Valiza cu iluzii???
Raspunsuri - Pagina 2
frunzaverde2 spune:
quote:
Originally posted by Guestus
Adela99
eu cred ca linistea sufleteasca vine odata cu siguranta materiala. imi pare ciudat sa spui ca pleci din Ro sa cauti liniste sufleteasca.... iar de partea materiala nici sa nu auzi.
Mona_B
intii spui ca nu banii te intereseaza...
"Deci, nu traiul lejer, dorinta de avere sunt prioritare in cazul nostru."
....iar apoi spui de ce salarii au unii
...."Am vazut ce bine sunt vazuti in Germania cei cu studii facute in SUA, Canada, Australia,Marea Britanie,si cetatenie straina(vorbesc de niste cunostinte romani si croati)isi gasesc joburi foarte bine platite fara sa necesite vreun permis de sedere ori de munca, cum se intampla celor cu cetatenie non-UE."
Subscriu !
Cit priveste articolul si experienta mea,
- nu am plecat din Ro pe motiv ca as fi avut acolo un viitor sumbru si precar sau pentru ca as fi cautat o liniste sufleteasca
- am plecat pentru ca l-am intilnit pe cel care mi se parea a fi perechea mea pe drumul vietii (s-a intimplat sa fie in Franta, dar ar fi putut foarte bine sa il gasesc in alt oras din Ro, si in acest caz dificultatile mele de acomodare nu ar fi fost recunoscute cum sint in cazul celor plecati in strainatate, desi cultura locului e complet diferita intre Moldova - Bucuresti - Olt - Banat - Maramures)
- dar recunosc ca mi-a fost mai simplu sa ma desprind de Ro TOCMAI pentru ca nu aveam inca o situatie (abia terminasem facultatea),pentru ca nu ma lega nimeni de acele locuri (familia mea fiind sa zicem in afara normei medii, clasice).
Si rezultatul e ca odata ce mi-am creat o situatie profesionala si una familiala, aici, pentru ca asa a fost sa fie, am ajuns si la implinirea sufleteasca, linistea interioara.
Am fost dintotdeauna fascinata de limbi straine, locuri exotice dar nici un moment nu m-am imaginat plecind, emigrind... Si totul a venit natural, parca de la sine, asa a fost sa fie.
Astazi nu imi reneg radacinile, dar nici nu le caut cu obstinatie. Revad cu placere Ro, nu ma grabesc sa ii revad pe cei din Ro, iar pentru mine "acasa" inseamna aici si nu in Ro.
If you want to win you have to learn to be a master of the game.
Mona_B spune:
quote:e vorba in primul rand de cum sunt priviti acestia fata de cei non-UE,care poate sunt mult mai competenti in ceea ce fac dar n-au statutul care se cere;ca de aici toate avantajele, inclusiv cele materiale, asta e adevarul stiu ce spun. Sunt companii care nici nu se uita pe CV-uri ce necesita work permit in UE!
Originally posted by Guestus
Adela99
eu cred ca linistea sufleteasca vine odata cu siguranta materiala. imi pare ciudat sa spui ca pleci din Ro sa cauti liniste sufleteasca.... iar de partea materiala nici sa nu auzi.
Mona_B
intii spui ca nu banii te intereseaza...
"Deci, nu traiul lejer, dorinta de avere sunt prioritare in cazul nostru."
....iar apoi spui de ce salarii au unii
...."Am vazut ce bine sunt vazuti in Germania cei cu studii facute in SUA, Canada, Australia,Marea Britanie,si cetatenie straina(vorbesc de niste cunostinte romani si croati)isi gasesc joburi foarte bine platite fara sa necesite vreun permis de sedere ori de munca, cum se intampla celor cu cetatenie non-UE."
Mona_B spune:
Si ca sa fie clar, cred ca mai curand in Romania poti face avere, eu personal nu ma laud cu asa ceva, chiar daca traiesc in alta tara, apreciez calitatea vietii de-aici si nu-mi trebuie o caruta de bani pt.a-mi asigura un trai decent.
amuleta spune:
Am sa va spun o mica poveste : acum citeva saptamini a venit la cabinet, in mare graba si-n ultimul minut, o familie de est-europeni emigrati de vreo 12 ani, bine adaptati si avuti, cu firma de constructii si copii scoliti in America. Domnul, barbat inca tinar, avea dureri se stomac de vreo trei saptamini si voia sa-i dau ceva pastile, ca sa nu-l deranjeze asa de tare in concediul pe care urma sa-l inceapa seara urmatoare cind toata familia avea bilet de avion sa sa se intoarca in tara de origine.
Ceva nu mirosea tocmai bine, asa ca l-am convins sa accepte o endoscopie a stomacului in dimineata plecarii. Rezultatul a fost un cancer al stomacului si anularea calatoriei lui. Cind, o zi mai tirziu, am vazut aceeasi familie in biroul meu, toti plingind ca niste copii, mi-am dat seama ce iluzorii sint toate. Si daca emigrezi si daca stai acasa, nu are nici o importanta. Incercarile pe care le-ai avea acasa sint inlocuite de alte incercari, nu neaparat mai usoare. Boala sau moartea pot curma elanurile cele mai indraznete. "Totul e desertaciune", cum spune in Vechiul Testament. Nu emigrarea este telul vietii unui om intelept, ci devenirea ca om. Daca se-ntimpla sa emigrezi in acest proces al devenirii, ia asta ca pe o parte a lectiei.
Valize intregi (ba, pardon, magazii) cu iluzii au si romanii ramasi in Romania. Unele fete au iluzia ca amicul de N ani o sa le ia de nevasta, altele ca sotul o sa devina brusc tandru si civilizat, altele cred ca daca le cumperi bebelusilor lucruri mai motate o sa iasa si ei mai cu mot. Iluzii !
As mai spune multe dar trebuie sa plec. Domnului ce a scris articolul i-as spune sa citeasca Eclesiastul.
ocebine spune:
Multa lume emigreaza pentru o viata mai lejera, pentru bani, vacante si altele pe care le poti avea sau pierde intr-o secunda.
Eu imi aduc aminte de ce am venit in America si cind pina in cumpana viata pe care mi-am cladit-o aici si ce am lasat in momnetul in care am plecat, nu exista comparatie.
Am lasat in urma perchezitii, telefoane ascultate, tatal persecutat (disparut pentru citeva luni), mama data afara de la servici, turnatorii de pe scara blocului, frica de a vorbi sau glumi cu cineva, unchiului meu i s-a ridicat livretul de comandant pentru o convorbire co o femeie belgiana si cite altele.....
Mi se pare (si poftiti la dat cu rosii) ca cei care vin in ziua de azi nu stiu de ce vin. Problema este interioara si indiferent ca esti in Romania sau SUA sau pe Marte golul acela exista.
Emigrarea nu este ceva ca o proba, este o schimbare profunda. Nu este o pereche de pantofi care mi-au placut in vitrina si intru in magazin sa-i incerc. Trebuie sa te astepti la socul schimbarii. Nu se schimba America sau Canada dupa tine ci tu trebuie sa ai sufletul deschis la o schimbare. Trebuie sa doresti schimbarea.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex3.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick3.jpg
Adela spune:
quote:
Initial creeata de Danutza Mamaruta
Am citit un articol intr-un ziar din Montreal si vreau sa aud ce parere aveti.
Nu demult gindeam si eu la fel. Acum am inteles ca emigrarea in Canada este o halta unde a trebuit sa cobor, pentru ca era ceva pentru mine acolo, poate o lectie de viata, poate altceva. Dar am deja biletul cumparat la trenul care ma va duce acasa. Pina la sosirea trenului am inceput sa explorez halta. Mai adinc decit am facut-o pina acum. Si poate voi gasi ceva bun. Sau poate ca nu.
Urmeaza articolul:
"Nu-mi mai pomeniti de bani si masini, va implor!
Am plecat incarcat de sperante, de vise si de planuri, fara sa ma gandesc o clipa la ceea ce las in urma. Ani intregi am trait acolo si nu am vazut nimic bun. Acum sunt aici. Ma uit in jur si nu mai vad nimic. Ma sterg la ochi si incerc sa inteleg ; nu reusesc. E ceata. Ceata densa; si in suflet la fel. «Ce-ti lipseste ? », ma intreaba lumea. Nu stiu ce sa le spun. Am un gol in suflet pe care nu-l pot descrie si, mai grav, nu stiu cum sa-l acopar. Ma tem ca nu-l voi mai acoperi niciodata. Mi-e si mai frica sa nu se adanceasca. Un lucru e cert – nu am gasit ceea ce caut. Nu e ceea ce caut; de fapt, ceea ce caut nu e nicaieri. E la mine in suflet; a fost la mine in suflet tot timpul.
«Te vei adapta! », « Asa a fost si pentru noi la inceput », « Inceputul e mai greu», «O sa te obisnuiesti!». Oameni buni, va rog sa intelegeti ca nu e vorba despre adaptare. La ce sa ma adaptez ? Si pentru ce ? La mine e altceva. Eu nu-mi gasesc locul, e simplu. Voi v-ati adaptat? Va felicit ! Eu nu vreau sa ma adaptez. Daca am sa ma adaptez aici nu voi mai avea nimic acolo. Nu voi mai avea radacini. Mie imi trebuie radacini. Radacinile mele sunt «Acasa». Pentru mine aici nu este si nu va fi niciodata «Acasa ».
Nu-mi mai pomeniti de bani, va implor ! Nu vreau sa mai aud nici de mizeria de acasa. Nu am uitat de ea. Tocmai de aceea am plecat. Ca si voi, de altfel. Am venit aici. Am sa castig bani; bani multi. Si ? O sa-mi cumpar o canapea mai buna; Si un televizor mai bun. Si ? O masina ca aceea pe care am vazut-o ieri. Si mai ce ? Poate inca o casa , sau doua. Bine. Dar eu va intreb : din fuga asta ne mai oprim vreodata ? Din trenul asta nebun mai coboara cineva ? Eu unul vreau sa cobor. Acum mai mult ca oricand.
Traim mereu cu senzatia ca daca vom avea maine tot ce ne dorim azi, automat vom fi si fericiti. Fals. De-atatea ori ni s-a intamplat sa avem ceea ce ne-am dorit si totusi ne uitam mirati unii la altii si ne intrebam de ce nu gustam din cupa fericirii. De ce? Pentru ca imediat ne mai dorim ceva. Si pornim din nou cursa. Vedem din nou fericirea la orizont. Ne-asteapta sa o prindem. Suntem atat de comici in straduinta noastra. Oameni buni, mai coborati din trenul vietii. Coborati din trenul pe care scrie «Fericire». S-ar putea sa aveti surpriza sa gasiti fericirea mergand pe jos si inaintea celor din tren…
Mai devreme sau mai tarziu ma voi intoarce; Acasa. Cu certitudine. Mi-e frica insa de un singur lucru – sa nu ma intorc mai sarac decat atunci cand am plecat.; sufleteste, desigur; daca v-ati gandit la bani, inseamna ca nu ati inteles nimic. Si poate e mai bine…(Gabriel HRISTEA)"
Danutza,
mama lu'Alexutza
Daca ai venit numai pentru bani, nu rezisti! ... ma si intreb cum vei reusi sa te opresti. E timpul sa cobori din tren si sa nu-ti mai plangi de mila... articolul asta e jalnic!
(danutza nu tie iti spun
- ci celor care gandesc ca si gabriel)~~Adela &
Julia
Guestus spune:
Guestus crede ca se emigreaza din 3 motive
1. situatia materiala
2. politica (cei plecati inainte de 89)
3. cei care se indragostesc....multi de aici intra usor si la motivul 1
Adela99
Linistea sufleteasca o ai de la o societate bogata...unde nu ai grija zilei de miine...nu tu stres ca iesi la pensie...ca pierzi slujba...sa cumperi casa pt copil ca nu are unde sta la 18 ani...etc etc
Practic tot de bani este vorba...este simplu sa spui ca nu te intereseaza partea materiala cind ai niste conditii standard ridicate.
irina2000 spune:
Ohhhh Amuleta tare bine ai pus punctul pe "I". Si mai stii ce...totul depinde de caracterul individului care a emigrat si de viziunea lui despre viata in general, adica sa nu te astepti ca un infumurat/a cu pretentii din Romania care toata viata a stat aproape degeaba pe un post bun care ii conferea o pozitie sociala ridicata si avantajele ce decurgeau din aceasta si a luat salariu mare (mult peste medie) va avea parere realista despre cum e ca emigrant. Sau un tanar cu capul plin de iluzii visand ca tot ce zboara se mananca si America inseamna masini decapotabile, plete in vant si baaaaaani. Sau un matur-copil care toata viata a fost "ajutat" si impins de la spate de parinti cu "spate", cu intratul la facultate, cu gasirea unui job, cu crescutul copilului, cu gasirea uneui locuinte(oferite de multe ori gratis de parinti), toate i-au fost date si nu a fost nevoie niciodata sa munceasca si sa lupte pentru ele. Daaaa, tipurilor acestora si nu numai lor, ar fi loc de o dizertatie aici, le va fi nu greu ci ffffgreu Cei care au venit special sa se imbogateasca aici cred ca au dat-o in bara, multi dintre ei, am cazuri concrete de idealisti din astia, visau salarii de peste 100K imediat de la aterizare ba mai mult chiar considerau ca le merita si sunt nedreptatiti daca nu le au. Si uite de aici din diferenta facuta intre ce visau si credeau ca sunt si ce puteau si erau in realitate aparea ruptura de realitate si daca omul nu lua masuri ajungea sa fie un permanent nemultumit sa critice in sus si jos sa nu ii convina nimic si EL era cel mai bun cel neinteles cel care a fost CINEVA si care nu mai e....etc. Toti vorbesc de adaptare dar asta tine de strunctura interna a fiecaruia de felul de ai privi pe cei din jurul tau si pana la urma de sansa pe care ti-o da sau nu Dumnezeu. Eu intodeauna spun ca aici in America Dumnezeu e mult mai aproape si te vede si aude ce spui ce gandesti, ce vrei sa faci, cat esti de egoist sau nu , si tot asa, e o descriere figurata dar nimic, cel putin aici, nimic nu ramane fara plata si cu cat esti mai "urat" la suflet cu atat ti se va raspunde la fel. Asa e societatea asta sau cel putin asa o percep eu! Credeam in minuni si in Romania dar aici minunile se implinesc, daaaaa in America daca stii sa fii OM minunile se implinesc! Asta ca aviz amatorile de tzepe si viata usoara. Am intalnit multi Oameni dar si multeeeee jigodii acum depinde de voi ce vreti....Bafta multa la toti si ganduri bune!
NO BRAIN....NO PAIN!
Adela99 spune:
Guestus imi place ca vorbesti despre tine la persoana a treia...uneori. Intamplator?
In mare ai dreptate, dar in fond - nu.
Articolul (ca de la el am plecat) spune:
"Nu-mi mai pomeniti de bani, va implor ! Nu vreau sa mai aud nici de mizeria de acasa. Nu am uitat de ea. Tocmai de aceea am plecat. Ca si voi, de altfel. Am venit aici. Am sa castig bani; bani multi. Si ? O sa-mi cumpar o canapea mai buna; Si un televizor mai bun. Si ? O masina ca aceea pe care am vazut-o ieri. Si mai ce ? Poate inca o casa , sau doua. Bine. Dar eu va intreb : din fuga asta ne mai oprim vreodata ? Din trenul asta nebun mai coboara cineva ? Eu unul vreau sa cobor. Acum mai mult ca oricand. "
Cand am scris pe subiectul asta am vrut doar sa spun ca nu toti gandim ca cel/cei cu care autorul articolului vorbeste.
Personal, l-as sfatui sa se intoarca Acasa inainte de a ”saraci”. Nici nu inteleg de ce nu o face, acum , nu "mai devreme sau mai tarziu" ... poate ar fi trebuit s-o faca chiar inainte de a fi inspirat sa scrie articolul.
Danutza Mamaruta spune:
quote:
Originally posted by irina2000
Credeam in minuni si in Romania dar aici minunile se implinesc, daaaaa in America daca stii sa fii OM minunile se implinesc! Asta ca aviz amatorile de tzepe si viata usoara. Am intalnit multi Oameni dar si multeeeee jigodii acum depinde de voi ce vreti....Bafta multa la toti si ganduri bune!
NO BRAIN....NO PAIN!
Nu e totul atit de simplu din pacate si nici nu cred ca oamenii se impart in 2 categorii: Oameni (adica cei care se adapteaza noii tari) si jigodii (cei care nu se adapteaza). Dimpotriva, cred ca cei care nu sunt pregatiti sa infrunte aceasta incercare (vorbesc despre emigrare aici), dar isi depaseste esecul (chiar hotarind sa se intoarca) cred ca este la fel de Om cu cel care s-a adaptat. Da, pot sa accepte ca in momentul in care a luat hotarirea de a emigra nu si-a facut lectiile asa cum trebuia, dar asta nu il face jigodie in ochii mei.
Si nici nu mi se pare ca autorul articolului isi plinge de mila. Dimpotriva, cred ca acum de abia si-a gasit drumul si si-a asumat raspunderea sa isi traiasca prezentul, avind si experienta trecutului si frumusetea viitorului. Eu cred ca problema lui a fost ca el pina la aceasta experienta a privit numai viitorul cu promisiunile sale. Sper ca nu va ramine de data asta prizonierul trecutului, eu am trecut prin asta pe pielea mea. Scrisoarea lui mi se pare mai degraba un apel de a fii lasat in pace pe care il face la cei care vor sa ii impuna fericirea lor. Oamenii buni, fiecare are perceptia lui proprie despre fericire si nu inteleg ceva: cum scrie unul ca vrea sa emigreze, toata lumea il incurajeaza si il asigura ca va gasi o societate normala oriunde s-o duce (citeodata ise promite mult mai mult chiar); in schimb, "cind altul isi plinge de mila"(cum spun unii dintre voi) si spune ca ce a gasit aici nu e ceea ce a crezut el sau ce i-au spus altii, sau poate intelege ca el pur si simplu nu este facut sa emigreze, sau poate l-au apucat remuscarile ca lui o sa ii fie bine in 2-3 ani, dar parintii lui dragi vor fi privati de toate momentele fericite alaturi de copilul si nepoteii lor, ca poate banii pe care de aici ii poate trimite parintilor lui nu valoreaza atit de mult ca prezenta lui cind aceiasi parinti sunt la pat (si nu ii inteleg pe cei care spun ca traim intr-o lume a globalizarii, ca oamenii se muta de colo-colo fara sa se uite in urma, adica la parinti, ca e josnic sa faci copii cu gindul ca la batrinete iti aduce cineva o cana cu apa; nici nu fac aici apologia sacrificiului pentru parinti, dar nici nu ii condamn pe cei care sufera de dorul lor)' deci, cind apare pe forum vreunul care a hotarit sa se intoarca in Romania, toata lumea sare sa il convinga ce prostie face sa se intoarca in mizeria aia de tara si in societatea aia corupta care nu are viitor; asta in cel mai fericit caz, de multe ori am citit de formulari genul:"Da pleaca domnule acum, daca ti-e atit de dor de "plaiul mioritic", de ce esti josnic si astepti sa iti iei cetatenia. Hai, du-te invirtindu-te." Eu cred ca fiecare cunoaste mai bine motivele pentru care vrea cetatenia tarii in care a emigrat. Si cred ca fiecare poate hotari singur daca se intoarce sa nu si de ce.
Iar pentru cei care se pling cu adevarat, imi permit sa le spun ceva, pentru ca am fost si eu acolo (in starea de continua nemultumire): incercati sa evitati sa va exprimati nemultumirea. Aceasta atitudine de vesnic nemultumit ne da noua insine o multime de sfaturi gresite. Incercati sa va analizati trecutul, sa va traiti prezentul din plin si sa visati la viitor. Si lucrurile bune se vor intimpla una dupa alta. Am invatat din experienta ca noi, cu atitudinea noastra declansam fortele din jurul nostru. Deci nu declansati fortele rele, atrageti-le pe cele bune.
Bunica mea avea o vorba pe care mi-o spunea mereu:"Viata e ca o oglinda. Daca te incrunti - se incrunta; daca ii zimbesti - zimbeste."
Haideti sa zimbim vietii.
Va salut pe toti si sa ne auzim cu bine.
Si atunci o sa ma intrebati:"Pai atunci la ce mai scriu astia pe forum, daca nu au nevoie de sugestiile npoastre". Eu cred ca e bine ca scriu, nu cred ca ii vor demoraliza pe cei care sunt pregatiti sa emigreze, dimpotriva, ii pot ajuta pe aspiranti sa vina cu lectiile mai bine facute. Nu pot sa scriu cu lectiile invatate, pentru ca eu nu cred ca cineva a stiut de acasa tot ce il asteapta. Dar vor veni mai pregatiti. Este ceea ce numim "a porni cu dreptul".