Cum il convingem pe tati?
Am vazut ca si Sinzi are aceeasi problema si mi-am permis sa deschid acest subiect - poate unele au rezolvat deja problema si primim un sfat, iar daca n-au rezolvat-o macar ne dam cu parerea ....
Noi avem un copil natural. Monica are 2 ani. Eu as vrea sa adopt al doilea copil. Tati zice "ce ne trebuie? Avem unul, e suficient". Poate sunt prea noi amintirile noptilor nedormite.
E drept ca si eu zic sa mai asteptam 1 - 2 ani - dar vreau si sa adopt un pui. Si nu stiu cum sa-l conving pe tati. Momentan ma multumesc sa ii zic cam o data pe luna ca "eu as vrea ...." si sper ca la un moment dat va zice "bine, daca tu vrei"
Monica si Sorana
Raspunsuri
sinzi_ana spune:
DA, si eu ma confrunt cu aceiasi problema. Sotul meu nu spune un "nu" hotarat, dar ma tot amana si incearca sa ma convinga ca o idee mai buna ar fi sa mai facem noi unul.
Bineinteles ca e minunat sa ai un copil, sa ii dai viata si sa il simti parte din tine 9 luni de zile, dar e un gest exceptional sa ii oferi posibilitatea unui copil a carui fericire depinde de o "mama".
Sinzi si David
Poze cu David la 19luni
marius spune:
E greu de dat un raspuns. Si riscant. Poate EL nu e pregatit pentru asa ceva, poate nici nu isi doreste dar evita din spirit de diplomatie un raspusn direct. Poate este pregatit dar nu vrea sa recunoasca acest lucru. Este dificil dupa mine si intrebarea pusa in topic este gresita din start. Aceasta e opinia mea. Din punctul meu de vedere o relatie de familie este bilaterala si asa tamane altfel nu este o relatie. CUM IL CONVINGEM? Nicicum. Daca va vrea si el sa mearga pe acest drum va merge, daca nu, nu. Desigur il poti influenta, dar nu determina. Se poate o face o experienta simpla dupa mine. Mergeti la un leagan de copii impreuna. Va merge? Acolo cum reactioneaza? Se va opri la un copil, oricare macar o clipa atent? Va face un gest oricare dar pozitiv fata de unul sau mai multi? Cum va reactiona? Pozitiv, neutru, negativ? Se va inhiba, va deveni tacut? Ce fel de tacut va fi? Voi cum il simtiti? Va asigur ca veti sti daca intradevar va dori sau nu. Nu merge cu forta. Nu uitati aveti o relatie iar o relatie intotdeauna este formata din doi si functioneaza corect, complet si in timp daca si numai daca aveti ceva de genul 50%=50%.
Parere de tatic.
rachel owen spune:
quote:
Originally posted by marius
E greu de dat un raspuns. Si riscant. Poate EL nu e pregatit pentru asa ceva, poate nici nu isi doreste dar evita din spirit de diplomatie un raspusn direct. Poate este pregatit dar nu vrea sa recunoasca acest lucru. Este dificil dupa mine si intrebarea pusa in topic este gresita din start. Aceasta e opinia mea. Din punctul meu de vedere o relatie de familie este bilaterala si asa tamane altfel nu este o relatie. CUM IL CONVINGEM? Nicicum. Daca va vrea si el sa mearga pe acest drum va merge, daca nu, nu. Desigur il poti influenta, dar nu determina. Se poate o face o experienta simpla dupa mine. Mergeti la un leagan de copii impreuna. Va merge? Acolo cum reactioneaza? Se va opri la un copil, oricare macar o clipa atent? Va face un gest oricare dar pozitiv fata de unul sau mai multi? Cum va reactiona? Pozitiv, neutru, negativ? Se va inhiba, va deveni tacut? Ce fel de tacut va fi? Voi cum il simtiti? Va asigur ca veti sti daca intradevar va dori sau nu. Nu merge cu forta. Nu uitati aveti o relatie iar o relatie intotdeauna este formata din doi si functioneaza corect, complet si in timp daca si numai daca aveti ceva de genul 50%=50%.
Parere de tatic.
Atat de dureros si totusi atat de bine spus
Rici 21 sapt. si "minunea lumii" din burtica
Poze:
http://community.webshots.com/user/Rici_intalnire_DC
http://photos.yahoo.com/rachelowen77
http://community.webshots.com/user/rici_o (Rici si burtica magica)
Dumnezeu să te tină în palma mâinii Sale, iar îngerii să te îndrume mereu.
sorana spune:
Multumesc Marius. Nu se pune problema de a-l determina sa faca ceva ce nu vrea. Nu ar avea nici un sens. Daca nu va dori acel copil - mai bine nu-l adpotam pentru ca dupa aceea vom suferi toti.
E excelenta ideea cu leaganul - poate in concediul de la anul vom face asta. Acum tati e f. ocupat, de-abia are un pic de timp pt. Monica si sigur nu ar vrea sa mearga - fie si numai din lipsa de timp. Ma gandisem si eu la asta - cine stie? Poate ne indragostim de vreun pui .....
Monica si Sorana
nefertari spune:
Parere de mami care in curand va avea 2 copii si care nu are putere de convingere privind adoptia .
Barbatii sunt mai putin sensibili la o asemenea idee .
Ma gandeam la eventualitatea unei luari sub protectie - ceva de genul mama sociala . Cand eram mica parintii mei au facut o vreme un lucru care mi s-a parut extraordinar . Au mers la un orfelinat si au cerut voie sa aiba grija de un copil - fara sa se incurce in itele legilor ci pur si simplu . Culmea e ca au reusit ! Si uite asa venea la noi in fiecare weekend si de Sarbatori o fata - o ajutam cu bani , haine , rechizite .
Ce ziceti ???
diu spune:
Bună! Eu sunt foarte nouă pe-aici... dar m-am bucurat să găsesc și acest subiect, printre altele (care sunt foarte interesante oricum). Eu lucrez ca asistent social la un centru de plasament și iubesc o fetiță. E o comoară și aș sta cu ea tot timpul. Are aproape 2 anișori. Am dus-o acasă o singură dată, dar soțul meu e cam retras... Îi e simpatică și îi e foarte milă de ea, dar doar atît... La discuția despre o eventuală adopție mi-a spus că nu simte pentru ea mai mult decît pentru un alt copil abandonat... Nu știu cum l-aș putea convinge. Oricum spune că dorește să aibă în primul rînd copiii lui naturali (nu avem copii). Să o mai duc acasă pe micuța Sabina ca să mai aibă ocazia s-o cunoască? Sau mai bine s-o las baltă?
diu
oanamagda spune:
mai incearca sa o duci acasa, gaseste pretexte(duci gunoiul, cumperi piine, etc) ca sa o lasi singura cu sotul tau; incearca sa il atragi si pe sotul tau in joaca ta cu sabina;vezi daca in sufletul lui se schimba ceva...
sheherezada spune:
Buna,sper sa ma primiti si pe mine in clubul vostru.In principiu si eu am cam aceeasi problema.De citiva ani ne chinuim si noi sa facem un copil dar el intirzie sa apara .Anul trecut am ramas insarcinata da am pierdut sarcina si de atunci nu s-a mai intimplat nimic desi am facut si stimulare si iau medicamente de opt luni.Si ma simt atit de obosita si de deprimata cind vad ca mai trece inca o luna....Sotul meu nu a spus nici el un nu hotarit si e de acord cu adoptia dar imi tot spune sa mai am rabdare si mie mi s-a cam terminat toata rabdarea cu care am fost inzestrata.Nu stiu ce sa fac?Poate ma ajutati voi?
Va multumesc pentru ca m-ati suportat.
Mereu alaturi de voi.
"Nu exista culmi de neatins ci numai aripe prea scurte"
sheherezada
rachel owen spune:
Eu i-am scris sotului meu o scrisoare, pt ca asa puteam sa il fac sa ma asculte fara sa ma intrerupa. Nu l-am convins, dar a aceeptat sa mai discutam despre subiect, ceea ce inainte respingea. Pot sa o postez aici, daca vreti.
Succes!~Pupici
Rici 25 sapt. si "minunea lumii" din burtica
Poze:
http://community.webshots.com/user/Rici_intalnire_DC
http://photos.yahoo.com/rachelowen77
http://community.webshots.com/user/rici_o (Rici si burtica magica)
Dumnezeu să te tină în palma mâinii Sale, iar îngerii să te îndrume mereu.
sheherezada spune:
rachel owen daca tu crezi ca poti sa postezi scrisoarea ,poate ca pe mine m-ar putea ajuta.
Multumesc.
"Nu exista culmi de neatins ci numai aripe prea scurte"
sheherezada