Zambete cu talc

Buna! Am dat azi peste un site, absolut intamplator, cu un newsletter foarte simpatic, care mi-a luminat un pic ziua (chiar daca a trecut de mult ora la cre trebuia sa plec acasa de la serviciu, plus ca e vineri). Vi-l reproduc si voua, poate va place (in acest caz va puteti inscrie pe http://www.policontact.ro/heartstrings/index.php?pag=abonare , este saptamanal).

Zâmbete cu tâlc
Nr. 70 / 18-09-2004

Zâmbete cu tâlc


Meditând la arca lui Noe
(Inspiring Words)

Tot ce trebuie să stiu cu adevărat am învătat meditând la arca lui Noe:
1. Planifică din timp! Când Noe a început să lucreze la arcă, încă nu ploua.
2. Caută să-ti păstrezi conditia fizică! Cine stie, pe la 600 de ani s-ar putea ca cineva să-ti ceară să faci ceva ÎNTR-ADEVĂR MĂRET! Pardon, am spus 600? Ei, nu chiar atât!
3. Nu asculta de critica celor din jur! Lasă-i în pace! Tu vezi-ti de treabă si fă ce trebuie făcut!
4. Ce zidesti, zideste pe teren uscat!
5. De dragul sigurantei, călătoriti întotdeauna doi câte doi. În plus, două capete gândesc mai bine decât unul singur.
6. Viteza nu reprezintă întotdeauna un avantaj absolut. Da, e adevărat, în arcă s-a aflat o pereche de gheparzi. Dar să nu uităm că se afla acolo si o familie de melci!
7. Îngrijeste-te de animalele tale de parcă ar fi ultimele de pe pământ!
8. Nu uita că toti suntem în aceeasi barcă!
9. Când lucrurile se precipită, nu sta cu mâinile în sân si nu te plânge! Pune mâna pe lopată si treci la treabă!
10. Ai încredere în ceea ce Dumnezeu poate face prin TINE. Aminteste-ti că arca a fost construită de niste amatori, pe când „Titanicul” de niste profesionisti sută la sută!


—_—_—_—_—


Ce vor să spună de fapt unii (dar numai unii!) când zic...
(net153 Great Days News)

„Te-as putea ajuta să pregătesti cina?”
De fapt înseamnă: „Mi-e foame! Încă nu-i gata?”

„Uau, uau, desigur draga mea!” SAU „Negresit!”
De fapt... nu înseamnă absolut nimic! E un răspuns conditionat.

„Ar lua prea mult ca să-ti explic...”
De fapt înseamnă: „N-am idee cum functionează...”

„Exersez mai târziu...”
De fapt înseamnă: „Iar am rămas fără baterie la telecomandă!”

„De data asta chiar că vom întârzia!”
De fapt înseamnă: „Acum am o scuză legitimă să gonesc pe autostradă!”

„Draga mea, lucrezi prea mult, mai fă o pauză!”
De fapt înseamnă: „Opreste aspiratorul! Nu pot urmări meciul!”


—_—_—_—_—



O gospodină cere vânzătorului un pui congelat. Acesta îi arată ultimul pui pe care îl are, dar nu îi spune că e ultimul.
– Aveti unul putin mai mare? – întreabă femeia.
– Desigur... spune vânzătorul. Ia puiul de pe cântar, se apleacă si „caută” zgomotos un alt pui în lada frigorifică din spatele tejghelei. Apoi arată aceeasi zburătoare femeii.
– Da, e mai bun. Dar nu cumva aveti unul cu ceva mai multă carne pe el?
Vânzătorul ia puiul de pe cântar, se apleacă si „caută” din nou un altul, după care îi prezintă pentru a treia oară femeii acelasi pui.
– Minunat, exclamă femeia. Îi iau pe toti trei!
(Melanie Beck în DailyInbox)


—_—_—_—_—


În cele din urmă, după ani de zile în care am testat diferite produse soft, am fost repartizat la departamentul visurilor mele – Testare de jocuri electronice! În prima zi la noul loc de muncă, pe când îmi notam în agenda de pe computerul meu câteva lucruri pe care trebuia să le rezolv în săptămâna respectivă, prin dreptul biroului meu a trecut nimeni altul decât... seful. S-a oprit câteva clipe, s-a uitat la monitor, după care mi-a spus cu asprime în glas:
– Să fie ultima dată când te prind că faci altceva în timpul serviciului. Esti plătit ca să te joci pe computer! Asta e treaba ta si nimic altceva!
(Jon Bach în DailyInbox)


—_—_—_—_—


Un zâmbet în slujire
(Mia, DailyEncourages)

Moare un slujitor bisericesc si apare în roba lui neagră la portile Raiului. Coadă mare! Chiar înaintea lui, un bărbat cu ochelari de soare, o cămasă în carouri, jachetă de piele si blugi. Sfântul Petru i se adresează protocolar:
– Cine esti si ce poti spune despre tine ca să te las să intri în Împărătia cerurilor?
– Sunt Joe Green, sofer pe taxi, din Noo Yawk.
Sfântul Petru îsi consultă lista, zâmbeste si îi spune taximetristului:
– Bine ai venit. Îmbracă, te rog, haina asta din mătase, ia si toiagul acesta de aur si intră în Împărătie.
Joe Green face precum i s-a spus si intră pe porti în cetate. Urmează slujitorul bisericesc. Fără să astepte să fie întrebat, începe să-si proclame identitatea cu un glas triumfător:
– Sunt Michael O’Conner, pastor principal la Saint Mary’s în ultimii 43 de ani.
Sfântul Petru îsi consultă listele si spune:
– Bine ai venit. Îmbracă haina asta din in, ia toiagul de lemn si intră în Împărătie.
– O clipă, spune predicatorul. Cel dinaintea mea a fost un simplu taximetrist – l-ai îmbrăcat în mătase si i-ai dat un toiag de aur. Iar mie îmi dai o haină de in si un toiag de lemn. Cum se face una ca asta?
– Aici sus contează rezultatele, răspunde Sfântul Petru. În timp ce tu predicai, oamenii dormeau în băncile lor; în timp ce taximetristul sofa, oamenii se rugau pe bancheta din spate.



"I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I--
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference."(Robert Frost)