Vreau sa simt !

dadadodo spune:

salut,

tot citesc de vreo 2 ore mesajele de pe forum si m-am gandit sa scriu si eu ceva, ca prea bine se distreaza doamnele de faptul ca nu prea sunt barbati care sa scrie doua trei cuvinte.. asa ca scriu si eu ceva , si nu oriunde ..cica pe forumul interzis barbatiilor (pai daca pe cel pentru barbati scriu numai doamnele!), si nu la orice subiect !!!

cum e sa nasti "normal" ..a inceput la 6 dimineata, sotia mi-a spus ca i sa rupt apa, cel putin asa credea (era prima nastere), va dati seama ce bucurie, vine fetita. L-am sunat pe medicul nostru, care din fericire este proprietarul unui spital particular, i-am spus ce s-a intamplat, asa ca ne-a chemat la spital.

ne-am instalat in salon si am asteptat ( eu si cu sotia)sa se intample ceva. pe la ora 12 apare prima contractie, micuta, chiar draguta si placuta; eu repede am luat o hartie un pix si am notat intervalul de timp dintre doua contractii si o anuntam pe Ioana (sotia mea) cand sa se astepte la urmatoarea contractie. Dupa 2-3 ore contractiile incep sa se intensifice iar pe la 7-8 seara durerile devin insuportabile iar contractiile din ce in ce mai dese.

reactia Ioanei: injuraturi, lovituri (in subsemnatul, normal), promisiuni ce e primul da si ultimul bebe pe care o sa il faca, striga la doctor si la asistente etc.A inceput chiar sa se gandesaca ca ar fi fost mai bine daca i-ar fi cerut doctorului sa ii faca cezariana si sa scape de dureri.... O moasa incerca sa ne linisteasca si ne-a spus sa ne odihnim ca inca nu au inceput contractiile adevarate.

reactia mea: masaj la spate ( in timp ce incasam pumni)dupa indicatiile Ioanei, mai sus, nu acolo , la stanga, mai jos, pleca ca nu sti nimic... asa carate repede..hai inapoi si fa-mi masaj, prea tare, nu te lasa asa pe mine ca nu pot respira. Eu: hai sa respiram impreuna asa cum am citit si cum am vazut pe caseta video. Ea: sa respiri tu asa daca ti se pare distractiv, mai bine fa-mi la spate si taci ca ma doare tare.

Intr-un final in spre dimineata au hotarat sa-i faca cezariana deoarece au spus ca nu va pute naste normal, iar cand a aparut si medicul anestezist (pe la ora 8 dimineata) Ioana a inceput sa-l implore sa o adoarma pe loc chiar daca operatia era programata la ora 9. la 9 si 5 a venit pe lume Alexia fetita noastra sanatoasa, fara probleme; acuma are 1 an si 6 luni.

am scris eu toate astea pentru ca am fost acolo cu ea 26 de ore si am vazut prin ce a trecut, ea nu isi mai aminteste, de fapt am inteles ca prea putine femei isi mai amintesc cum a fost si ca mai toate au jurat ca nu mai fac copii. Tot de la alte mame am inteles ca toata distractia poate dura si 1/2 ore si fara prea mari dureri.

si acum la un an si jumatate Ioana regreta ca nu putut si ca nu va mai putea naste "normal" si spune ca ar fi fost in stare sa mai stea inca o zi doar pentru a simti acel moment (eu nu cred)

oricum, am scris toate astea nu pentru a inspaimanta pe cineva ci doar pentru a va imartasi experienta noastra.

cam atat (desigur nu e nici jumatate din cate s-au intamplat in 26 de ore dar..)

o zi frumoasa la toata lumea, nasteri usoare si bebelusi sanatosi

dodo Tatic incepator

Otilia spune:

quote:

---

Originally posted by dadadodo


salut,

tot citesc de vreo 2 ore mesajele de pe forum si m-am gandit sa scriu si eu ceva, ca prea bine se distreaza doamnele de faptul ca nu prea sunt barbati care sa scrie doua trei cuvinte.. asa ca scriu si eu ceva , si nu oriunde ..cica pe forumul interzis barbatiilor (pai daca pe cel pentru barbati scriu numai doamnele!), si nu la orice subiect !!!.............

dodo Tatic incepator

---

Frumoasa povestire, dadadodo!!!
Felicitari!... Ca tatic incepator... e promitator!
Pacat ca nu ai pus-o la forumul "Nasterea pe glob", acolo se duc gravidutele sa se "imbarbateze" putin inainte de marele eveniment...
Va doresc numai bine si ... pupici multi Alexiei din partea Adelitei (care e cu un an mai mica)

UN AN NOU FERICIT!!!
@+...
Otilia & La Adelita (6 luni miine!...)
"La musique avant toute chose" - Paul Verlaine

dana d spune:

Va multumesc pentru mesaje, da am studiat pe toate partile tema"Nasterea pe glob" am aflat multe si am si vazut niste poze de la doua nasteri normale si de la cezariana {dar astea nu erau prea explicite}, problema e ca nu le mai gasesc. Eau niste adrese date de cineva care, probabil le-a gasit pe internet. Daca stie cineva unde sunt sau daca cunoasteti altele va rog scrieti-mi.


Dana

dana d spune:

P.S. multumesc tanarului tatic, nu ma asteptam sa primesc o descriere de la un barbat. Vreau sa-l intreb, ce spital particular e in Romania, unde, cat a costat si cum au fost tratati.

danis spune:

am nascut normal, cu tati langa mine tot timpul si a durut desigur, dar si daca as mai naste 10 copii tot asa as vrea sa fie; cred ca cheia este moralul; daca ai incredere in tine si nu te temi de durere totul e ok, eu am urlat pe masa de nasteri la sfarsit (cand ma "coseau"), am avut si faze cand imi venea sa rad, sau sa dau cu sotzul mau de pamant, dar repet, votez pentru nasterea naturala!
as mai povesti eu mai multe, ca-mi place subiectul (felicitari!), dar trebuie sa plec acasa la bb si la tati
nastere usoara!

Daniela si bb Anda

Doina spune:

mie taaaare mi-a placut nasterea carlei. ce am simtit? la inceput au fost ca dureri de ciclu dar duse la maxim, noroc cu pauzele dintre contractii... Cred ca starea de spirit este esentiala, cind aveam contractii eram innebunita de durere, cind treceau eram innebunita de feicire ca "vine carlaaaaa!!!!!!". Cind am ajuns la dilatatie 8 cm mi s-a facut epidurala si... durerile au disparut cam in proportie de 90%. Oricum, ce-ti pot spune e ca in timpul contractiilor mi se intarea burtica, devenea dureroasa si intr-un mod bizar parca nu mai era burtica mea! nasterea tot am simtit-o cu toata anestezia epidurala! si cel mai ciudat moment a fost cind a iesit carla.... a fost UNIC! DUREROS! MAGIC! se rupea ceva DIN MINE, cred ca cei care sunt torturati si li se taie o mina/picior simt la fel, cred ca daca imi scoteau inima din piept as fi simtit la fel... Asta nu am sa uit nici in viata viitoare.
Chiar mereu am vrut sa intreb si alte mamici daca ele au simtit la fel...
Carla a fost o bucatica din mine si mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc cu ea in bratele mele si nu in burtica mea

Doina&Carlita-iubita

vladosmina spune:

Stii cum se zice: " Curiozitatea a ucis pisica!"
Am nascut natural si durerile au fost chiar simpatice pana moasa a decis sa-mi grabeasca dilatarea prin incizia membranei amniotice. Apoi am avut contractii mai puternice, ca la menstruatie si senzatie de defecatie.
Ce a fost minunat si nu voi uita niciodata, a fost cand am simtit trupsorul cald al fiului meu iesind prin vagin. I-am simtit capul, manutele, piciorusele iesind din mine, urmate de un sunet, cum il descrie sotul meu- care a asistat la nastere-,ca de pocnitura de dop de vin bun. In momentul acela nu am mai simtit nici o durere, ci doar o imensa fericire si am avut sentimentul ca daca am facut asta, pot face absolut orice. Cred ca de fapt asta simti in genere dupa o nastere naturala, ca daca ai reusit sa faci asa ceva esti o fiinta puternica, care a ras mortii in fata!
Poti obtine un efect asemanator sarind cu o parasuta si dureaza mai putin:)
Felicitari pentru sarcina si multa, multa sanatate micutei fiinte din launtrul tau si tie!

Liliana spune:

Aaaa si mie imi place subiectul acesta,hai sa va spun cum am nascut eu ; m-a internat doc.ul la data calculata de el.(ELIAS)(...),si-am stat nici mai mult nici mai putin de 1 sapt.,bine merci,in salon,fara sa am nici cel mai mic semn de contractzie sau ruperea apei.Timpul asta,ma tot plimbam eu pe holuri,tantosa cu burtoiul cit casoiul,trageam cu ochiul la fetele care veneau,urlau,nasteau,plecau. care mai de care. ma stiau deja toti pe-acolo,Liliana-tot n-ai nascut?! Uite-nu inca...si eram parca fericita,caci ma speriasem cu urletele de prin sala de nasteri...stateam seara la TV,in salonul mare,mai venea una 'aaaau,aaaau-ce mai,numai gemete si urlete!...Vineri seara ma ia doc.ul la intrebari : ca eu ce fac?! zice: uite ce e,eu miine seara(simbata adica) am garda,sa sti ca te bag pe perfuzii(provocare adica). Ei bine,exact simbata dimineata pe la 3-4 incep senzatiile acelea-exact si f. bine descrise de cineva -dureri menstruale...hopa,zic,hai ca incepe. Am chemat asistenta,m-a luat la sala de consultatzii,vine doc.ul-macelaru,si ma consulta...da rau de tot...respectiv aflu ca-mi rupe apa,si ca am avut lichid cam putin,parea cam nemultumit...cica sa ma pregateasca asistenta...(pe mine ma apuca plinsul)...dureri nasoale,hopa clisma(!!!),hopa "epilatul" - cica cu lama lor ca e sterila(...),vai de capul meu.Sotu nu a avut voie sa stea cu mine,eu am telefonat pe la 11 dimineata sa le zic alor mei ca "nasc"(inca ma mai puteam plimba pe hol-contractiile fiind rare)...intre 13 si 18 am avut "travaliul",si m-am rugat ca disperata sa mi se faca orice ca eu "mor" - si chiar credeam ca ala mi-e finalul! Mi-au pus masca de oxigen,mi-au facut o injectie,sora la capul meu facea rebus linistita si eu imi dadeam duhul si nimic altceva!...mai venea doc.ul sa-mi vada dilatatia,sa-mi asculte inima mea si a bb-ului,hai ca e bine,hai inca putin,hai la sala de nastere ca vineee,m-au luat 2 asistente pe sus,m-au mutat pe patul de nasteri,cind le vad,ma si leaga cu niste chingi de miini si de picioare(!),apare si doc.ul si-si da bluza jos si-si leaga un sortz de plastic la briu ca macelaru',aoleu maica...eu aici mor si gata (asa credeam chiar). Doc.ul se uita la mine : pai ce stai?!?!?! zice el furios. "SCREME-TEEEEE"..."IMPIIIIIIIIINGEEEEEE" si tot asha... La un moment dat,zbang una din asistente imi baga in vena dreapta un ac cu furtunas,si nici una nici doua,ambele asistente,sar maica pe mine si-ncep sa ma apese pe burta.Tin minte si-n ziua de azi ca cea din dreapta mea,avea la git un lantic cu un medalion in forma de trifoias,caci statea cu pieptul exact pe fatza mea...Am tras si eu un racnet (primul si ultimul) de-am sculat tot spitalul si cu o ultima sfortzare am nascut :fetitza,3,500Kg,45 cm,agpar10.
Doc.ul m-a taiat zdravan,ca sa nu ma fac "varza'la perineu' adica,si exact ca altcineva de mai sus,am mai stat o ora pe masa sa ma coase la loc (mai facea si misto de mine,cica hai sa te fac domnisoara,ce zici?) iar eu eram risu-plinsu'...nasol momentu'ca mai...
A fost un soc si un traumatism din care mi-am revenit f. greu. eram si acasa,dupa 3 luni cu fata in bratze si-mi plingeam de mila numai cind imi aduceam aminte prin ce-am trecut! Apoi,am uitat. Durerea se uita,dar al doilea copil nu am mai avut curajul sa fac,exact din cauza nasterii "naturale".Doc.ul meu a fost din START impotriva,nici n-a vrut sa auda de cezariana,ca sunt tinara,ca sunt sanatoasa,ca am bazinul bun si etc.,copilul e bine pe "pozitie" si ca el nu face cezariana si gata.
Eu,naiva,am mers pe mina lui si nu am mai insistat,nestiind insa ce-o sa vina...Asta a fost.
Daca totusi ne-o mai veni vreo Idee nastrusnica(???-acu,la batrinetze!) - eu... VREAU SA NU MAI SIMT NIMIC!!!!!!
Vreau adica CEZARIANAAAA!

Asa ca,intreb si eu,la rindu-mi,cum e prin cezariana?! pai daca nu simtzi nimic,eu zic ca e "de vis"!!!!...
Multa sanatate!!!

Jasmine spune:

Liliana,am citit si eu destule povesti despre nastere.Dar m-a impresionat felul in care ai povestit tu.Nota 10 pentru realism.A fost o descriere cat se poate de expresiva,mai ca ma simteam acolo,in locul tau.Plus ca eu cam asa credeam ca e : ca te doare rau de tot,esti foarte speriata de ceea ce ti se intampla si nu crezi ca o sa scapi cu viata.
Sa-ti traisca si sa fie sanatos.

Corina spune:

Eu mi-am facut curaj tot timpul zicind ca o sa am epidurala si n-o sa simt nimic!Dar stiti si voi ce se intimpla cu socoteala de acasa...
am depasit termenul si m-au internat in spital ca sa imi declanseze nasterea.Dar ce sa vezi,am facut febra iar in sala de nastere moasa mi-a spus ca din cauza febrei adio epidurala.Mi-am zis ca poate o sa rezist,asta pina cind mi-au pus perfuzia declansatoare si mi-a rupt apa,sa te tii contractii una dupa alta de nici nu aveam timp sa respir intre ele.Barbatu-meu a vrut sa plece din sala cind m-a vazut ca nu mai pot dar nu l-am lasat ,i-am zis sa nu plece ca eu nu rezist,asa ca a ramas saracul sa ma tina de mīna ,ca ce altceva putea sa faca.Cind moasa mi-a spus ca ma baga la cezariana penru ca nu ma dilatam deloc iar cea mica incepuse sa incetineasca ritmul cardiac,imi venea sa o pup.Abia am asteptat sa ma adoarma,simteam ca daca mai tine mult voi incepe sa pling.E adevarat ca sotul meu a vazut-o si a tinut-o in brate primul pe Anna,dar nu regret.Cu toata frica ce o aveam de operatii s-a dovedit ca a fost mult mai usor decit durerile unei nasteri.Daca ar fi sa o mai fac o data as vrea tot cu cezariana,nu mai sint curioasa, mi-a trecut.