Intre zambet si suspin (partea a 2-a)

Subiectul http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=22967 continua aici.

Multumesc,
Q

Arhistefy spune:

O legenda din India spune ca:"Dupa ce a terminat facerea barbatului,Creatorul si-a dat seama ca folosise toate elementele concrete si ca nu-i mai ramasese material pentru facerea femeii.Atunci, El a luat:
rotunjimea lumii,
supletea corzii de vita,
tremurul ierbii.
zveltetea tristetii si frumusetea florii care se deschide,
mobilitatea frunzei,
seninatatea razei de soare,
lacrimile norilor,
nestatornicia vantului,
timiditatea iepurelui,
infumurarea paunului,
moliciunea pufului si duritatea diamantului,
blandetea mielului si cruzimea tigrului,
caldura focului si raceala zapezii,
vorbaria cotofanei si trilul privighetorii,
prefacatoria vulpii,
credinciosia leoaicei
si punandule toate la un loc,a dat nastere femeii si a daruit-o barbatului.Dupa o saptamana,barbatul s-a intors la Creator si i-a zis:
"Doamne,creatura pe care mi-ai daruit-o imi chinuieste viata.Vorbeste tot timpul,ma enerveaza la culme si nu-mi da nici o clipa de odihna.Ea insista sa ma insoteasca peste tot si sta pe capul meu toata ziua.Plange din orice si duce o viata de trandaveala.Am venit sa ti-o dau inapoi pentru ca nu mai pot trai cu ea".
"Bine",a raspuns Creatorul.Si a luat-o pe femeie la Sine.
O saptamana mai tarziu,barbatul s-a intors iar in fata Creatorului:
"Doamne,viata mea este asa de pustie de cand ti-am dat inapoi creatura aceea!Nu ma gandesc decat la ea!O revad dansand si cantand,privindu-ma cu coada ochiului,glumind cu mine si apoi ascunzandu-se in bratele mele.Era asa frumoasa la vedere si placuta la mangaiat.Imi lipseste mult rasul ei vesel.Te rog frumos da-mi-o inapoi".
"Bine",a raspuns Creatorul,si i-a dat-o inapoi.
Dupa alte trei zile,barbatul veni iarasi val vartej inaintea Creatorului zicand:
"Doamne,nu mai stiu ce sa mai cred si ce sa spun.Am ajuns la concluzia ca femeia aceasta imi produce totusi mai mult necaz decat bucurie.Te rog ia-o inapoi.M-am saturat sa o vad langa mine".
Creatorul la privit lung si i-a zis:
"Tu zici ca nu poti sa mai traiesti cu ea,dar nici fara nu vei mai putea trai de acuma".Si, intorcandu-i spatele ,Creatorul si-a continuat lucrul.




Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Intr-o zi un new-yorkez si un prieten al sau, indian cheroke se plimbau pe un bulevard aglomerat al New Yorkului. La un moment dat indianul ii spuse prietenului sau: - Am auzit un greier cantand.

-Esti nebun. E dupa amiaza, strada este aglomerata, traficul intens e zgomotos, si tu imi spui ca ai auzit un greier cantand.

-Nu, nu sunt nebun. Chiar il aud cantand si acum. Asteapta o clipa.

Si indianul se indrepta inspre o peluza mica din fata unui magazin, si dupa cateva minute de cautare se intoarse spre prietenul sau cu un greier in pumnul drept.

-Cum ai reusit sa-l auzi ? il intreba oraseanul.

-Vezi tu, fiecare aude zgomotul cu care se obisnuieste cel mai mult, la care isi acordeaza urechea vreme indelungata.

Si pentru a fi si mai convingator, indianul scoase din buzunarul sau un pumn de monezi si le dadu drumul pe caldaram. La clinchetul ascutit scos de monezile ce au cazut pe asfalt, multimi de trecatori grabiti intoarsera imediat capul.

Oare care este sunetul cu care urechea noastra este obisnuit ? Este vocea lui Dumnezeu sau este o alta voce - a lumii pacatoase in care traim?
Si daca auzi vocea lui Dumnezeu, o auzi clar, sau nedefinita, cetoasa ?

Sa ne apropiem de Dumnezeu si de Cuvantul Sau si sa ne acordam bine urechea pe aceasta frecventa pe care ne vorbeste El in fiecare zi. Daca ne vom obisnui cu glasul Lui, il vom putea distinge clar intotdeauna dintre miile de voci care se aud zilnic, si ne vom putea implini misiunea pe care o are El pentru noi.





Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Miss Thompson era invatatoarea care la inceputul fiecarui an le spunea elevilor sai:
“Dragii mei copii, va iubesc pe toti la fel. Eu nu am favoriti.”
Binenteles, ca acesta nu era adevarul de suta la suta. Invatatorii au favoriti si, ce-i mai rau, majoritatea invatatorilor au elevi pe care nu-i suporta, pur si simplu.
Teddy Stallard era unul dintre acestia din urma, dar pe buna dreptate. Nu parea interesat deloc de scoala. Era mereu apatic, privea in gol, aceeasi expresie dezinteresata pe chipul sau, aceeasi privire rece dsi distanta. Hainele ii erau soioase, sifonate; parul ii era murdar, nearanjat. Intr-un cuvant era dezagreabil.
Cand invatatoarea nota lucrarile scrise si ajungea la lucrarea lui Teddy avea parca o placere nebuna sa puna X-uri in dreptul raspunsurilor gresite. Cand scria nota 4 sus pe pagina o facea cu mare incantare. Ar fi trebuit sa stie mai bine, doar ea avea evidenta scolara a lui Teddy si stia mai multe despre el, decat recunostea. Evidentele aratau cam asa:
Clasa a I-a: Teddy este promitator in munca si atitudine, dar situatia familiala este precara.
Clasa a II-a: Teddy ar putea fi mai bun. Mama este foarte bolnava. Acasa nu este ajutat aproape deloc.
Clasa a III-a: Teddy este un baiat bun, dar prea serios. Este incet la invatat. Mama sa a murit anul acesta.
Clasa a IV-a: Teddy este foarte incet, dar se comporta frumos. Tatal lui nu manifesta interes in educatia copilului.
La Craciun, baietii si fetele din clasa I-au adus cadouri lui Miss Thompson si le-au ingramadit pe catedra, dupa care s-au adunat in jurul ei ca sa o priveasca cum le deschide. Printre cadouri se afla si unul de la Teddy Stallard. A fost extrem de surprinsa ca teddy I-a adus un cadou. Cadoul lui era impachetat in hartie maro. Pe hartie scria “Pentru Miss Thompson, de la Teddy.” Cand l-a deschis, din pachet a cazut o bratara veche, cu jumatate din pietre lipsa si o sticla cu parfum ieftin.
Ceilalti baieti si fete au inceput sa rada de cadoul lui Teddy, dar Miss Thompson a avut atata bun simt sa ii readuca la tacere, si-a pus imediat bratara si putin parfum pe mana. Intinzand mana spre copii a spus:
“Nu-I asa ca miroase foarte frumos?”
Ceilalti copii au inceput cu totii sa miroasa si sa se minuneze.
Cand orele s-au terminat si toti ceilalti copii au plecat, Teddy a ramas in urma. S-a apropiat de catedra si a spus incet:
“Miss Tompson? Acum mirositi exact ca mama mea … iar bratara ei arata asa de bine pe mana dumneavoastra. Ma bucur ca v-a placut cadoul meu.”
Cand Teddy a iesit, miss Thompson s-a prabusit in genunchi si si-a cerut iertare inaintea lui Dumnezeu.
In ziua urmatoare cand copii au venit la scoala, su fost intampinati de o noua invatatoare, Miss Thompson devenise o faptura noua. Nu mai era doar o invatatoare, ci devenise un mesager al lui Dumnezeu, dedicata sa iubeasca si sa faca pentru ei tot ce poate, ceva ce sa nu uite niciodata. Ii ajuta pe toti, dar mai ales pe cei mai inceti, si mai ales pe Teddy Stallard. La sfarsitul anului scolar, Teddy era deja mult mai bun la invatatura. I-a ajuns din urma pe multi dintre elevi, ba chiar i-a depasit pe unii.
Dupa terminarea acelui an scolar, Miss Thompson n-a mai auzit de Teddy o buna bucata de vreme.
Apoi intr-o zi a primit o scrisoare pe care scria:
"Draga Miss Thompson,
Am vrut sa fiti prima care afla. Anul acesta am fost al doilea in clasa.
Cu drag, Teddy, Stallard."
Patru ani mai tarziu o alta scrisoare:
"Draga Miss Thompson,
Tocmai am fost anuntat ca anul acesta sunt sef de promotie. Am vrut ca dumneavoatra sa fiti prima care afla. Nu-i usor la Universitate, dar am reusit sa fac fata acestor patru ani.
Cu drag, Teddy, Stallard."
Si dupa alti patru ani:
"Draga Miss Thompson,
Incepand de azi sunt Theodore Stallard, medic. Ce ziceti de asta? Am vrut sa fiti prima care afla. Ma casatoresc luna viitoare, ami exact pe 27. Mi-ar face mare placere daca ati veni si ati ocupa locul pe care ar fi trebuit sa stea mama mea daca ar fi fost in viata. Sunteti tot ce inseamna pentru mine “familie”. Tata a murit anul trecut.
Cu drag, Teddy, Stallard."
Miss Thompson a sezut la nunta pe locul mamei lui Teddy. Merita acel loc pentru ca intr-adevar, facuse pentru Teddy ceva ce el nu va uita niciodata.

Aplicatie:

Si noi putem deveni mesageri ai lui Dumnezeu atunci cand ii ajutam pe cei respinsi de cei din jur, sau pe cei ce sunt in nevoi. Ori de cate ori ajutam pe cineva ca Teddy, il ajutam, de fapt, pe Isus.

Miss Thompson a fost asemenea lui Barnaba, o persoana care incurajeaza(vezi Fapte 11:23,24). Multi oameni in jurul nostru au nevoie de incurajare pentru a dobandi increderea de sine. Cand vedem pe cineva intr-o astfel de stare, putem fie sa ne batem joc de el, fie sa facem ceea ce ar fi facut Isus, sau ucenicul Lui, Barnaba: sa aratam bunatate, dragoste si sa incurajam.

Dumnezeu sa ne ajute sa incurajam tot timpul.







Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Daca cunosti ingredientele ptr "soare" poti sa il pregatesti singur la fel de bine ca mancarea zilnica.

Ingrediente:
Iei o portie mare de bunatate la care adaugi zdravan rabdare(cu tine insuti si cu altii).
Nu uita priza de umor pentru a digera insuccesele.Amesteca si o masura buna de chef de lucru,torni peste toate un zambet si ai soare in fiecare zi.



Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Un zambet nu costa nimic dar ofera mult.

Un zambet nu costa nimic dar ofera mult,el imbogateste din ce in ce mai mult pe cei care ce il primesc,fara a-i face mai saraci pe cei ce il daruiesc.

El ia numai o clipa,dar amintirea lui dainuie uneori pentru totdeauna.

Nimeni nu este atat de bogat sau puternic incat sa poata trece prin viata fara el si nimeni nu este atat de sarac decat acela ce poate fi imbogatit prin el.

Un zambet aduce fericire in casa, bunavointa in munca si este semnul prieteniei.

El aduce odihna celor truditi, veselie celor descurajati, o raza de soare celor tristi,

si este cel mai bun leac pentru necazuri.

Unii oameni sunt prea obositi ca sa daruiasca un zambet:daruiti-le voi unul,pentru ca nimeni nu are mai mare nevoie de zambet decat acela care nu il poate darui.



Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Daca poti sa te bucuri de o floare,de un zambet,de joaca unui copil...esti mai bogat si mai fericit decat un miliardar,care are tot ce poate visa si ramane totusi nemultumit,care nu se mai poate bucura de nimic.

Nu averea te face bogat...ci bucuria. Nu cantari bucuria cu cantarul de aur! Nu calcula dinainte cat dai sau cat de departe sa mergi cu iubirea ta...Lasa iubirea ta sa fie degajata. Iubirea care se cantareste si se masoara nu e iubire,ci calcul....cu el nu aduci bucurie...Cu o asemenea iubire nu poti fi fericit...chiar daca nu domneste razboiul,domneste indiferenta si plictiseala. Zilele trec monoton si sunt pustii ca o nesfarsita calatorie cu trenul.Niciodata nu se face cald in interiorul tau,niciodata nu ai chef sa canti si sa razi... pe cand iubirea spontana e ceva fantastic. Iubirea spotana pentru mama sau tatal tau...pentru un prieten...pentru un copil singur de pe strada...pentru un om care sufera...pentru unul care e respins.. Iubirea spontana e un dar care te va duce in paradisul bucuriei si nimeni nu va avea puterea sa te scoata de acolo.



Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Olarul inimi mele


Inima mea era asezata imaintea Maestrului Olar. Pacatul si suferinta o ruinasera si o patasera. Era nefolositoare si nu mai putea primi revarsarea dragostei Sale caci avea prea multe sparturi. Acestea se ivisera pe cand lutul era inca moale, fiindca durerea o biciuise cu un bici nemilos si-I lasase multe urme de lovituri si cicatrice. Era cenisie, lipsita de stralucire si respingatoare, nefolositoare.

Stapanul plangea caci stia ce trebuia sa faca. Trebuia sa-mi zdrobeasca inima in bucati fara numar inainte sa-I fie de vreun folos.

Ridica ciocanul ingrijorariilor si-I ingadui lovituri dureroase sa-mi zdrobeasca inima. Din nou si din nou facu acelasi lucru pana cand inima mi-a ajuns numai tarina... fara viata si nemiscata. Suspina, si un sir de lacrimi alunecara pe abrajii Sai. Ma privi in ochi si cu blandete imi spusese :

,,FII CURAJOS COPILUL MEU, NU AM TERMINAT INCA. SUFERINTA PE CARE O INDURI ITI VA FACE BINE IN CELE DIN URMA, EU AM SCOP IN TOT CEEA CE FAC."

Sirul de lacrimi ce a curs din ochii Sai a cazut ca niste picaturi de ploaie peste ruinele inimii mele iar inima devenea din nou un bulgare de lut moale si prelucrabil. Inima mea a ajuns inca o data folositoare a capatat viata si a dobandit un nou rost.

Stateam si priveam cu deplina uimire cand Stapanul modela un nou vas din lutul inimii mele. Nu stiusem ca poate face aceasta. Vasul nu avea forma celui original asa cum dorise El sa fie inima mea dar de data aceasta in loc sa fie distrus de durere l-a prelucrat in mod minunat cu amprenta Dragostei Sale.

El mai are mult de lucrat la inima mea dar stiu sigur ca nici o inima nu poate fi atat de zdrobita sau dezgustatoare incat Stapanul sa n-o poata transforma intr-o frumoasa capodopera a iubirii Sale







Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Familia din tren

Este duminica dupa-masa, urc in trenul supraaglomerat. Cat sunt de recunoscatoare ca am bilet cu loc! Doi ochi negri imi prin privirea si baietelul de aproximativ sapte ani imi cedeaza locul rezervat. In fata mea stau parintii; tatal are un alt baiat in brate, mama tine in poala o fetita.
Ochii mei si chiar al celorlalti pasageri se indrepta mereu spre aceasta familie. Tatal emana liniste, ocrotire si tarie. Rolurile par sa fie impartite in mod firesc. Dragostea cu care se trateaza membrii familiei intre ei trezeste in mod vizibil interesul celorlalti pasageri. Se creeaza o mica oaza de relaxare si de intimitate, de caldura si creativitate spontana, caci nu dupa mult timp cei doi baieti ii implica pe ceilalti calatori intr-un joc simplu de perspicacitate. nu pot sa nu ma gandesc cat de atragatoare si de plina de vitalitate poate sa fie totusi viata de familie. Prin ea, Dumnezeu a creat o celula minunata in societatea noastra.
Cu putin inainte sa cobor, coridorul vagonului este din nou ticsit de oameni si de bagaje. Cu gandul inca la "familia din tren", observ o fetita care incearca zadarnic sa-si croiasca drum in sens invers, pe coridor.
- Vrei sa cobori si tu? o intreba cineva interesat.
- Nu, eu cobor intotdeauna cu doua statii mai incolo, raspunde ea.
- Ai fost in vizita la bunici? o intreba calatorul mai departe. Observ ca fetita strange in brate un ursulet cam jerpelit.
- Nu, l-am vizitat pe tata, pe primul tata, si acum ma intorc la mama si la al doilea tata, se balbaie ea putin nesigura, si totusi curajoasa si ferma.
Sinceritatea si vulnerabilitatea acestei fetite m-au urmarit mult timp dupa aceea. Divortul inseamna intotdeauna distrugerea unei familii. Copiii sufera prin pierderea tatalui sau a mamei si adesea si a mediului cunoscut. Pentru parinti, ranile primite de aduna cat un munte, insotite adesea de amraciune si disperare. Dar nu acesta este planul lui Dumnezeu pentru viata noastra. De aceea ne sfatuieste apostolul Pavel: nu va despartiti din motive religioase, caci binecuvantarea lui Dumnezeu cade peste casnicia voastra si o sfinteste.
Deoarece este prin Insasi fiinta Sa Tata, inima lui Dumnezeu bate pentru toti cei franti si zdrobiti. Dragostea si grija Lui sunt indreptate de aceea si spre parintii celibatari si spre "familiile divortate". Lor vrea El sa le daruiasca in mod deosebit puterea si intelepciunea Lui, astfel din amaraciune si durere sa poata lua din nou fiinta o "celula familiala" plina de vitalitate



Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

- Ne mutam, mi-a spus prietena mea cu tristete.
- Cum asa? - am protestat eu. Doar iti iubesti atat de mult casa, munca si chiar orasul nostru…
- O facem pentru fiul nostru sa iasa dintr-o gasca hotarata sa-l impinga spre consumul de droguri, mi-a explicat ea atunci.
Prietena mea calculase exact pretul pasului ei si era gata sa jertfeasca mult de dragul fiului ei. Nu am putut decat sa-i admir curajul. Ea ajunsese sa cunoasca adevarul versetului biblic: "Tovarasiile rele strica obiceiurile bune".
Desi cunosc acest verset pe de rost, obesrv un lucru: uneori sunt dispusa numai cu jumatate de inima sa trag concluziile ce se impun in legatura cu alegerea pritenilor mei. Din pacate, nu mai sunt de mult timp intotdeauna constienta de ispita aparent inocenta cu care vine la mine o prietena cu critica ei negativa sau cu barfa ei. Nici macar nu observ cat de daunatoare este influenta unei cunostinte care are un mod de viata extrem de materialist. Conceptia negativista si deprimanta despre viata a altuia are efect si asupra mea.
Pe de alta parte, as considera ca este lipsit de dragoste sa ma rup de prietenii a caror atitudine negativa se datoreaza unor conditii grele de viata. Insa daca persoana pe care mi-o aleg de prietena manifesta in mod preponderent trasaturi pe care Bibila le mustra (manie, rautate, placerea de a barfi, imoralitate), atunci, cred eu, este timpul sa-I cer lui Dumnezeu un sfat in aceasta problema. Este foarte posibil ca El sa-mi spuna:
- Draga mea, nu te amagi! Chiar daca crezi ca esti destul de puternica, astfel incat sa nu te lasi influentat de prieteni - asculta ceea ce Cuvantul Meu spune atat de clar: "Tovarasiile rele strica obiceiurile bune!".



Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Un crestin care se mandrea cu faptele sale bune a visat intr-o noapte ca era la poarta cerului. Cu litere uriase, pe frontispiciul portii scria: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 puncte".

Ingerul l-a intrebat:

- Ce ai facut in viata ?

- Eu? Am fost credincios Domnului intreaga mea viata. Am pazit Cuvantul lui Dumnezeu cu toata sfintenia.

- Foarte bine. Ai un punct. Altceva ?

- Am dat mai mult decat zeciuiala de fiecare data pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe saraci, pe vaduve, pe orfani.

- Exceptional. Inca un punct.

- Am crescut o familie numeroasa de copii, pe care i-am facut misionari. Eu insumi am predicat Evanghelia si am ajutat la raspandirea ei.

- Nemaipomenit! Asa oameni cam rar vin pe aici, a spus ingerul. Inca un punct. Ai mai facut ceva ?

Bietul om s-a pierdut cu totul. Daca pentru tot ce spusese pana acum valora numai 3 puncte, ce sa mai adauge ? A ridicat ochii spre uriasa inscriptie si, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 puncte!" A oftat adanc si a exclamat:

- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!

- Exact, a spus ingerul. 997 puncte!




Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela