M-am hotarat.....(adoptie)
Raspunsuri - Pagina 6
ponicid spune:
Privesti bine lucrurile Oana. Daca stai sa te gandesti daca aia daca ailalta chiar nu mai faci nimic. Sunt niste riscuri pe care trebuie sa ti le asumi si cu asta basta. Mult succes si sa fiti fericiti!
Daniela, mamica de Ana-Maria
liliana csaki spune:
Dragele mele,
O sa incerc sa raspund pe rand la ce-am citit aici desi nu mi-a cerut-o nimeni.
Onutza, noua lege a adoptiilor tocmai a fost promulgata de tov. Iliescu, dupa ce-a trecut prin cele doua camere ale Parlamentului, si potrivit acesteia nici o adoptie internationala nu se va mai putea face. Se pare insa ca au inceput deja sa se faca presiuni la Bruxelles, au fost depuse petitii si cine stie, poate ca la un moment dat se va modifica ceva.
Ponicid, cu tot respectul, nu stiu cine ti-a spus tie toata povestea cu munca in folosul comunitatii, asa ceva n-a existat pe legea veche si din cate stiu nu va exista nici in cea noua. Mai mult, adoptia a fost si ramane secreta, identitatea adoptatorilor, asta e si motivul pt. care sedintele au loc in camera de consiliu, adica din momentul in care se declara deschisa sedinta, toata lumea iese din sala si intra pe rand in ordinea de pe lista doar familia in cauza si reprezentantii DPC-ului si CRA-ului. Apoi nici o sentinta judecatoreasca nu se comunica nimanui altcuiva decat partilor din dosar, in cazul de fata cei doi adoptatori(sot-sotie), DPC,CRA si Parchetul(Ministerul Public). Nimeni in afara acestora nu mai primeste comunicarea. Oricum la acest moment "mama" nu mai are de mult nici o implicare pt. ca drepturile ei parintesti au incetat atunci cand copilul a devenit adoptabil.
A, ca la un moment dat, ipotetic vorbind, respectiva ar putea "cumpara" tacerea cuiva si-apoi s-ajunga la tine, da, e posibil, avand in vedere ca suntem in Romania, din punct de vedere legal insa nimeni n-are voie sa dea relatii cu privire la identitatea si adresa familiei adoptatoare.
Oana, tu vei parcurge toata procedura dupa legea noua. Din ce stiu din proiectul de lege se modifica data de la care poate fi dat consimtamantul respectiv 60 de zile de la data nasterii in loc de 45 pe legea veche si se va face in fata instantei. Potrivit noii legi cam toti pasii se vor face numai cu incuviintarea instantei. In plus Dpc-ul trebuie sa faca dovada ca a facut toate demersurile pt. reintegrarea copilului in familia fireasca sau integrarea in familia largita si chiar in cazul in care parintii firesti isi dau consimtamantul, acesta trebuie insotit de un raport al DPC-ului din care reiese ca s-a facut consilierea cu privire la consecintele acordului. Teoretic, dupa trecerea celor 60 de zile, instanta constatand existenta acordului si adoptabilitatea copilului, acesta iti este incredintat in vederea adoptiei.Odata devenit adoptabil, drepturile parintesti inceteaza. Doar anterior acestei date poate fi luata una din masurile de urgenta respectiv plasamentul in regim de urgenta(are perioada determinata) care presupune si suspendarea drepturilor parintesti si plasamentul(de asemenea cu caracter temporar), masura care se dispune tot de instanta.
In proiect spune ca : la stabilirea masurii de plasament se va urmari:
facilitatea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta
ceea ce in opinia mea presupune ca parintii firesti sa doreasca acest lucru si sa ceara asta, insa in cele mai multe cazuri ele nu vor sa mai stie de copil.
Adevarat insa ca, asa cum am mai spus, DPC-ul trebuie sa faca demersuri pt. reintegrarea in familie(care inseamna parintii) sau integrarea in familia largita(rudele pana la gr.4). Asta nu inseamna sa le spuna, vezi ca acum copilul e la X si acesta vrea sa-l adopte ci sa incerce sa-i consilieze in scopul de a lua copilul acasa iar daca vreuna din aceste persoane isi exprima dorinta de a fi in legatura cu copilul sa i se indice locatia la care se afla acesta.
Oricum, fii curajoasa, totul va fi bine si curand bebele vostru o sa va fie alaturi.
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
ponicid spune:
Liliana, mie nu mi-a spus nimeni, eu am trait-o pe propria mea piele. Adica lucrurile pe care le-am povestit mi s-au intamplat mie. Este foarte posibil ca munca in folosul comunitatii sa fie o hotarare a forurilor locale dar la mine in judet era valabila cand am adoptat eu copilul. Am si acum acasa adresa respectiva. Este un lucru atat de serios si de grav incat nu-mi permiteam sa-l povestesc din auzite. Asistenta sociala mi-a spus ca ei ii pun pe cei ce-si lasa copiii in grija statului sa faca munca in folosul comunitatii, atunci cand i-am cerut explicatii cu privire la adresa respectiva, dar in momentul acela, raul fiind facut, nu am stat sa mai ma intreb daca asta este prevazuta in vreo lege sau este o initiativa locala, pentru ca si scandal daca as fi facut nu imi mai folosea la nimic.
Si bineinteles ca mama naturala nu mai are nici un drept legal asupra copilului dar asta nu ar putea-o impedica ca pe diferite considerente sa incerce mai tarziu sa incerce sa ia legatura cu copilul daca tot stie unde se afla. Si nici macar nu stiu daca acest lucru m-ar soca atat de tare pentru ca eu chiar sunt pregatita pentru orice dar stiti cum este: "tradare sa fie dar sa stim si noi".
Daniela, mamica de Ana-Maria
irina_ina2000 spune:
Buna Liliana,
de cateva zile stau in dubiu daca sa scriu cam cum este si pe la noi cu confidentialitatea in privinta celor ce vor sa adopte.Uite cum era prin 2002 pe la noi: La ultima infatisare de la Tribunal era citata si mama care era deja decazuta in drepturi si oricum nu mai avea niciun drept asupra copilului ei.De ce nu au reusit sa imi explice logic si nu am aflat nici pana acum doar ca ni s-a spus de juristul DPC ca asa este procedura pe care noi o citisem si stiam ca nu ar fi asa.Dupa ce am vazut cum este cu aceasta confidentialitate noi am refacut cererea si am cerut sa ne fie gasit un copil parasit efectiv si la care nu se stie parintii( si pot sa spun ca am avut noroc si am gasit).Am cerut multe justificari in privinta acestui lucru legat de confidentialitatea si am ajuns la concluzia ca cei de la DPC erau in stare sa dea dreptul unei mame si dupa ce era decazuta din drepturi sa afle unde este copilul si eventual sa mearga sa-l vada .Poate de acum in colo nu va mai fii asa dar eu nu prea cred.Oricum nu trebuie ca aceste lucruri sa ne intoarca pe nici una dintre noi din dorinta noastra de a adopta unul sau mai multi copii.
ponicid spune:
Irina, asa este. Cand am citit ce ai scris tu, mi-am adus aminte ca atunci cand s-a facut ancheta sociala pentru a capata statutul de parinte adoptator, asistenta m-a intrebat cam cum vad eu situatia in care mama naturala va dori sa-si cunoasca copilul. Eu in momentul acela eram marcata atat de tare de situatia in care ma aflam incat in loc sa o intreb ce logica are intrebarea, i-am raspuns ca eu stiu ca din punct de vedere legal mama naturala nu mai are nici un drept. Stii ce mi-a raspuns asistenta? Ca din punct de vedere legal nu are nici un drept dar din punct de vedere moral? Eu nu sunt o persoana prea "infipta" si, mai mult, cand sunt coplesita emotional nu sunt in stare sa reactionez. Ca atare nu am fost in stare sa ripostez si sa-i spun ca in cazul acesta, legea care prevede ca parintele adoptator trebuie sa ramana necunoscut pentru parintele natural, este imorala.
Eu nu vreau sa le sperii si nici sa le descurajez pe cele care vor sa adopte copii. Cea mai buna dovada este faptul ca pe mine nu m-a dat inapoi nimic si mi-am asumat toate riscurile. Mai mult, am credinta ca totul va fi bine, ca nu voi avea probleme si copilul meu va fi bine si eu fericita. Dar, am vazut multa lipsa de profesionalism si neglijenta in aceste D.P.C.-URI. Poate ca lucrurile sunt diferite de la un judet la altul. Verisoara mea a adoptat un copil in judetul Brasov si am urmarit fazele prin care a trecut si mi s-a parut ca este alta lume la ei. Eu sunt brasoveanca si traiesc in Prahova, s-ar putea sa fiu foarte subiectiva, dar mi se par mult mai seriosi si profesionisti cei din Ardeal.
Daniela, mamica de Ana-Maria
irina_ina2000 spune:
Multumesc frumos Daniela,
nici eu nu vreau sa sperii pe nimeni si cred ca daca cineva vrea sa faca acest pas il va face indiferent de situatie.Pesemne ca eu am fost mai lasa si nu m-am simtit in stare sa fac fata la niste intrevederi cu o mama care nu prea mai ar avea ce sa caute la copilul meu mai ales dupa o anumita perioada.iar in privinta seriozitatii in anumite orase a celor ce trebuie sa se ocupe de dosarele noastre iti dau dreptate.Vreau sa spun ca juristul de la noi a uitat 3 luni dosarul la el pe birou si nu la trimis la CR pt. Adoptii si pana nu am tras o cearta direct la directoare nu a cautat sa vada ce este cu el.Dar am trecut peste toate si ne bucuram acum pe deplin de cel mic care este mereu numai zambet cand ne vede.
liliana csaki spune:
Fetele, sa nu mi-o luati in nume de rau, eu n-am vrut sub nici o forma sa va supar, am expus problema din punct de vedere strict legal.Oricum aici, in Bucuresti, nici macar n-am auzit de asa ceva. ieri pt. ca citisem pastarea lui Ponicid, si m-am gandit ca poate nu stiu eu toate amanuntele, am sunat pe cineva de la Directie si-am cerut lamuriri, mi-a confirmat ceea ce stiam si v-am zis si voua. Mai mult, incep sa cred ca sunt o norocoasa pentru ca desi am trecut de doua ori prin procedura asta niciodata nu m-am lovit de astfel de probleme. La Laura s-a declarat abandonul dupa ce-o vazusem noi, cu respectare procedurii prevazute, citarea "mamei", dar odata terminata aceasta faza nu a mai fost citata la adoptie pt. ca nu mai avea calitate. La David si-a dat consimtamantul, a trecut termenul legal si la fel, aceiasi poveste. De asta m-am mirat, pentru ca ce povestiti voi parca e din alta Romanie si cu siguranta depaseste cadrul legal.
Ponicid, n-ai fost inspirata, dar in aceste cazuri legalul primeaza in fata moralului, adica ea n-are dreptul la niste informatii pt. ca din punctul de vedere al unora e moral, are dreptul la ele doar daca e legal sa aiba, ori nu e. Mi s-ar fi parut mai firesc sa te-ntrebe cum vei reactiona daca la un moment dat copilul va vrea sa-si vada mama naturala.
Irina, la tine nu e numai vorba de lipsa de profesionalim a celor de la DPC, daca dosarul era la instanta avand ca obiect adoptia. Indiferent de parerea DPC-ului instanta trebuie sa stie care e procedura.
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
oana_mm spune:
Am citit tot ceea ce ati scris voi de la ultima mea postare si pana acum!! Intr-adevar nimic nu ne va da inapoi, nici pe mine si nici pe sotul meu, de-acum!!
Am adunat deja mare parte dintre actele necesar intocmirii dosarului, mai avem nevoie de caziere si de certificatele medicale cu timbru.
Tinand cont de faptul ca eu vreau ca bebelusul meu sa fie nou-nascut, cum credeti voi ca este cel mai bine sa procedez???
Am auzit, ieri, de exemplu, de o tanara gravida, ai carei parinti nu stiu de sarcina ei. Ea este din Moldova - acolo sunt parintii - si de cand a inceput sa se vada burtica e venita in Bucuresti si sta la sora ei. Are de gand sa abandoneze copilul in maternitate.
Intr-un astfel de caz, am inteles ca eu pot lua copilul in plasament de urgenta, dar Maternitatea anunta DPC si DPC colaboreaza cu politia in desfasurarea unei anchete destul de ample. Pana aici mie, una, imi suna destul de complicat. Ce nu inteleg, de fapt, este: daca mama bebelusului l-a abandonat si este gasita, in conditiile in care politia ancheteza si consiliaza pana la rudele de grd. 4, nu se va afla ca ea a nascut???!!!!
Oana Melinte-Moraru
irina_ina2000 spune:
Liliana te admir prea mult ca sa ma supar pe tine.Deja sunt satula de lipsa profesionalismului din provincie si de multe alte lucruri care se mai intampla pe aici, dar am ajuns sa invat sa lupt cu toate.Dosarul nostru a fost ratacit efectiv de juristul DPC care trebuia sa-l trimita efectiv la Bucuresti la CR pentru Adoptii.Eu sunam sau mergeam de 2 ori pe saptamana ca sa vad daca s-a intors acordul de la ei si sa putem intra in instanta pentru hotararea judecatoreasca iar el nici macar nu plecase.Iar cand au descoperit ce s-a intamplat stii ce mi-au spus ca ce ma agit atat ,ca sa fiu multumita ca am copilul si ca este bine.Sincer nu stiu daca as lua de la capat totul,daca pe langa greul unui nou inceput as mai avea putere sa lupt si cu atata birocratie.Cred ca si tu ai fii fost indignata sa vezi cum un jurist platit sa faca ceva , sta la birou isi bea cafeaua care sta pe dosarul tau uitat acolo de 3 luni.Eu asta am vrut sa scot in evidenta si sper sa ma poti intelege.
ponicid spune:
Liliana, eu nu m-am suparat.
Hai sa-ti mai spun una buna de care si uitasem. Eu de la inceput am spus asistentei sociale ca nu vreau sa stiu nimic despre familia din care provine copilul insa ei mi-au spus ca este de datoria lor sa-mi spuna. Asa ca si in leagan m-au bombardat cu date despre copil dar si la Directie. Culmea este ca atunci cand m-am suparat si am inceput sa le cer eu date, asistenta mi-a dat un raspuns din care am putut deduce ca habar nu avea. Dar asta este doar introducerea.
Vreau sa-ti spun ca au incurcat identitatea copilului. Adica in leagan mi s-a spus ceva despre parintii copilului iar cu cinci minute inainte de a intra in comisia care hotara incredintarea, asistenta mi-a spus altceva despre parinti (erau din alta localitate, se ocupau cu altceva s.a). Retine ca discutia asta am purtat-o cu 5 minute inainte de a intra in comisie, pe un culoar care era plin de oameni (majoritatea tigani) veniti sa ceara ajutor social si alte persoane care asteptau sa intre in comisie, intr-o atmosfera irespirabila. Noroc ca pentru noi nu conta provenienta copilului.
De altfel, inca de la inceputul drumurilor noastre la Directie, toate discutiile cu asistenta sociala si cu sefa ei s-au purtat intr-o incapere imensa unde aveau birouri toti asistentii sociali din institutie. De multe ori cand ma duceam acolo mi se intampla sa ma detasez si sa privesc intrevederea din exterior, ca un spectator, si mi se parea ca este ireal ce mi se intampla. De exemplu la prima intrevedere cu sefa asistentilor, in paralel ce aceasta ne intreba pe noi "si cum ii veti spune copilului ca este adoptat?" mai intreba si o tiganca care venise sa prezinte copilul la control (fusese amenintata ca va fi decazuta din drepturile parintesti), o intreba deci "si de ce nu ai venit draga sa te vad si luna trecuta" dupa care se intorcea la noi si asculta cum ii vom spune copilului ca este adoptat. Intre timp toate cucoanele din birou ascultau ce spunem noi, ne mai studiau, mai vorbeau de prajituri, mai vorbeau cu cate o persoana care venise cu vreo problema si asa mai departe. Multa umilinta am simtit in toata perioada aceea desi cei de acolo nu doreau neaparat sa te umileasca, o faceau involuntar. Am tinut-o asa pana la pronuntarea hotararii judecatoresti. Nu stiu daca cineva a fost vreodata la judecatoria din Ploiesti pentru ca un cosmar mai mare intr-o institutie publica decat aceasta judecatorie nu exista.
In fine s-a terminat cu toate si vreau sa spun ca din momentul in care am adoptat-o pe Ana-Maria toate drumurile ni s-au deschis. Eu care nu prea sunt credincioasa, pot spune ca parca ne-a ajutat Dumnezeu in tot ce-am intreprins de atunci si pana acum.
Daniela, mamica de Ana-Maria