Sacrificiul suprem

oake spune:

Eu oricum as innebuni daca i s-ar intampla ceva copilului meu, si nu cred ca as putea sa gasesc puterea de a continua fara el. Pe cand el ar putea avea sansa sa ramana in viata si sa-si aduca aminte de mine si sa mearga mai departe. Deci nu as ezita o secunda!!!

Multi pupici pt. mamici si pt. pitici
Oake si Bebitza

http://community.webshots.com/user/bebitza_vlad

Cristina_C spune:

Vorbim din perspectiva mamei, dar sa ne intrebam mai degraba ce o fi in sufletul unui asfel de copil care stie ca mama lui a ales sa moara ca sa-i mai dea lui o data viata? Daca e suficient de mare ca sa-si dea seama de ce se intampla poate ca va incerca s-o opreasca... Eu nu as putea sa accept ca mama mea sa moara pentru mine si nici in copilarie nu cred ca as fi putut s-o las sa faca asta! Oare avem dreptul sa acceptam sacrificiul suprem al cuiva? Nu ne simtim vinovati dupa? Pe de alta parte, si eu m-as sacrifica pentru copilul meu fara sa stau pe ganduri!

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

lily spune:

Cred ca parintii care isi iubesc mult copii se sacrifica de multe ori, nu neaparat ca se lasa omoriti la propriu, dar facind atitea pt ei, chiar cind cresc mari.
Pe mine ma impresioneaza asemenea gesturi extreme, dar sint atitea amanunte din viata acestor parinti buni care trec neobservate si merita recunostinta
Dar copiii oare apreciaza acest sacrificiu ?

sinzi_ana spune:

Este mult mai complicat decat simplul Da, as face-o fara sa clipesc!!!
Pentru ca o astfel de decizie implica foarte multe, si lasa multe semne de intrebare si multe drame...
In primul rand nimeni nu iti garanteaza ca copilul va trai, si atunci sacrificiul tau e degeaba, si nici macar nu va putea avea copilul o mama langa el ca sa il tina de mana il momentele grele ce vor urma...daca mai sunt altii copii, presupun ca il vor ura pe supravietuitor, doar le-a omorat mama, si copiii nu inteleg sentimentul mamei de sacrificiu. Sotul, sau tatal copilului...va fi de acord? Ca doar are si el de spus un cuvant, nu? Si apoi nu stiu cum se va simti copiul cu inima mamei in piept, ea moarta, el viu...cred ca este un sentiment ingrozitor de vinovatie cu care nu prea poti trai. (eu am trecut printr-o experienta ingrozitoare, un accident de masina in care au murit mama si fratele meu si am supravituit numai eu..si acum am momente cand ma gandesc de ce ei si nu eu!!!)
E foarte complicat, si vroiam sa incercati sa intrati mai adanc in pielea personajelor...ca e foarte usor sa spui DA, ma sacrific, orice pentru copilul meu...dar oare pentru el e cea mai buna solutie?
Ganditi-va ca ati donat inima, si ca puteti sa observati ce se intampla in continuare...cu copilul si cu cei din jurul lui...daca va trai, daca nu....
Sinzi

oanagabriela spune:

Cred ca unul din filmele care m-au impresiont cel mai mult (legat oarecum de acest subiect) este "Sophie's choice". Nu stiu care a fost traducerea in Romania, poate "Alegerea lui Sophie"...De asemenea nu stiu daca sa bazeaza pe un fapt real, dar subiectul este coplesitor: in doua vorbe, in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, o mama este internata intr-un lagar de concentrare nazist impreuna cu cei 2 copii (o fata si un baiat). La un moment dat ii se cere sa aleaga intre cei 2 copii, nu ii se permitea sa pastreze decit un copil (sau nici unul). Ea alege (cred...daca memoria nu ma inseala) baiatul...In final doar ea supravietuieste si va fii toata viata torturata de alegerea pe care a trebuit sa o faca. Mi s-a parut extraodinar de impresionant, iar actrita (Meryl Streep) joaca magistral. Daca aveti puterea, merita vazut...

sinzi_ana spune:

Da, l-am vazut...este extraordinar!!!
Ea il alege pe baiat, pentru ca se gandeste ca oricum fata nu ar fi supravietuit intr-un lagar!!!
da, si aia decizie greu de luat...
sinzi si david
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

Garofitza spune:

quote:

---

Originally posted by sinzi_ana
In primul rand nimeni nu iti garanteaza ca copilul va trai, si atunci sacrificiul tau e degeaba....
Sinzi

---

Permite-mi inca o data, nimeni pe lumea asta nu ne garanteaza nimik, dar merita incercat, eu zic ca sacrificiul nu-i degeaba, este dragostea puternica a unui parinte, care isi asuma toate riscurile, pana si moartea, in a-si salva copilul. Acum speculam ce se poate intampla intr-un caz nereusit etc, dar sper din toata inima, ca nici una dintre noi sa nu fim puse in asemenea situatii.

Oana, da am vazut Sophie's choice, tragic, tragic!

dadi_t spune:

Sacrificiul suprem in primul caz si ...noninstinctul matern in cazul leilor si nu numai!
Acum cativa ani, sotul meu mi-a pus urmatoarea intrebare: Daca s-ar intampla ceva groaznic,un accident de ex., si ar trebui sa alegi intre mine si copilul pe care il avem( o aveam doar pe Anduta) - ce ai face? Pe cine ai alege? M-am eschivat, spunandu-i sa-mi raspunda el intai.Te-as alege pe tine! Copii mai facem!.Fractiune de secunda l-am urat, dar i-am raspuns la randu-mi: Sa te fereasca D-zeu sa fiu nevoita sa aleg! si atat,punct.N-am putut macar sa apreciez dovada lui de dragoste_dar oare nu e de fapt egoism? Concluzie: de aceea nu exista simt patern.
Ce parere aveti?????

Tania= Anduta(14 sept'96)+ Bibi(14 febr'04)

ancuta06 spune:

Eu nu stiu ce as face. Dar stiu ca nu as putea trai stiind ca as fi avut sansa sa imi salvez copilul si nu am facut-o. Si, sincer, nu as mai fi niciodata intreaga si normala, probabil, ca nu as putea suporta pierderea bebelusului meu, indiferent daca l-as fi putut salva sau nu.

Si cand ma gandesc ca exista atatea "mame" care isi arunca bebelusul la ghena.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

craluca spune:

citind tot ce ati mai scris realizez cate probleme ridica o astfel de situatie si atunci am hotarat ca nu trebuie sa ma gandesc la asta. Haideti sa ne gandim la ceva frumos, pozitiv, constructiv ... E drept ca ceea ce s-a spus poate deveni oricand realitate dar sunt convinsa ca instinctul de mama va actiona la nevoie asa cum trebuie. Eu prefer sa ma gandesc la prima zi cand Ioana va merge singurica, la prima zi de scoala, la prima ei iubire ... sunt momente cand vreau si o sa ii fiu alaturi si o sa fac tot ce pot eu sa fie posibil.

Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100