Mamici de iulie August 2004 (94) + 41bb
Raspunsuri - Pagina 9
Marina spune:
io eram mamica de august...da ce sa fac daca am nascut in iulie!
alice2004 spune:
Lia nu si-a lasat nici un numar de telefon, nimik ... nici o adresa de mail ... poate-poate sosul ei o intra aici si ne-o da de veste ! A mers tare rau site-ul azi, am tot vrut sa scriu dar nici gind sa ma loghez, asa ca am renuntat si m-am oprit la teveu, cu telecomanda in mina, macar de as fi avut ce sa si vad !!! Se pare ca burticile de august nu vor sa bata recordul celor 100 de pagini sau deja au alte ginduri, muuult mai "grele" vizavi de cele ce le asteapta ... Eu marti ma duc din nou la control, cred ca o sa fie ultimul inainte de taiere, sa vad ce mai spune nenea doftoru Nayel ... dar pe cuvint ca tare vreau sa se termine odata cu burtica asta mare, ca nu mai poci face mai nimik, si bebe se tot intinde, se tot misca de acu-acu zic ca il pierd printre picioare ... si cind ma mai si apasa de ma inteapa stitivoiunde, de vad stele verzi, pe cuvint ca cezariana-necezariana, dar sa se termine odata !!! Ehhh, d'ale gravidelor, nu dati !!!!!!
Eu zic ca Lia are baietzel, ca tot m-am apucat de pariuri ...unde e mama Omida ?
Alice
35 de ani/pesti
DPN 15-16 august
alice2004 spune:
pS - Am inteles ca imediat ce se rupe apa, trebuie sa ajung imediat la spital ... dar ce inseamna imediat ? Cam cit timp am la dispozitie ca sa nu dau in isterie ca pateste bebe ceva cu mine prinsa in vreun trafic ?
Alice
35 de ani/pesti
DPN 15-16 august
alice2004 spune:
Mei, ma duc sa ma culc, ca vaz ca am inceput sa dau in paranoia, ii iau locul Liei ... hehehehehe ... Va doresc o noapte buna si un inceput de saptamina super ! Pupici multi la mamici si burtici !
Alice - 38 saptamini
35 de ani/pesti
DPN 15-16 august
maaria spune:
alice..io zic ca-i fata:) asta asa ca sa te contrazic...(in sinea mea tot baietel mi se arata). si daca-s gemeni???
hai mey Lia...da-ne vesti:))
hai ca am ajuns la 94...mai avem 6 sa batem 100. putem nu? ca doara mamici de august vom fi! si in plus ne ajuta si mamicile de iulie...hihihi, trisam, ce-mi place chestia asta!
si amu...sa nu fie cu suparare la mamica moldovianca...da' nu inteleg cum folosesti tu perfectu' ala simplu al oltencelor. Eu la scoala invatai altfel. tu cum invatasi?
Maria, 29+ /fecioara
DPN 24-26 august 2004
maaria spune:
Alice...cu ruptu' apei..ajungi si tu cat poti de repede...dar nu pe la Ploiesti, hehehe. adica...nu intri in panica, iei frumos bagaju' de spital (care ar trebui sa astepte cumintel la usa), si valea la spital, incolonati ordonat cate doi (hai ca m-am dilit
). ahh, suni si dok intre timp sa-l anunti!
Papadia poate sa-ti dea mai multe explicatii, daca-mi aduc bine aminte a stat o zi pe gol, asa e? Papa, sa-mi zici daca spun prostii:)
Maria, 29+ /fecioara DPN 24-26 august 2004
irrinuca spune:
Ei, acum inteleg eu de ce noile mamici intrau din ce in ce mai rar pe forum... Iti mananca bebe toooooot timpul liber.
Eu am fost tare necajita ca m-au stresat moashele astea cu breast feedingul si l-ua lasat pe bebe sa suga la 5 minute dupa nastere desi nu era nimik de supt. Bebe hapsan, parca ar fi fratior de-al lui Catrina pirania, mi-a facut sfarcurile praf inainte de a veni laptiku. De-abia azi am reusit, cu alifii si o pompitza de muls, sa strang si eu 5 ml si sa i-l dau cu linguritza. Intre timp am bagat biberoane, asta e!!!!!!!!
Cu nasterea nici nu stiu ce sa spun, inca nu m-am dezmeticit bine. S-a rupt apa in somn, cand mi-era somnul cel mai dulce, la 1 fara 20 noaptea. M-am trezit intr-o balta, si am distrus partial patul in care investisem ceva bani si care era piesa forte de mobilier. Buimaca cum eram, nu stiam prea bine ce se intampla, dar am vazut ca lichidul curge si cu niste viniosare de sange, asa ca am inceput sa strig de disperare. Ne-a auzit taty care nu venise inca la culcare. Buimac si el, s-a imbracat in mare graba ca sa megem la spital. Eu nu am mai nimerit nimik de imbracat in marea agitatie, asa ca am plecat sa ansc in camasa de noapte peste care mi-am pus halatul.
Am sunat la spital sa ii anuntz ca vin si m-au tinut 10 minute la telefon ca sa-mi ceara detalii de genul: numarul NHS, numarul de spital, numele doctorului de familie. Am crezut ca in urmatoarea secunda o sa ma rastesc la ei. Dupa incheierea conversatiei, ne-am urcat in masina si directia spital. In 5 minute sunam la usa.
La maternitate surprize-surprize, m-au invitat sa iau loc (inchipuiti-va ca eram intr-o balta de lichid si sange! si ma invitau sa iau loc pe fotoliul din salitza de asteptare!!!!!). Nu-mi gaseau dosarul, si ca drept urmare nici un doctor nu putea sa ma vada. In cele din urma o moasha s-a indurat de mine si mi-a luat tensiunea si m-a intrebat daca am dureri.
Cum nu aveam nici o treaba cu durerile si contractiile (cum n-am avut delok in timpul sarcinii, nici dupa cocktailul cu ulei de ricin), mi-am permis sa recit pe dinafara dosarul ca sa stie personalul despre ce e vorba. DPN-ul, cand am mai venit la spital, de ce, ce operatii am facut, de ce, cand, de catre cine, ce a zis doctorul meu, cum o sa nasc, de ce nu stiu, de ce nu stie el, etc.
In cele din urma nu m-a mai vazut nimeni, si m-au dus la etaj intr-un salon sa astept durerile! La 8 dimineata trebuia sa vina doctorul meu sa ma consulte si sa ia decizia: cezariana au ba! sau mai bine zis: nastere normala sau nastere normala: din doua una! Caci cezariana se pare ca e o rara avis!
Cum la 8 n-a venit nici un doctor si eu mergeam cu lichidul tarash prin salon, cineva (?) a luat decizia sa ma duca din nou jos la sala de nasteri, unde ma dusesera prima data. Inca nici o contractie si nici o durere. Ma holbam si eu la colegele de salon care gemeau greu. La sala de nasteri (intr-un separeu) am fost vazuta de n-shpe persoane, in sfarsit si de un medic de garda!
Controlul intern (primul care a avut loc de fapt, de cand ma inscrisesem la respectivul spital) a fost cum nu se poate mai dureros. Am urlat si eu ca atare si m-au etichetat ca "dificila" si "persoana sensibila, nu suporta durerea". N-am mai putut sa ripostez, ca deja toti se uitau incruntati la mine si ma priveau cu suspiciune.
In fine, medicul (englez cu accent arabesc) a decis ca mi s-au rupt mie apele, dar nu toate. Dar el nu vrea sa-mifaca serviciul pentru ca sunt "feri dificalt". Asa ca a chemat-o pe moasa shefa, care a venit inarmata cu o sabiutza galbena de plastic si care, dupa ce mi-a indesat masca cu "gas and air" in gura, mi-a infipt sabiutza sa rupa toate apele. Nu vreau sa spun ce s-a intamplat, ca nu mai nasteti. Oricum, a fost cel mai nasol moment din cate imi amintesc. Avea mintea incetzosata de la aerul inhalat, eram frustrata ca nu-mi mai dau seama perfect de ce se intampla cu mine, vedeam dublu si nici nu puteam sa realizez cat de tare tzip. dansa, dupa ce si-a facut treaba, si-a cerut scuze ca nu a stiut ca ma doare asa rau, dar nici nu a mai calcat pe acolo. A mai descis ea usa salonului, dar a evitat sa ma priveasca in ochi. Uf, as fi vrut sa o strang de gat in momentele alea.
Mi s-a spus ca dupa ruperea apei, contractiile vor veni in mod natural, la maxim 2 ore. Daca nu, se va lua o decizie.
Din pacate (sau din fericire) nu am avut nici o contractie, nici o durere.
Am asteptat asa zisa decizie inca vreo 5 ore bune. Intre timp am cerut epidurala. Un specialist in epidurale mi-a citit o brosura intreaa despre procedura, apoi m-a pus sa semnez si dupa 1 ora a trecut la treaba. Montarea cateterului a durat si ea vreo 30 minute in sine. In fine, m-am simtzit mai in siguranta.
Aveam ce imi doream: epidurala, dar contractii ioc.
In fine, la ora 2 s-a luat si decizia: "o sa inducem nasterea". O ora dupa inducere inca nu simteam nimik. Se dusese si efectul epiduralei, iar eu stateam relaxata, chiar am tras un puiutz e somn. Intre timp inima micutzului a fost monitorizata non-stop. Concluzia era de fiecare data ca "baby is happy inside". Baby era happy, si eu eram happy si chiar incepusem sa ma minunez ce usor e travaliul. Chiar am refuzat o noua doza de anestezie ptr epidurala.
Ei bine, la 1 minut dupa ce am refuzat doza, au inceput si adevartele contractii. Multasteptatele contractii despre care nu stiam nimik si cu care am stresat jumatate din mamicile formului. Am urlat dupa "epidurala". Mi s-a mai injectat o doza, dar deja nu prea mai eram constienta din cauza durerii. Am inceput sa urlu de durere, fara jena, mai tare decat cu cateva ore inainte cand moasa imi rupsese apa. Ceva s-a intamplat, nu stiu, inimioara bebelui a incetinit, caci dupa 3 astfel de contractii insuportabile am simtzit ca mi se misca patul cu totul si cineva ma impinge spre "teatru" sau sala de operatii. Am auzit ca prin ceatza "instrumental delivery". Va sa zica nici in al noualea ceas nu se pune problema de cezariana.
Contractiile au continuat, desi anestezia (epidurala) nu incepuse sa-si faca efectul. Blestemam in gand momentul cand am refuzat un top-up, crezandu-ma breaza. Doctorii erau gata sa inceapa procedura (inca nu stiam despre ce e vorba), dar eu simtzeam totul, si cea mai mica atingere in zona cu pricina. Mi s-a mai facut si alt tip de anestezie (injectat prin acul din mana).
Eram fericita ca macar sotzul era cu mine, sa am si eu pe cine strange de mana. Dupa vreo cateva strangeri din toata puterea, am realizat ca era de fapt mana-cu-manusa-decauciuc a unei moase, si nu mana puternica a sotzului. Cred ca i-am frant vreo doua oscioare saraca, dar n-a zis nici pas. Indianca care stie sa sufere in tacere!
I-am implorat pe doctori sa mai intarzie "procedura" pana incep si eu sa nu mai simt, dar mi s-a atras atentia ca sunt si-as multe urgente si ca ce trebuie sa-mi faca ei mie, se face de fapt fara anestezie. Si ca la mine durerea este oricum redusa cu 30%.
Incredibil. M-au facut sa ma simt ca cea mai mare mironositza de pe pamant. VA sa zica englezoaicele nu suporta bine numai frigul iernii, ba si durerile facerii. N-am mai zis nimik, dar am inceput sa urlu de control, desi nu ma mai durea asa tare. Inima bebelui incepuse sa bata un pic mai reoede, asa ca prinsesem curaj.
In cele din urma a inceput seria taiat-impins-respiral-nerespirat-impins - scremut-iar taiat. Sincer, nu-mi venea sa imping de teama sa nu iasa altceva. Uf, ma apucase rusinea tocmai atunci. Dupa chinuri si chinuri am simtzit o usurare, si am realizat in toata confuzia si zgomotul din sala ca e vorba despre capul bebelusului. O sora a confirmat "common, the baby's head is out, one more push for the shoulders", dupa care am auzit tzipatul mult asteptat.
M-am mai scremut un pic, plina de curaj, si am mai simtzit o usurare: umerii bebelului. Deja nu m-a mai interesat ce se intampla dupa,am auzit glasul lui bebe si mi-a fost de ajuns. L-am intrebat pe sotz ce este. Nici el nu stia, a trebuit sa traga cu ocgiul pe dupa paravanul verde. "E baietzel!" Dupa care l-am si vazut, mi-a fost dat sa il tin in brate. Am inceput sa rad, prosteste, necontrolat. L-am pupat pe obrajorul drept, unde are acum o gropitza cand suge. Nu mi-a venit sa cred ce scump e, i-am zarit fetzisoara lui dulce, cu buze mici si tzuguiate. M-a pufnit un fel de plansu-rasu'. M-am simtzit cea mai fericita din lume, si in compensatie pentru durerea pricinuita, mi s-a dat sansa sa-mi strang la piept puiul la numai cateva secunde dupa nastere.
Am uitat si de taietura, si de cusatura, si de doctor, si de anestezist. Eram cea mai fericita: eu si puiul meu, si taty alaturi de noi, care a scapat si el o lacrima in coltzul ochiului...
Ce a urmat, stiti si voi, dragi mamici sau veti sti curand, dragi burtici. Va multumesc pentru incurajari si urari, fiecare in parte inseamna atat de mult pentru mine.
Va rog sa ma iertati ca v-am rapit atata spatiu, dar am fost si eu o burtica si imi placea la nebunie sa citesc povestile altor mamici.
Va pupam,
Irinuca si bebe Andreas, 30/07/04
http://community.webshots.com/user/irrinuca
papadie spune:
quote:
Originally posted by maaria
Papadia poate sa-ti dea mai multe explicatii, daca-mi aduc bine aminte a stat o zi pe gol, asa e? Papa, sa-mi zici daca spun prostii:)
Maria, 29+ /fecioara
3 zile si inca mai era apa :-)
Am vrut sa-i raspunz d-aseara da' se strica jukeria :-)
maaria spune:
irinuca..super povestioara ta! mi-a placut faza cu urlatu' de control... te-au cam chinuit fie vorba intre noi, dar ma bucur ca pana la urma s-a terminat totul cu bine!
Maria, 29+ /fecioara DPN 24-26 august 2004
vrabiuta spune:
buna dimineata mamici
noi suntem bine, in afara sutuletelor in ficat si a momentelor in care nu prea pot sa respir, totul e in ordine. la sfarsitul saptamanii mergem la nayel sa ne spuna ce mai face bebe si daca o sa avem o leoaica sau o fecioara
lia sigur s-a pus pe treaba, n-a mai lipsit niciodata atat de mult. sper ca ai avut o nastere usoara, te asteptam pe forum cu vesti.
diana - multa bafta astazi la doctor, sa iti dea numai vesti bune!
irrinuca - mi-au dat lacrimile citind povestea ta... offf, asa ma apuca frica din cand in cand, dar ma linistesc cand citesc povestile mamicilor...
pupici tuturor,
marcela si 
alexandra din burtica - DPN 28 aug/3 sept - dr. nayel cfr2