M-am hotarat...........adoptie (partea a patra)
Raspunsuri - Pagina 9
mimsi spune:
Astazi, 30 septembrie 2004, am depus dosarul.
aissa spune:
Mimsi sa va fie intr-un ceas bun si sa aveti o asteptare cat mai scurta!
De Craciun vom fi cateva mamici noi pe aici!
Poze cu noi
Mamica de octombrie-noiembrie, sper 
mimsi spune:
Da, si eu sper ca de Craciun sa fiu mamica. D'aia nu ma trage ata catre nici un plan pentru Revelion. Aissa, mult succes maine la comisie. Astept sa ne povestesti. Comisia se intruneste doar pt probleme ca ale noastre sau mai are si alte treburi?
danielac spune:
Mimsi bafta multa si sa dureze cat mai putin procedurile!
Sa va de-a Domnul copii buni si frumosi la toate!!!
Dana si Diana-Maria
http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
aissa spune:
Din cate am inteles de la Claudia, cand a fost ea erau si alte cazuri de decaderi din drepturi, nu stiu exact. O sa iti spun maine cum a fost la noi. Deocamdata nu stiu mare lucru, nu stiu la ce sa ma astept, dar am inteles ca nu am de ce ma teme, ca e mai mult o formalitate. Cei care sunt in comisie respecta decizia sau raportul ce este al asistentului social care raspunde de familia respectiva. De aceea, cred ca odata ajunsi la pasul asta nu au de ce ma respinge. Oricum vad maine.
Poze cu noi
Mamica de octombrie-noiembrie, sper
Rozi spune:
Ooooffffffffffffff! bine ca v-am gasit!! m-am speriat ingrozitor, eu ce ma faceam fara voi!?!?
Dragele mele, eu m-am hotarat sa tin un jurnal. Sa-i scriu copilului meu inca de-acum, cand nici nu-l cunoasc, sa-i povestesc emotiile mele si nerabdarea mea... Sa-i spun tot. Sa poata citi cand va fi mare si eu... nu stiu, poate nu voi mai gasi cuvinte sa-i explic, poate nu voi putea... Sa stie de ce am ales aceasta cale.
Sper sa am si rabdare si timp sa-i scriu.
Fetelor, eu am avut o revelatie. Ma tot gandeam, razgandeam, intrebam daca e bine ce fac, daca nu ma grabesc, daca va fi bine, daca nu voi regreta, daca voi face fata, daca, daca, daca. Ma intrebam: "oare vreau sa fac asta? Sunt sigura? Dar de ce vreau?". Uneori ma indoiam ca e cel mai bun lucru pe care il pot face in acest moment...
M-am intalnit intr-o seara cu o prietena, am mers la o bere. Ma si gandeam: "bucura-te acum de liniste, ca n-o sa mai ai parte!". M-a intrebat, bineinteles, de ce aceasta decizie. Pentru ca suntem in varsta (36 ani)? Nu, parca nu suntem asa batrani. Pentru ca nu mai exista nici o sansa sa avem copil nascut de noi? Nu, sansa, oricat de infinitezimala, exista. Pentru ca asa e legea firii? Nu, nu suntem atat de conformisti. Pentru ca sa nu imbatranim singuri? Nu, nici asta, ne simtim bine numai amandoi, nu ma simt singura.
"Poate pentru a umple un gol care exista in viata familiei tale?"
Nu, nu lipseste nimic din viata familiei mele.
Atunci am simtit! Atunci am stiut de ce!
Pentru ca simt ca am asa multa dragoste de dat!!! Simt ca s-a adunat muuuuuuuulta dragoste de daruit... si mi-am amintit o vorba pe care abia acum am inteles-o cu adevarat: dragostea nu scade pe masura ce o daruiesti, ci creste la loc; cu cat iubesti mai mult, cu atat POTI iubi si mai mult!!!!
Iertati-mi efuziunile. Iertati-ma daca sunt caraghioasa. Uitati ce-am scris daca credeti ca exagerez. Va pup cu drag si va doresc numai bine!
"Nu crede in minuni; lasa-te in voia lor!"
mimsi spune:
nu Rozi, ceea ce ai spus tu e perfect adevarat. Tu ai exprimat ceea ce simtim si noi (eu cel putin...) Mi-a trecut si mie prin minte ideea unui jurnal. De fapt daca vezi postarea mea de azi e ca inceputul unui jurnal. De cand ma gandesc la adoptie incerc sa vad cum reactioneaza cei din jurul meu la un astfel de pas. Diferit. Oameni care pareau deschisi sunt reticenti si oameni nu tocmai deschisi au inteles. Ma gandeam la un jurnal in care sa notez toti pasii pt ca din pacate in Ro mai sunt o groaza de idei preconcepute si m-ar durea ca la un moment dat acel copil sa ma judece gresit. Tot cu privire la momentul in care ii spun ma gandeam ca as dori sa adopt o fetitza. Chiar daca sunt mai sensibile la acest gen de lucruri, stiu ca ar intelege. Sau m-ar intelege ca femeie. Azi a fost o zi tare importanta pentru mine si cred ca am avut si ceva (mai multe) emotii. Stii, ma gandeam ca pt mine un copil e motorul pt a merge mai departe. Motivul pt a munci mai mult, pt a castiga mai mult, pt a ma responsabiliza mai tare. Stam intr-un ap de 2 camere. Mi-as dori sa ma mut, dar ce sens are ca 2 persoane sa se mute intr-un apartament mai mare? Noua oricum ne ajung camerele. Si eu am devenit caraghioasa. Dar poate ma intelegeti.
claudia_a spune:
Buna dimineata, o zi plina de bucurii si sperante!
Aissa iti urez sa fie usor si asteptam sa te intorci sa ne povestesti!
Rozi mi-au dat lacrimile cand am citit mesajul tau...este exact ceea ce simtitm toate din fericire! Si eu am mare dragoste sa ofer... ma gandesc ca a oferi iubire unui copil este cel mai minunat lucru! Ce conteaza ca el nu este nascut din mine? Ce mai conteaza cine si de ce l-a abandonat atata timp cat va fi al meu si eu il voi iubi neconditionat? Din pacate putini oameni gandesc asa si intotdeauna vor exista comentarii din partea unora privind viata altora! Nu voi intelege niciodata de ce trebuie sa judete atata timp cat nu ajuta cu nimic? atata timp cat Dumnezeu a fost bun cu ei si le-a oferit ceea ce altii nu au? Dar ce ne pasa noua de ei????
Haideti sa fim fericite, sa nu ne mai pese de ce zic cei din jurul nostru, sa ne bucuram de sansa vietii de a avea un bebe dupa ani de suferinta si chinuri (in care nu ne-a ajutat nimeni din cei ce comenteaza acum), sa traim asa cum am visat momentele ce vor urma....si cel mai important sa nu uitam niciodata cat de superbe si insemnate au fost momentele astea de acum...emotiile si asteptarile care ne macina si bucuria primei intalniri cu puiutzul nostru!!
Mimsisa treaca cat mai repede timpul si la voi si sa petrecem Craciunul si Anul Nou asa cum nu am mai petrecut pana acum!
Iar despre mine...nimic nou...asteptam si azi...iar de nu va suna, luni dimineata mergem la ea si ii cerem atestatul!! Apoi speram sa ne descurcam sa ne gasim copilul nostru...cu ajutorul vostru si al lui Dumnezeu!
Claudia in curand mamica, nerabdatoare!
steliana04 spune:
Fetelor, imi sunteți atât de dragi!
Si eu cand am spus ca intentionez sa adopt un copil am intalnit tot felul de atitudini de genul:"sa nu faci asta", "chiar ai epuizat toate sansele de a avea tu un bb?" (in nici un caz, nici nu am mers inca la FIV. Am atata dragoste de daruit, sunt micuții acestia care isi doresc exact ceea ce am eu de oferit. De ce sa nu le ofer si parintilor mei bucuria de a fi bunicuți, de ce să se uite dupa alti bunici si sa-i invidieze pt. postura lor, sunt multe de spus.
Nu ma intereseaza parerea nimanui, doar a mea si a sotului.
De cand am luat aceasta decizie parca s-a creat intre noi o legatura speciala, ceva atat de placut si dulce. Va pup. S.
aissa spune:
Sunt inca la serviciu, pentru ca nu aveam ce face acasa pana la 12 cand ne-a chemat acolo. Nu mai pot face nimic oricum nici aici ca nu am stare. Am intrat sa vad ce mai scrieti si mi se parea ca am scris eu fara sa stiu citind ce a scris Rozi. Asta e si "motorul" meu. Ma simt bine doar cu sotul meu, dar am un surplus de dragoste care ar fi pacat sa se iroseasca. Cat despre cei care cracnesc, e treaba lor. Noi suntem mai caposi de fel si nu am cerut parerea sa ajutorul nimanui, indiferent ce am facut, tocmai pentru a nu auzi comentarii. Asa si acum, cui nu-i convine ce fac sa taca, pe mine oricum nu ma intereseaza, tot ce vreau eu fac.
Gata, va urez o zi buna si tineti-mi pumnii. Am zis ca nu am emotii dar nu am mai dormit de pe la 3 si tremur toata, desi nu stiu de ce. Incerc sa ma conving ca nu e decat o formalitate, dar....
Vorbim mai tarziu, va pup pe toate!
Poze cu noi
Mamica de octombrie-noiembrie, sper