Citesc copiii nostri literatura?
Raspunsuri - Pagina 2
Ella spune:
fica-mea are 7 ani si îi place sa citeasca.De necrezut dar de multe ori ma omoara cu cititul.Daca ma uit la tv..îmi citeste..daca stau în gradina la o cafea ..citeste.
Bun acum sa nu va închipuiti ca asta face toata zuilica,mai se si joaca,se mai uita si la tv..mai sta si la PC cîte o juma /1 ora...
a început pe la 3 ani sa o pasioneze literele..pe la 4 cuvintele,pe la 5 citea propozitii simple/scurte,la 6 a început cu povestioare si acum citeste tot ce prinde/ce are voie.
îi plac povestile ,dar mai citeste si reviste(pentru vîrsta ei).
Are cu cine semana,eu am fost la fel.Nu am început asa repede ca ea , sa citesc..dar si cînd am început, nu ma mai puteam opri.Citeam pîna noaptea tîrziu cu lanterna sub patura..sa nu ma vada mama.si oricum la veioza nu puteam citi ..ca se lua regulamentar curentul hehehehe 
acum nu mai am asa mult timp de citit,din pacate..
titisha spune:
Copilul meu este clar ca nu citeste atat cat am vrea noi parintii, care la varsta lui devoram cartile si toceam intrarile bibliotecilor – altceva nici nu prea aveam cu ce ne umple timpul.
Astazi are atatea tentatii in jurul lui si atatea alte mijloace de informare.
In multe scoli se dau inca copiilor liste cu lecturile obligatorii de citit pe perioada vacantelor. Dar cum pentru el este ca o tema – alte lectii!!!! – le citeste doar ca obligatie.
Se mai intampla uneori si minunea: auzind de un autor, cauta cartea si o devoreaza in cateva zile. La noi chiar se intampla des aceasta minune, determinata de o alta conjunctura - poate nu cea mai buna dar la noi a avut un efect pozitiv.
L-am dus la teatru de mic, si de cele mai multe ori vedea spectacolul, dupa care cauta cartea, o citeste si face comparatii. Ba chiar si alte carti scrise de autorul al carui spectacol a fost pus in scena. Asa de exemplu a ajuns ca in clasa a Va (deci cu doi ani in urma) sa stie roluri din Caragiale, si nu numai…. In biblioteci nu intra, dar culmea intra in librarii, targuri de carte, uneori chiar anticariate si-si cumpara ceva ce noi nu avem.
El urmeaza in perioda scolii un curs particular de “arta teatrala pentru copii” care printe altele “i-a luminat mintea” – cum imi place mie sa spun, si cred are un mare rol in a-i deschide portitele spre citit si de ce nu spre scris….. iar noi parintii cochetam intr-o perioada de “frageda pruncie” cu ideea de al face sportiv de performanta…..
Cam asta despre el si cartile citite.....
Titisha
lorelei_19 spune:
Vektros, minunat ai povestit! 
Am sa incerc, ideea ta e minunata. Cu toate ca ceva asemanator am incercat. Reushesc insa doar pentru scurta durata. La mine cititul cartzilor a pornit in acelashi timp cu invatzatul cititului. De la sine. Mama nu citea niciodata. N-avea timp, cu 4 copii. Si nici nu-i placea. Eu insa inca din clasa a 2-a devoram cartzile. Si ii povestesc fiica-mi de asta, se uita cu ochi mari la mine, dar... dar spune ca nu ii place. Am sa mai insist, mi-au placut enorm povestile tale. Mai spune-ne, ai talent! 
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
Adela99 spune:
conchita , vektros multumim pentru sfaturile date si pentru randurile atat de frumos scrise
Si eu sunt una dintre cele care am citit foarte mult si aproape tot ce-mi pica la mana si multe din cartile citite la varste total nepotrivite (doar in ultimul timp m-am lasat pe tanjeala 
)
Am citit cu George si pentru George de cand eram gravida, am continuat pe etape de varsta, vizite la biblioteca unde era mai mult fascinat de papagalul vorbitor de la sectia pt copii, decat de carti; am observat cu timpul ca ii place sa-i citesc, dar nu sa citeasca. La inceput mi-am facut reprosuri, ca n-am stiut sa-l inspir, ca mai tarziu sa-mi dau seama ca asta e - nu vrea, nu-i place, e lenes (in privinta asta)... si sper ca o data si o data sa-i vina mintea la cap
Ultima incercare am facut-o acum de curand imprumutand de la biblioteca carti vorbite (nu stiu cum se numesc, pe care le poate asculta - m-am gandit eu - in loc de muzica). Mare succes n-am avut nici cu ele.
conchita, capos e si al meu, dar pe invers
vektros nu vrei sa vii sa-l inspiri?
lorelei_19 spune:
Ca bine zici, Adelutzo, hai si la mine s-o inspiri pe fiica-mea, Vektros
Glumesc, dar mi-a placut ideea 
Va pup pe toate si multa rabdare cu adolescentii
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
titisha spune:
"era mai mult fascinat de papagalul vorbitor de la sectia pt copii,"
Deviez un pic, dar .... puiul meu cand il duceam la teatru si era mititel il atrageau mai mult luminile reflectoarelor, si era tot timpul cu capul pe sus urmarindu-le miscarea pe care nu o intelegea...
fac si eu haz de necaz!!!
Titisha
thalia spune:
Am citit in Formula As despre o carte Ce rost are sa citim literatura ? adresata deopotriva parintilor si copiilor .se pare ca face o analiza a fenomenului discutat de noi si la sfarsit se dau niste sfaturi concrete cu titluri de carti recomandate . Am accesat adresa lor www.compania.ro si de acolo am comandat cartea din colectia CE ROST ARE . Sunt foarte curioasa daca aduce ceva nou si daca imi va fi de folos .Va tin la curent.
Adela99 spune:
thalia ai primit cartea? Ai reusit s-o frunzaresti macar?
Asteptam impresii si sfaturi.
thalia spune:
Da, am primit cartea . Mi se pare interesanta , dar recunosc am citit-o pe sarite.Astept concediul sa o reiau. Am citit pasaje copilului si le-am comentat.El era impotriva unor pareri ale autoarei. La sfarsit se da o lista destul de mare cu carti recomandate pentru acest tronson de varsta adolescentina. Imi place cartea , a sosit repede.
peca spune:
citeam acum "metodele voastre"...si mi-am amintit....
eram deja in casa a 3-a, la scoala prindeam materia din clasa....dar uram sa citesc....mama se punea cu mine pe pat si croseta si eu citeam printre lacrimi si suspine 10 pagini din "coliba unchiului tom!" pe zi...a fost prima carte care am citit-o din scoarta in scoarta! nu ma intrebati despre ce e vorba? caci am uitat cum am terminat-o,
m-am apucat intr-o zi sa o recitesc dar mi-a revenit in minte apoi episodul cu eu plangand- mama crosetand si am lasat-o balta
tot asa a lasat si mama balta aceasta initiativa..pana cand in casa a 4-a o tot vedeam pe sora mea cu nasul in carti...si mai ales ca ascundea romanul sub caietele de scoala...am intrebat-o ce citeste si mi-a raspuns:" ceva ce nu e pt. tine...esti prea mica!", ea era clasa a 8-a
va puteti da seama ce curioasa m-a facut....asa ca ma trezeam dimineata la 5, dupa ce iesea tata din casa si luam cartea din ghiozdanul ei, si ma inchideam in baie unde citeam pana la ora 6 cand se trezea si ea...la icneput doar pasajele palpitante..apoi am inceput cu toata cartea....despre ce carte era vorba? 
"panza de paianjen" de sandra brown!
pana intr-o zi cand m-a prins sora mea...adica am uitat sa ii bag la loc cartea in ghiozdan...m-a "parat la mama"..care la inceput s-a inrosit....si apoi a spus:"las-o ca de undeva tot trebuie sa le afle si ea odata, bine macar ca a inceput sa citeasca!"....si asa se face ca pana la sf. clase a 5-a am ajuns sa citesc tot ce aveam noi in biblioteca de S. Brown si matusa mea...si va zic ca nu erau putine..si nici mama nu ajunsese sa le citeasca pe toate!
apoi din clasa a 6-a au inceput sa ma dezguste si sa ma intereseze orice alta carte care nu avea legatura cu "lectura la libera alegere sau cea obligatorie" de la scoala!
acum am ramas cu pasiunea pt. carti...mai bine stau cu nasul intr-o carte decat sa ma uit la un film...si al meu sot...se tot intreaba de ce ma chinui sa citesc ....cand multe deja sunt filme..degeaba ii tot explic eu ca intr-un film vad doar ceea ce imi arata regizorul...de la culoarea imbracamintii pana la orce mic detaliu, pe cand intr-o carte...daca zice ca poarta rosu si mie nu imi place imi pot inchipi eu ceea ce vreau....iar imaginatea mea este libera sa zboare mai departe de randurile cartii, pot citi si pintre randuri......pe cand in film nu!
si eu ma gandesc uneori...cand ajungem la subiectul carti: pe cine o sa mosteneasca copilul meu,atunci cand o fi..pe mine sau pe sotul!