Rau de inaltime. Cum scapam?
Raspunsuri - Pagina 2
Cristina_C spune:
quote:
Originally posted by karmen
Te poate ajuta o psihoterapie comportamentala, facuta de un psiholog/psihiatru. Prin aceasta tehnica se expune persoana progresiv la stimulul care produce teama. Asta e cam singura solutie: sa-ti invingi teama confruntandu-te cu ea. Procedand astfel, scapi definitiv de aceasta teama. Specialisti in aceasta tehnica sunt multi, mai ales in orasele mai mari, eventual care sunt si centre universitare. Ai nevoie de cineva sa te indrume, sa te sprijine, atunci cand iti este greu. De aceea trebuie sa apelezi la alta persoana, de preferinta de specialitate.
Carmen Ghilescu
Ascultati psihologul, si eu am in Ro niste prieteni psihologi care mi-au vorbit tot despre metoda asta. Multe fobii se vindeca asa.
Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C
sinzi_ana spune:
Karmen am vazut si eu o smisiune despre niste indivizi care avau rau de inaltime si se tratau la un psiholog, iar ultimul examen a fost cel practic. I-a dus pe un pod (nu mai stiu ce pod, dar era unul imens) si i-a pus pe toti sa urce cu o centura de siguranta pe bara podului (U intors care urca sus de tot!!!). Iar eu gandeam..."nu as face asa ceva nici daca viata mea ar depinde de asta!!!!
Si eu incerc sa imi infrunt teama, inainte sa il am pe DAvid, acum vreo 3-4 ani m-am suit intr-o chestie in parcul de distractii, te urca pana sus si apoi iti dadea drumul pe neasteptate sa cazi in gol! Am crezut ca am facut greseala vietii mele, nu am inteles ce am vrut sa imi dovedesc si mi-am promis sa nu mai incerc vreodata!!!
Sinzi 
si David
Poze cu David la 19luni
gandacelu spune:
fetele, dragele
eu cand eram mica ma coctam in toti copacii... cred ca si acuma...
in copaci nu mi-ar fi frica, nu stiu de ce...
de fapt, am descoperit raul de inaltime acum cativa ani, cand a vrut sotul sa-mi faca niste poze si m-am dus pe o muche ingusta (ingusta zic eu, dar avea vreo 30-40 cm!
) si suspendata in gol, la o inaltime de doar... 2-3m!
ei bine, m-am dus acolo si la un moment dat m-am pus pe vine (ce poze, va dati seama!) m-am prins cu mainile de muchea aia si nu m-am mai miscat! nu mai puteam nici sa ma intorc inapoi! nu voiam sa ma uit in jos, dar ma uitam... ce mai, a fost supercomic pentru barbatu-meu, care abia a reusit (cu forta!) sa ma "rupa" din peisaj...
ati vazut "vertigo"?
ei bine, exact asa vad si eu cum se apropie "adancurile" de mine cand ma uit in jos: vin spre mine... si eu spre eleeeeeeeeeeee
gandacelu spune:
haideti sa detaliez chestia cu urechea interna, ca nu a fost deloc o gluma: in urechea interna sunt niste bobite - otolite - care sunt responsabile cu echilibrul... in momentul in care aceste bobite sunt afectate, apar ameteli si dezechilibru...
eu cred ca e ceva pur medical la mijloc, nu psihologic
in canada am pus mana pe un tratat de medicina (la care, de altfel, sunt bata) si am citit ca sunt 3 tipuri de "ameteli", unul provocat de inima (nu mai stiu exact ce, scuze, dar la asta ma incadram perfect!!!) unul de altceva (deci 2 erau curat medicale!) si al treilea era psihologic - dar aici nu ma incadram, ci un alt prieten, i se potrivea "manusa"
am fost si la 
, eram la inceputul sarcinii, mi-a auscultat inimioara, nu aveam nimica si mi-a zis ca ametesc de la sarcina
eu cred ca daca reusim sa ne facem niste investigatii mai profunde gasim noi ceva "tratabil", nu se poate! 
prettysunshine spune:
Si eu sufar de rau de inaltime si nu vad cum m-as putea lecui de asta,incepand de la etajul trei nici nu mai pot sa ma uit pe fereastra.
• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)
Julie spune:
"Raul de inaltime" se numeste, mai stiintific :P, acrofobie. Cazurile severe necesita terapie la psiholog/psihiatru... Gasiti despre asta pe net.
Oricum, ma inscriu si io in clubul acrofobicilor :)))))
J.
gabrielat spune:
Si eu am rau de inaltine, nu am stiut pana acum cativa ani, cand am fost la Durau si am urcat pe munte. Nu zic ca atunci cand am ajuns sus m-am pus pe plans ca eu nu mai cobor de acolo decat cu avionul. Am mai observat eu ca nu pot sa ma apropii de balcon daca nu e inchis sau sa ma uit in jos de la inaltime dar nu am dat importanta pana atunci.
Eu am incercat si sa-mi infrang teama, dar pe masura ce urc ma apuca tremuratul si nu ma mai pot tine pe picioare.
gabi
karmen spune:
Mai fetelor, terapia nu-si propune sa terorizeze clientul. Intai se stabileste o relatie de incredere intre client si psiholog, apoi se incepe cu pasi foarte mici expunerea la situatia respectiva. Adica, se verbalizeaza mult pe tema respectiva, ceva de genul: "Imagineaza-ti ca acum urcam un deal, cum te simti acuma? Apreciaza pe o scala de la 1 la 10 teama ta." Sau se poate folosi hipnoza, pentru creearea unei situatii imaginare. Se poate folosi si programele computerizate, in care se simuleaza urcarea la o anumita inaltime. In fine, spre final, e clar ca urmeaza momentul decisiv, cand subiectul se confrunta cu o situatie reala. E greu, nimic de zis, dar tocmai ca exista intelegere si incredere, incurajare din partea psihologului se reuseste sa se depaseasca aceasta frica. Este o lupta cu tine insuti si daca vei dovedi ca esti puternic vei reusi.
Poate ca nu toate cazurile necesita o astfel de terapie, dar acolo unde aceasta teama impiedica derularea unei vieti normale, se ajunge la serioase probleme de adaptare, atunci e cazul sa se intervina cat mai serios.
Carmen Ghilescu
blanca000 spune:
Ma inscriu si eu la frica de inaltime. Daca sunt la un etaj mai sus de 4 si ma apropii de geam sau balcon simt ca mi se taie picioarele de la genunchi in jos. Am fost odata in vizita la niste prieteni ce stau la etajul 8 si cand mergeam prin casa parca eram ametita si imi venea sa ma tin de toti peretii, chiar sa ma cheia o pauzasc pe jos si sa merg asa. Am rezistat tentatiei...
http://community.webshots.com/user/blanca_000