Despre competitia la serviciu
Eu una m-am cam saturat (sa nu vorbesc intr-un ceas rau, ca-s concedieri in fiecare trimestru
). Eram 60 in departament, in urma reducerilor in ani succesivi, am ramas vreo 15 si competitia a devenit obositoare. La inceput asa eram de entuziasmata de slujba, ceva nou in fiecare zi, multe de invatatat, colegii (asi in materie) erau nemaipomeniti. Acu ni se reproseaza fiecare 5 minute la o tigara, fiecare "how are you" aruncat colegului (pierzi timpul companiei), daca unii au plecat la specializari tu de ce nu te duci, toti se grabesc sa se certifice cu zeci de diplome. Daca la inceput competitia era numai cu profesia acum e intre noi, si eu sint obosita (rau!). Voi cum aveti serviciile? Exista domenii fara competitie intre colegi? Undeva unde sa te poti duce, iti faci treaba si vii acasa? Exista vreun domeniu in care colegii muncesc IMPREUNA, si nu sint concurenti?
Va multumesc,
Andrada (obosita, am mai spus???
)
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
Raspunsuri
chatonel spune:
incerca proiectele in care e nevoie de o ECHIPA, nu de individualisti. Nu stiu in ce domeniu lucrezi, dar concurenta e cam peste tot... tu stii apoi daca vrei sa fii la start si sa alergi sau sa stai pe margine si sa privesti. Adica... eu vb asa pt ca la noi nu e presiunea cu datul afara, deci pot sa nu ma implic in concurenta si nu mi se poate reprosa nimic daca imi fac lucrul corect.
Toulouse, la ville rose
Andries spune:
Aceeasi situatie o intalnesti in Ro in firmele multinationale si in firmele care au fost de stat si care au fost cumparate de investitori straini (in care evident au loc concedieri). La fel si in strainatate la firmele la care am fost trimisa sa lucrez.
Partea proasta este ca aici competitia este neloiala, de multe ori se apeleaza nu la certificari si diplome ci la linguseli, bisericute, etc. .. "prietenie" cu seful, diverse servicii facute sefului, etc.
Solutia (cel putin ceea ce am vazut eu pe pielea mea ca functioneaza): nu merge cu frumosul si cu bunul simt, trebuie pur si simplu sa nu te lasi data la o parte sau exclusa de la promovari, trebuie sa inveti sa anticipezi si sa actionezi ceva mai ofensiv chiar daca iti ies vorbe ca esti "afurisita". Partea mai proasta este ca un astfel de comportament cu adevarat te oboseste (daca nu cumva il ai in sange) si iti consuma mult timp in detrimentul familiei.
Solutia cu "echipa" nu mai functioneaza daca indivizii au de ales intre "echipa" si "job" = "making a living"
Este o problema de alegere personala si de stil, cine nu se adapteaza este scos din joc. Din pacate multi dintre noi (inclusiv eu) au fost educati in stil "sa stai cuminte in banca ta si sa iti faci treaba, cineva va observa acest lucru si te va premia". Nimic mai rau pentru un individ nevoit sa traiasca dintr-o data intr-o societate puternic concurentiala.
Asa ca.. ce sa zic ? Success cu adaptarea cat mai rapida!
Andries
Andrada spune:
Cam asa cum prezinti si tu sta situatia Andries. Inclusiv aia cu "statul in banca ta". Pina acum a mers, dar si faptul ca am fost singura promovata in 3 ani a insemnat presiune suplimentara, in fiecare luna mi se scoate pe nas (de sefi) si mi se expun expectantele lor...
Seful nostru de exemplu va fi concediat saptamina viitoare (exact abuzurile de care vorbeai tu, favoritisme catre unii, relatii neprofesionale cu altele..etc), jumatate de departament e pe prozac
Poate asa o fi peste tot, eu insa m-am cam saturat si mi se pare ca nu ajung nicaieri.
Si am nevoie cind ma duc in concediu sa nu stau la conf pe telefon sau sa car laptopul dupa mine. Sau cind copilul are febra sa-mi poata lua cineva proiectul fara probleme.
Partea buna in America e ca te poti reprofila si la 60 de ani poti incepe o noua cariera. Acum m-am apucat sa citesc de alte slujbe, descriptie, scoli. Undeva poate exista totusi un domeniu mai "blind" cu angajatii si mai orientat spre valori umane. Daca stiti....
Va multumesc,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
aalexia spune:
Andries, ai descris f bine sistemul, din pacate asta este cruda realitate.Mai mult , cei tineri care vin din urma sunt plini de diplome dar lipsiti de "maniere" ca sa spun asa. Legea "junglei" este la putere.Esti stors pana la ultima farama de energie apoi aruncat.
geut spune:
Eu merg numai de drag la serviciu! E o atmosfera de liceu, glume, poante, chefuri!
Suntem numai 7 colegi, munca e multa, dar ne e drag, fiindca ne simtim bine.
Niciodata nu mi-a placut "calcatul in picioare" la serviciu si n-as putea sa lucrez intr-o asemenea firma.
geut spune:
Parerea mea e ca totul depinde de conducerea firmei. Daca sefii vor sa fie frumos, este, daca asculta barfe si intrigi, atunci se termina viata placuta.
mimitete spune:
Andrada, de ce vrei sa schimbi domeniul si nu incerci mai intii sa te muti la alta firma. Competitie exista peste tot dar la voi am impresia ca s-a schimbat "atmosfera" si ca si "incurajare" asa se intimpla in toate firmele care o duc mai prost financiar si s-au facut concedieri ...
Trimite mai intii CV-ul la alte firme din domeniul tau.
Cu drag,
Mihaela
ruxij spune:
Si eu ma uit sa schimb domeniul, in primul rand din cauza ca nu imi pot permite sa muncesc 10-12 ore in fiecare zi, plus weekenduri, fara vacante, pentru a-mi pastra un loc de munca. Asta se poate face in cazul in care nu ai familie, altfel ori abandonezi copiii ori pierzi locul de munca. Plus stress continuu. La mine este mai neplacut pt. ca nu am Green Card si pana nu il primesc nu ma pot misca in afara domeniului, dar ma tot gandesc si planuiesc. Ma tot gandesc acum ca invatamantul secundar/liceal asigura ore mai scurte plus vacante. Unii spun ca nu, ca trebuie sa lucrezi acasa, sa te pregatesti etc... Nu sunt sigura dc. nu exista concurenta acolo, probabil ca exista, dar pare asa de la distanta mai rezonabil decat in hi-tech sau science. Ca si leafa e mai mica. Poate ca ma insel. Dar trebuie sa iti dai teaching credentials, care dureaza un an si in timpul asta cica nu iti poti permite si job, atunci cine te intretine? Of... Altfel, cred ca singura solutie este sa fim muncitoare in uzina pt. a scapa de stress :-))
ruxij
conchita spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Altfel, cred ca singura solutie este sa fim muncitoare in uzina pt. a scapa de stress :-))
crezi tu? clasa muncitoare o duce si mai prost, mai ales ca acolo nu competenta e rasplatita neaparat (poate fi calificat oricine la locul de munca in general), ci puterea de munca. in zona mea,salariul obisnuit intr-un astfel de loc este de $7 pe ora, iar stressul e fantastic, tocmai pentru ca oamenii isi dau seama ca pot fi inlocuiti la orice ora, iar orice nou venit/nou promovat e o adevarata amenintare pentru fiecare muncitor cu ceva vechime. marirea salariului se face parca anual? cu 50 de centi adica.
cum ajungi pe nivele profesionale mai cu pretentii, cum incepe balamucul, parerea mea e ca si artificial creat cateodata.
ca sa raspund si la intrebarea initiala: nu am stress la munca. lucrez intr-o companie care foloseste cate un singur om pe specializare, deci competitia o am cu mine insami, ca sa zic asa, pe postul meu. sunt free-lancer si nu depand de nimeni. n-as putea sa spun ca ma simt ca intr-o familie la job, ca nu am avut timp sa leg asemenea relatii. colegii sunt cordiali si draguti, eu la fel, dar in limita timpului-extrem de scurt pentru conversatii extra-job. nu e mancatorie, atmosfera destinsa, nu se baga nimeni in ciorba altuia, nu am auzit barfe, certuri, ridicari de ton. relaxat, dar eficient,cam asa mi-as descrie jobul pe scurt. cat despre promovari, dupa 4 luni numai, am primit chestii suplimentare de facut. promovarea, aici, depinde de mine si numai de mine, multumesc lui dumnezeu pentru asa noroc la job. legat de schimbarea profesiei, experienta mea a fost diferita. cand am incercat sa renunt la ce stiam si sa ma recalific, am dat chix. cum m-am decis sa caut in domeniul meu, am gasit si mi-e bine. ceea ce doresc sincer tuturor.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by ruxij
Altfel, cred ca singura solutie este sa fim muncitoare in uzina pt. a scapa de stress :-))
crezi tu? clasa muncitoare o duce si mai prost, mai ales ca acolo nu competenta e rasplatita neaparat (poate fi calificat oricine la locul de munca in general), ci puterea de munca. cum ajungi pe nivele profesionale mai cu pretentii, cum incepe balamucul, parerea mea e ca si artificial creat cateodata.
Pai vad ca zici si tu la fel, cum ajungi la nivele profesionale si cu pretentii/leafa mai mare incepe balamucul. Eu nu zic ca muncitorii o duc bine, am glumit cand am zis sa fim muncitoare, stiu ca ei muncesc din greu si castiga mizerabil...unii, altii nu chiar mizerabil, dar nu cine stie ce. Vazandu-i pe cei din jurul meu (multi) cu munci fara pretentii de hi-tech, oameni care imi par obositi, munciti, dar senini, nu par a avea cine stie ce job-burnout, am asa o impresie personala cum ca totusi ca joburile astea mai de blue collar iti dau posibilitatea sa muncesti la program fix, cu stress "la nervii capului" ceva mai mici si ca desi esti usor de inlocuit, nu stiu cati vor sa iti ia postul, daca este prost platit. Sau poate ca mi se pare mie mereu mai verde iarba de partea cealalta a gardului. Sunt sigura ca de fapt nu sunt de invidiat din multe alte puncte de vedere. In concluzie, ceea ce imi doresc eu (si poate si Andrada), munca 8 ore pe zi, frumoasa, aducatoare de satisfactii si bani, cu sefi si colegi corecti si intelegatori si fara mancatorie si lovituri sub centura, pare a nu exista :)) Mai bine ma duc sa fac o plimbare cu bicicleta in aer liber, sa uit de necaz
ruxij
