Cum le aratati celor dragi ca-i iubiti?

Inca sunt sub impresia puternica lasata de vizionarea unui film lacrimo-dramaticogen (deh, femeie batrina -HB- care plinge usor ) dar care, in esenta, mi-a dat de gandit pe o tema mai veche: exprimarea - daca pot sa-i spun asa - dragostei pe care le-o purtam celor ce ne sunt aproape (parinti, soti, copiii, etc)
Poate este un subiect mai mult personal, care tine de interiorul cel mai adinc al fiecaruia, dar eu simtindu-va pe multi dintre voi prieteni deschisi, m-am gandit sa vorbesc cu voi despre aceasta problema.
Eu sunt de fel mai introvertita, poate par uneori dura sau rece, pentru ca nu mi se pare normal sa-mi arat sentimentele cu una, cu doua. Adica nu pot! Ele sunt bine infipte in inima, adinc de tot, uneori chiar dor de intense ce sunt...dar nu pot sa le exteriorizez asa cum, poate, unii din cei carora le sunt adresate, si-ar dori. Si am in jur numai oameni calzi, care sunt exact invers decat mine, si mama, si sotul meu sunt tandrii, pupaciosi, calzi, exuberanti, extrovertiti. Eu, neraspunzandu-le cu aceeasi moneda simt ca-i nedreptatesc, ii privez de ceea ce si-ar dori mult de tot. As vrea sa le arat ce simt, dar de cele mai multe ori parca ma blochez! Si-mi vine sa la propriu...Bineinteles ca exista momente cand ma apuca tandreturile si pe mine, dar rar, rar de tot fata de cat ar dori ei. Sunt sigura ca ei simt cat de mult ii iubesc, dar in acelasi timp, vad ca sufera ca nu-i alint sau pupicesc si eu.
Copilul nu intra in discutie, caci el este alintat si pupat ohohoooo la greu. Si mi-e teama putin ca, culmea, el imi va semana din punctu lasta de vedere..probabil o sa "mi-o iau" si eu la randul meu de la fii-miu...
Voi ati trecut prin asa ceva? Pot sa fac cumva sa ma "deblochez"?


danat si bb Radu Stefan

http://community.webshots.com/user/danateu

Aurelia spune:

"danat"-ule si eu eram tot cam asa cred din cauza parintilor care sint la fel ca tine,ba inca tata i-mi mai adresa un suris -doua si cind mi-l inchipui mi-l inchipui cu sirisul pe buze dar mama niciodata ,o simteam MAMA in interior dar am simtit deasemenea si ca nu poate sa se exteriorizeze,o respect ,o iubesc dar asta mi-a lipsit din partea ei toata viata.........
Pe cind noi eu si sotul de exemplu ne spunem cel putin o data pe zi "te iubesc" si ne imbratisam fara motiv in cursul zilei asa m-am obisnuit si daca nu-mi spune intr-o zi "te iubesc" intru in panica....
de pici cum spui si tu "zmotocitul e la ordinea zilei asta nu intra in discutie "
Si eu eram un pic ca tine inainte sa -mi parazsesc familia dar acum de cind sint departe de ei le spun cu mai multa usurinta "mi-e dor de voi,va iubesc"!
Plus avansez in virsta plus devin mai sensibila si mai lipicioasa......Eu cred ca o sa te schimbi si tu intr-o zi ,poate faptul ca-i ai tot timpul pe linga tine pe cei dragi nu te lasa sa "iesi la suprafata" ......eu m-am transformat radical in sensul asta dupa ce am trecut de 30..........

Aura&Luca,2 ani si 3luni!
"Daca dragoste nu e nimic nu e"
http://www.yamafoto.com/?ref=10692
http://www.yamafoto.com/?ref=6542

roisin spune:

Iezapt, da' iezapt ca la Aurelia e si la mine!
Ai mei, desi parinti tineri, haiosi, deschisi la minte, au fost mai reci, taica-miu pus pe misto-uri la fiecare faza lacrimogena, maica-mea buna ca painea calda dar interiorizata si greu de scos din carapace. Eu... intocmai ca ei, simpatica si haioasa, clovnul clasei, da' fara prieteni reali, fara relatii puternice... Pana in facultate, cand m-am lipit de un baiat pe care il credeam blegut, exagerat de timid si aproape mut care m-a schimbat cu aproape 180 de grade. Eu, care nu suportam pupaturile, acuma ma infig la toata lumea s-o pupacesc, io care nu spusesem in viata mea "te iubesc" m-am invatat s-o fac in fiecare zi, pe fii-mea nu mai spun ca o ling pe toate partile de dimineata pana seara, in plus ma pisicesc, ma prostesc, ii cant pe strada, m-am tampit de tot!

Cu ai mei relatia e cam la fel, putinele momente in care am fost tare departe unii de ceilalti (sau cand am trecut prin cine stie ce chestie grozava - vezi nasterea fiica-mii) ne-au deschis mai mult. Sper ca ei stiu cat de mult ii iubesc (cu toate ca ne ciondanim periodic)... acuma, ca m-ai pus pe ganduri, am sa incerc sa le-o spun mai des...

http://community.webshots.com/user/r0isin
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

CRIXIA spune:

In copilarie si adolescenta, altfel spus " la mama acasa" am fost inconjurata de dragoste, tatal meu ma pupa in fiecare zi,iar mama ma trezea pentru a merge la scoala sau la servici, cu vorbe dulci.
Eu in schimb eram rece, stiu ca mama si-ar fi dorit sa-i sar in brate sa o pup in anumite momente, dar nu puteam, ceva ma retinea.
Acum sunt la casa mea, si simt ca trebuie sa ma schimb, in primul rand ca am sot si trebuie sa-mi arat dragostea, apoi a venit copilul si am luat rolul mamei mele, acela de mama iubitoare. O pupacesc si ii spun copilei zilnic ca o iubesc, si am o teama sa nu-mi faca ce am facut eu parintilor mei, iar de o va face am sa suport ca merit.
As vrea sa dau timpul inapoi si sa repar greselile mele, caci parintii mei meritau dragoste aratata. Poate tatalui meu am inceput sa-i arat pentru ca ne vedem mai rar, dar mamei mele nu am cum, caci a pkecat intr-o alta lume inainte de casatoria mea. Poate si aceasta pata neagra pe sufletul meu sa ma fi facut sa ma schimb.
Un sfat: Aratati dragostea fata de apropiati, caci atunci cand nu vor mai fi iti va parea rau. Traieste clipele la maxim!

CriXia
http://community.webshots.com/user/crixia

Veve spune:

Io-te ce m-ai atins la punctu' sensibil!Si pentru mine asta-i o problema reala de cand ma stiu:nu pot deloc sa fiu pisicoasa sau lipicioasa sau sa-mi exprim sentimentele deschis fata de cineva.Asa ca de multe ori m-am trezit catalogata drept "rece","introvertita" sau si mai bine "infumurata" sau "nepasatoare".De cate ori mi-am primit reprosuri de la propria mama ca nu-mi pasa de ea sau ca-s rece si nu se poate apropia nimeni de mine..Cred ca-i chestie de gena (io-s copia fidela a taticului meu) si de educatie:nu pot sa spun ca mi-a lipsit afectiunea parintilor in copilarie,da' ai mei nu-s deloc genul pupacios.Nici cu noi nici intre ei.Acu'-am crescut si-i randul meu sa ofer afectiune celor care depind de mine.Nu mi-e deloc greu,cu sotul si copiii,da' cu restul lumii...las mult de dorit.
Ata ete!



Irina,veve & croko

danat spune:

Mey fetelor, hai ca m-ati pus voi pe mine si mai si pe ganduri...apai la mine nu se explika in nici un fel...copilaria a fost dulce si linistita, umbrita doar de divortul parintilor mei, dar dragostea mamei (cu care am ramas in continuare) a contrabalansat pierderea de linga mine a tatalui. Care poricum tinea legatura f des si nu imi lipsea afectiunea nici din partea lui.
Cre ca tre sa merg la un pisicolog ca nu-mi explik...sau s-arputea pe undeva sa fie o explikatie...am avut o relatie, bla, bla, nu intru in amanunte, tipul era mai introvertit asa, greu isi arata sentimentele, si atunci am constientizat ca m-a facut si pe mine sa ma schimb, din cauza ca paream caraghioasa (fata de mine).
In schimb, acum cu mama ne mai ciondanim, eu nervoasa inchisa in casa mai toata ziua, ea cu idei-regulament pe care trebuie musai sa le pun in aplicare, si uite-asa ies scintei si unde sa mai fie loc de amor?! Si cand pleaca de la mine mi-e asa greu, ma doare, ca nu ne-am spus ceva frumos macar....darmite s-o fi imbratisat?! Chiar zilele trecute m-a intrebat: "tu nu tii deloc, deloc la mine?!?!" si eu intr-un raspuns caracteristic tzepos: "haide draga termina cu lacrimogenitatile astea..." pfffuaaa ce timpita sunt, imi pare rau chiar imediat dupa ce arunc fraza da-i prea tarziu...

danat si bb Radu Stefan

http://community.webshots.com/user/danateu

lacri spune:

ai mei parinti au fost foarete reci,tata avea o vorba"pe copil sa-l pupi numai in somn "iar nu am fost de acord niciodata cu asa ceva-mi-a lipsiot foarte mult afectiunea lor.
si din aceasta cauza am devenit si eu foarte rece cu ei si in general cu persoanele mai invarsta si ..........atunci cqand trebuia sa-mi arat afectiunea ,cand trebuia sa spun niste cuvinte dulci un :"te iubesc si te voi iubi mereu ,nu te voi iuta niciodata ........."nu am facut-o(bunica ce m-a crescut si era bolnava-cancer-eram constienta ca nu mai traieste 2 saptamani si nu i-am spus desi asa vroiam dar nu stiu de ce am facut-o acum am sa duc aceasta povara toata viata)m-au napadit lacrimile si nu m,ai pot sa scriu ........concluzia.......cred ca se intelege foarte bine........arata-ti dragostea ori de cate ori simti si poti.nu se stie daca vei mai apuca data viitoare sa i-o spui.

Fabian si mami Lacramioara

sinzi_ana spune:

Si eu am pb asta, sunt rece...Am reusit sa mi-o inving cu fiul si sotul meu...dar in rest imi e greu sa imi exprim sentimentele. Cred ca poate fi si educatia pe care o primim...
Eu am avut un accident de masina cand eram mica, in care mi-am pierdut mama si fratele si tata a fost asa adancit in propriia-i durere incat nu a mai avut loc si de a mea...si cred ca de acolo poate e raceala asta...Desi nu a durat mult, ne-am revenit amandoi, dar parca ne e frica sa ne exteriorizam sa nu se mai intample ceva rau...ca atunci...
Nu stiu daca asta e explicatia...dar poate fi...
Sinzi si David

CryssUK spune:

Draga Sanzi_Ana,ai vb asa de frumos de mama ta si de familia de acasa, ca eu nu imi inchipuiam ca nu e mama ta adevarata.
Imi pare sincer rau pt ce ti s-a intamplat, dar e important ca D-zeu a avut grija de tine si ai avut o familie reunita pana la urma!
Acum sa raspun la subiect...
Eu de felul meu sunt cam ''gura sparta'' spun tot ce simt,plang, rad, tip,ma exteriorizez.
Nu am fost asa dintotdeauna,dar unei prietene de-a mele -a murit prietenul acum cativa ani, si de atunci parca am innebunit.Nu-mi pasa ca spun de 10 ori te iubesc,sau ca fac alte lucruri care erau ne neimaginat inainte.POate au fost si alti factori care m-au schimbat!
Inca, nu am spus niciodata ''te iubesc'' parintilor mei,si ei ma considera o fire rece, insensibila,dar ceva ma opreste, nu pot.POate de Craciun m sa fac un efort si am sa le spun....:)
Darrrr, am langa mine o pacoste'' de om,iubirea vietii mele.
Este f introvertit si i-au tb 8 luni sa imi spuna ca ma iubeste(desi mi-o dovedea in fiecare zi!).
Din perspectiva omului care traieste langa un introvertit, pot spune ca nu e prea bine.
Este un om extraordinar,aproape barbatul perfect, dar imi vine sa urlu cand vad ca nu imi zice te iubesc cu saptamanile.
Acum, dupa 3 ani de cand suntem impreuna, parca s-a mai schimbat, ii place sa se joace cu mine , ma alinta ''puiut'',''fetita'',''iubitica'', dar inainte vreme tareee greu a mai fost cu el.
Intr-un fel, el se exteriorizeaza din ce in ce mai mult pe masura ce trec anii...
Singura explicatie in cazul lui , ar fi ca i-a murit tatal cand avea 6 ani si lucrul asta l-a marcat f tare , plus greutatile care au urmat.
Sunt multe feluri de a exprima dragostea si uneori tb sa ii intelegem pe cei de langa noi ca nu pot spune in cuvinte ce simt.
Lasss, ca ii bag io'un microcip in cap, sa vad ca arderi sunt acolo si ce sentimente....
Imi amintesc o fraza ''atunci cand o sa incetam sa mai fim copii,vom muri'', si intr-un fel copilul din tine te face sa te exprimi,sa plangi, sa razi,sa te joci,sa bucuri pe altii!
Pupici,
Cristina

sinzi_ana spune:

Cristina, e putin gresti, eu ii spun "mama" bunicii mele, si cred ca ma refeream la ea...dar sunt foarte apropiata si de Vero, sotia tatalui meu, dar nu imi vine sa ii spun "mama"!!!
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

amik spune:

eu sunt pupacioasa si pisicoasa si imi place sa alint,sa smotocesc!vai de al meu barbat,crescut mai rece si mai introvertit!il intorc pe toate partile,il pup de cate ori am ocazia si ii spun te iubesc de cel putin once a day!asa am fost obisnuita de a mea mamica,ducle si scumpa,cu care ma pupam tot timpul.tata-rece,incompatibil cu alintul!

razvan,cand l-am cunoscut,nu stia sa spuns te iubesc.s-a schimbat enorm,desi nu da pe-afara nici acum!soacra mea...si ea,rece,s-a schimbat si ne pupam de cate ori ne vedem!

eu ma simt asa de bine cand iubesc oamenii!pe alexandra mica se pare ca a obisnuit-o deja sa fie asa ca mine!ce ma bucur!



Alexandra mare si Alexandra mica...

www.jester.ro/alex/