-o si cei pentru care am lucrat sau lucrez) dar daca ar fi s-o iau de la capat... nu stiu. ma mai gandesc si va scriu.

gen, o mamica de marius

Fiquelle spune:

Ma numar printre acei oameni care sunt norocosi deoarece profeseaza ceea ce le place, ceea ce si-au dorit, eu am stiut de cand eram cl. a VI-a ce vreau sa ma fac, tin minte ca am scris si o compunere la scoala pe tema asta. Dumnezeu m-a ajutat, si astazi sunt ceea ce am visat. Pentru mine, fiecare zi de munca este o zi de distractie. Eu nu sunt stresata ca trebuie sa merg la scoala, eventual sunt stresata de drum, ca pierd autobuzul sau asa ceva. De fiecare data cand ma pregatesc sa plec spre scoala sunt cu zambetul pe buze, ma bucur ca urmeaza sa ajung la liceu, sa ma intalnesc cu copiii, cu care sunt prietena, bineinteles, in limitele relatiei profesor - elev. La scoala sunt mereu vesela, elevii ma iubesc, invata - bineinteles, exista si exceptii - dar per total rezultatele sunt satisfacatoare, nu am avut niciodata elevi picati ca Capacitate sau Bacalaureat.
In timpul facultatii am incercat sa lucrez ca secretara. Nu am rezistat decat o saptamana, apoi am renuntat. Nu mi se potrivea. Eu sunt o fire agitata, energica, nu era de mine sa stau 8 ore pe scaun la birou - nici la scoala nu stau la catedra, ma invart continuu prin clasa.
Asa ca celor care nu sunt multumite de ceea ce fac, eu le recomand sa incerce si altceva, in functie de temperament. Persoanelor linistite li se potriveste munca de birou, celor mai energice le trebuie ceva mai dinamic, munca de teren sau macar ceva care sa te incite, sa te mobilizeze, fie chiar si doar intelectual, nu neaparat si fizic.
Kehleyr, de ce nu incerci sa te ocupi de ceva care macar se apropie de ceea ce ai visat tu sa faci? stiu eu, sa faci o facultate care sa iti placa, care sa aiba legatura cu explorarea spatiului - geologie, biologie, fizica atomica etc...ceva care sa te faca sa simti ca pe acel palier ai depasit nivelul mediocrului cu care inteleg ca te lupti sufleteste. Multumirea de sine iti va da noi aripi, vei vedea ca intreaga ta viata se va reconsidera. Macar gandeste-te si spune-mi ce crezi.

Mada si bebe Sofi, 2 luni

Kehleyr spune:

quote:

---

de ce nu incerci sa te ocupi de ceva care macar se apropie de ceea ce ai visat tu sa faci?

---

Ai dreptate, dar crezi ca mai am timp? Majoritatea timpului liber pe care il am, il dedic copilului. Si asta de placere, nu ca as fi obligata in vreun fel. Mai ma apropii de ceea ce imi place prin carti si prin documentare la televizor. O a doua facultate mi-ar cere foarte mult timp, plus ca nu cred ca as putea profesa in ceea ce imi place -- ca altfel alegeam de la inceput altceva...

Va admir si va invidiez pe cele care faceti ce va place...

quote:

---

La servici, chiar daca nu-ti place asa mult ce faci, atmosfera devine mult mai placuta daca ai langa tine oameni de treaba.

---

Din fericire, aici am noroc. Cred ca daca aveam si colegi antipatici, sau un sef rau, chiar ca imi luam campii...

quote:

---

Are acum 52 de ani si si-a schimbat meseria complet, de 5 ori pana acum.

---

Tot respectul . Deci se poate. Poate cand oi iesi la pensie ma apuc si eu de cutreierat lumea si de explorat .

Cred ca sunt anumite meserii care cer -- si inspira -- mai multa daruire sufleteasca decat altele. De exemplu, e foarte usor si natural sa iti inchipui un profesor, un medic, un artist indragostit de ceea ce face, dar mult mai greu iti vine... pentru un inginer. Desigur, exista si exceptii, dar mai rar...

Dana si Stefania (27.06.2003)
-----------------------------------------------------
"Life has more imagination than we carry in our dreams".

adrianangi spune:

Am visat sa devin medic pediatru dar, prin clasa a VIII-a, am intrat intr-un spital si mi s-au inmuiat picioarele vazind, la usa ascensorului, o targa pe care era CEVA acoperit cu un cearceaf si-am auzit brancardierul strigind "dati drumul la lift, am un cadavru!". Am renuntat la visul meu cu medicina... Am facut un liceu mate-fizica s-am dat apoi la Politehnica. Ar fi trebuit sa ajung inginer mecanic dar, in anul trei de facultate, inainte de sesiunea de vara, mi-am bagat adinc picioarele. Intr-un lighean de apa rece si-am invatat pentru admiterea la Jurnalistica. Lucrez in mass-media de 11 ani si acum spun, cu mina pe inima, ca daca ar fi s-o iau de la inceput, as alege acelasi drum. E greu, e obositor, e frustrant (mai ales cind devii mama si ai de multe ori sentimentul ca-ti inseli copilulul cu ... serviciu), dar e al naibii de frumos!
Cred ca, macar din punctul asta de vedere, sunt fericita! Si-i multumesc lui Dumnezeu (si) pentru asta!

jojonel spune:

Oh,doamne, ce vise frumoase aveti,fetele mele, si ce realitate naspa traim...
Hai sa va zic si eu cum stau cu idealurile: am terminat studii de fizica nucleara:reactorimama doamne,ce cariera la NASA facea fata!!!Si dupa aia,cind am terminat am avut de ales intre cercetarea romaneasca falimentara, cu eventuale perspective in strainatate(dar mi-ar fi trebui´t si timp si bani)si intre cu totul altceva, si anume un job bine platit.Am fost nevoita sa aleg ultima varianta,ca parintii mei erau deja pensionari si fara bani, iar eu vroiam sa traiesc pe propriile speze.Asa am pus in cui profesie, si am facut bani
Nici aia cine stie ce, ca acum lucrez intr-un cu totul alt domeniu, ma ocup de recuperarea datoriilor, la o companie de telefonie,e un job ingrat ,cu mare consum de nervi,da macar traiesc decent.
Visez cindva sa ma ocup de astrologie, deocamdata o fac ca hobby, ca sed acasa in fabulosul platit concediu CIC-voi stiti cel mai bine ce-i aia.
Iar barbatu-meu, dupa studii de chimie, acu lucreaza in domeniul vinzarilor(culmea,bijuterii....)
Cam asta e cu profesia, cu vocatia si altele,,,in societatea romineasca.Te adaptezi,ca altfel...

Jojonel si bebe Freddy

ancasoare spune:

Eu in clasa a VIII a am descoperit ca imi place franceza si chimia... si fiindca imi placea chimia am vrut sa dau la liceul sanitar, insa m-am razgandit influentata fiind si de ai mei ( era la telega, tocmai in fundeni) si am dat la "spiru haret" optand binenteles pt sectia de chimie-bologie si apoi limbi straine, mate, etc.
Am intrat la limbi straine si am facut o mare pasiune pt limbile straine, am mers la olimpiade, concursuri ... era vocatia mea ...dar m-am gandit ca nu am ce face cu o facultate de profil, asa ca am dat la.... drept. Am picat cu brio, nici n-aveam ce cauta acolo si acum sunt proaspata aboslventa a unei facultati de management financiar.
Acum cand ma uit in urma imi dau seama cata aiureala, cata lipsa de directie, nehotarare; oricum vocatia mea raman limbile straine.

Pe partea de practica am incercat mai multe, de cand am terminat liceul ... am lucrat ca secretara (nu mi-a placut), am facut contabilitate primara, reprezentant medical, agent de turism, functionar bancar; de curand am schimbat jobul, m-am intors in domeniul medical pt ca a fost ceea ce mi-a placut cel mai mult din tot ce am mai facut.
Abia acum simt ca lucrurile au intrat pe un fagas normal pt mine, ca am gasit jobul, locul si oamenii cu care sa pot sa cresc profesional... imi da foarte mari sperante faptul ca am sustinere din partea lor ca sa invat mai mult; in acest moment sunt pe un post de sales executive, pt ca nu am experienta necesara de a prelua postul de product manager, insa am 6 luni la dispozitie si sper sa ma descurc.
E drept ca mi-a fost greu pana cand am reusit sa revin in domeniu, am cautat luni de zile, am fost deznadajduita si pe punctul de a renunta.
Daca ar fi s-o iau de la capat, as alege un drum drept, nu m-as mai lasa influentata, as face facultatea de limbi straine si m-as face traducator sau ceva cu legatura directa.

Eu cred ca poti s-o iei oricand de la 0, insa nu e usor, e greu ca orice inceput; daca iti place ce faci, o sa ti se para mai usor decat cuiva caruia nu-i place ce face.
Multumirea de sine te face sa fii alt om.




cu drag, yo
Ancuss

sinzi_ana spune:

Si eu sunt pe cale sa imi schimb meseria...
Imi plac copiii mici la nebunie, asa ca mi-ar placea sa lucrez cu ei...ma gandeam sa lucrez intr-un centru de plasament, sau intr-o gradinita. ASa ca am inceput (cat mai sunt in concediu de maternitate) sa predau engleza 2 zile pe sapt la o gradi. Imi place tare mult si copiii s-au obisnuit foarte repede cu mine...
In curand va trebui sa decid, sa renunt la anii de munca si la realizarile pe care le-am avut pana acum in vechea meserie si sa pornesc de la 0 in cea noua...
E greu sa iei o decizie de genul asta...
Ma gandesc ca poate peste inca 2-3 ani voi vrea alceva...
DAr eu zic ca incercarea moarte n-are

Sinzi si David
Poze NOI-NOUTE cu David la 20luni

Mik spune:

quote:

---

Originally posted by peca

cred ca aici ar avea fiecare de pe forum ceva de zis....si eu as fi curioasa cate spun."meseria care o practic..este ceea ce mi-am dorit, este vocatia mea...este totul....!"

---

Cind eram foarte mica spuneam ca ma voi face doctorita.
M-am tot gindit inainte de clasa a 8-a si am ales un liceu de informatica. Imediat dupa treapta a 2-a m-am socotit si am vazut ca dintre cunoscuti nu intra nimeni din prima la medicina si eu nu as fi stat un an acasa sa invat. Deci am continuat informatica cu ideea clara sa ma fac profesor si am reusit !

(tre' sa spun ca am lucrat si eu trei ani ca inginer programator si tare mi-a mai placut, da' era prea simplu.)

Continui sa cred ca as fi fost un doctor bun. Si pe undeva sunt frustrata.



Mik.