M-am hotarat.....(adoptie)
Raspunsuri - Pagina 3
oana_mm spune:
Ma gandisem la copiii abaondonati de mamele lor in spitale. Oare nu as putea adopta un astfel de copil?! Care ar fi procedurile intr-o astfel de situatie??
Oana Melinte-Moraru
liliana csaki spune:
Oana, eu l-am vazut pe David la 4 zile de cand se nascuse.O sarmaluta alba si-un capsor minuscul. Asistenta mi l-a pus in brate si-am stiut ca-l voi lua acasa. Ea, desi era inca in spital a refuzat sa-l vada si era decisa ca nu-l vrea, n-am vazut-o, mi s-a povestit doar. In mod normal dupa 45 de zile de la nastere poate sa-si dea acordul(asa spune legea) si-apoi mai trebuie sa treaca 30 de zile pt. ca acesta sa ramana definitiv(teoretic in acest interval se poate razgandi), abia dupa acest interval copilul devine adoptabil.Ma duceam sa-l vad la cateva zile dar avea 3 saptamani cand am zis ca nu mai pot si il iau acasa, cu orice risc. Mi-a tremurat putin sufletul, s-au facut 45 zile si ea nu venise sa dea declaratia, ba mai mult isi daduse o adresa care nu mai era de actualitate, din fericire lasase totusi un nr. de mobil, au cautat-o vreo doua zile si pana la urma s-a dus sa dea declaratia, nici macar n-a-ntrebat daca mai traieste. Cand am auzit ca s-a terminat, radeam si plangeam in acelasi timp. Intradevar e fantastic sa te poti bucura de toata aceasta perioada, chiar daca nu dormi noaptea si-adormi uneori in fund cu el in brate, il vezi insa cum creste sub ochii tai, vezi primul zambet, primul chiot,primul dinte. Eu atunci ziceam ca cine nu risca nu castiga, n-a fost insa simplu, nici nu vreau sa ma gandesc ce-ar fi fost daca s-ar fi razgandit.
Sfatul meu, daca te gandesti la un bb atat de mic, trebuie sa cunosti pe cineva in maternitate. Cred ca cele ce lucreaza acolo de multi ani stiu sa le "citeasca" pe cele ce sunt hotarate ca nu-l mai vor precum si pe cele nehotarate.Cu toate astea riscul ti-l asumi. Daca nu vrei sa ti-l asumi astepti sa treaca cele doua luni jumate.In ce ma priveste eu gandesc ca si tine, copiii mei au venit pe lume pentru ca Dumnezeu a hotarat ca ei sa fie ai mei.
Numai bine iti doresc si sa ne tii la curent.
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
casandra spune:
Liliana, 
Felicitari pentru riscul asumat, asa si David a avut parte de dragoste materna inca de la inceput
liliana csaki spune:
Saru' mana, cred din suflet ca e ceea ce fiecare copilas din lumea asta ar trebui si ar merita sa aiba.
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
oana_mm spune:
Multumesc din suflet pentru povestirea ta!!
In momentul de fata mi-am pus pe rol toate relatiile pe care le am. Joi dimineata ma duc a Universitar sa stau de vorba cu asistente si cu o doctorita. Pe partea cealalta, saptamana viitoare mi s-au promis niste intrari la DCP. Am scos in fata chiar chestia asta - ca vreau sa fie nou nascut!! Cred ca pe saptamana viitoare reusesc sa pun masinaria birocratica in miscare!
Povesteste-mi te rog, cum au reactionat cei din familie - in special parintii tai si ai lui - la toate aceste hotarari si schimbari??? Ai mei nu stiu ce avem de gand si nici nu am de gand sa le spun. Prefer sa ii pun in fata faptului implinit, decat sa ma expun unor discutii inutile care nu ar face altceva decat sa imi altereze bucuria. Sunt niste oameni deosebiti care intotdeauna au vrut numai ce-i mai bine pentru mine dar ... ma gandesc ca vor incerca sa scoata in evidenta numai riscurile. Iar, noi pe astea le-am analizat pe toate fetele si nu vrem sa o luam de la capat.
Oana Melinte-Moraru
meme spune:
Oana,chiar nu te gandi ce parere au cei din jur despre decizia voastra.In cazul nostru mai traieste doar soacra mea care a primit foarte bine vestea si care acum o adora pe Anca.Si indiferent de primul gand,sa fii sigura ca acesti copii sunt inzestrati de Dumnezeu cu un "ceva" si reusesc pana la urma sa intre pe sub pielea oricui.
Noi o avem pe Anca de la varsta de 9 luni ,nu va mai faceti o gramada de planuri pentru ca si noi ne doream un copil foarte mic,eu tindeam catre un baietel,dar ea a fost sa fie.Eu cred in dragoste la prima vedere si in destin ,acestea sunt mai presus de noi si sa fiti siguri ca sunteti asteptati exact de catre "copilasul vostru".
Meme
florypop spune:
Fetelor sunteti extraordinare.
Fabya, nu am renuntat nici o clipa la ideea de a avea propriul meu copil si daca lucrurile revin la normal (caci se pare ca merg numai inapoi din punct de vedere medical), ne vom apuca cat de curand de "treaba" pentru urmatoarea incercare. Chiar daca aveam deja propiul meu copil tot as fi adoptat inca unul. Sunt prea multe suflete nevinovate care ne asteapta.
Mihai, multumesc mult pentru scrisoare. In ceea ce priveste ratele este adevarat ca nu depasesc jumatate din salariu dar nu da prea bine sa iti scrie pe adeverinta de salariu ca ai retineri pentru rate....Oricum din punct de vedere material chiar nu imi fac griji. Clar nu vor exista probleme. Am auzit de adoptii la familii cu venituri mult, mult mai mici decat ale noastre.
Eu am stabilit deja o intalnire cu cei de la DPC de la noi dn sector pentru a primi formularele de adeverinte si cerere necesare depunerii dosarului.
In ceea ce priveste copilul as vrea sa stiu daca exista posibilitatea adoptiei unui copil din alt oras.
Va pup,
Flory
terry spune:
si eu sunt mama unei fetite nascuta pentru mine de alta femeie. acum, dupa 2 ani. pe fetita mea nu o mai pot numi abandonata si nici eu nu ma simt mama adoptiva. sunt MAMA ei si ea este fetita mea. a fost harazita sa fie copilul nostru.
Flory, dupa ce ai atestatul te poti duce oriunde sa faci o cerere de vizitare a leaganului respectiv (nu mai tin minte daca exact asa se numeste). nu cunosc procedura in cazul asistentilor maternali (cei care cresc copii acasa).
meme, si noi tot pentru un baietel facusem cerere si norocul a fost sa o gasim pe Andreea. pentru mine treaba cu cererea mi se pare pur birocratica. la urma urmei nu poti dicta sufletului la ce copil te vei opri.
oana, noi i-am pus in tema pe parintii mei, care s-au bucurat f.mult, mama a fost cu mine la leagan sa o vizitam pe fetita noastra si pe nepotica ei. nu face nici o diferenta intre nepoate. o iubeste f.mult. pe socrul meu, insa, l-am anuntat in ziua in care am adus-o acasa. nu se astepta, dar s-a bucurat si el la fel de mult. un singur lucru va pot spune, copilul care trebuie sa fie al vostru va va obseda si va trezi in voi dorinta cea mare sa-l vedeti si maine, si poimaine si in fiecare zi si sa va doriti sa-l aduceti acasa cat mai repede. asa va veti da seama ca el este al vostru. asa a fost la noi, cel putin. mult noroc si sigur copilasii vostri sunt pe acolo, pe undeva si va asteapta.
slakje spune:
Flory te admir foarte mult pt ceea ce esti si ceea ce vrei sa faci, esti un om extraordinar.
Sa te ajute Dumnezeu sa-tzi indeplinesti dorintza cat mai repede si sunt convinsa ca asa va fi caci oamenii buni ca si tine au parte de mari si bune surprize frumoase.
Mai exista si oameni pe lumea asta !
Sa va ajute Dumnezeu si sa va aiba in paza!
Alina.
quote:
Originally posted by florypop
Fetelor sunteti extraordinare.
Fabya, nu am renuntat nici o clipa la ideea de a avea propriul meu copil si daca lucrurile revin la normal (caci se pare ca merg numai inapoi din punct de vedere medical), ne vom apuca cat de curand de "treaba" pentru urmatoarea incercare. Chiar daca aveam deja propiul meu copil tot as fi adoptat inca unul. Sunt prea multe suflete nevinovate care ne asteapta.
Mihai, multumesc mult pentru scrisoare. In ceea ce priveste ratele este adevarat ca nu depasesc jumatate din salariu dar nu da prea bine sa iti scrie pe adeverinta de salariu ca ai retineri pentru rate....Oricum din punct de vedere material chiar nu imi fac griji. Clar nu vor exista probleme. Am auzit de adoptii la familii cu venituri mult, mult mai mici decat ale noastre.
Eu am stabilit deja o intalnire cu cei de la DPC de la noi dn sector pentru a primi formularele de adeverinte si cerere necesare depunerii dosarului.
In ceea ce priveste copilul as vrea sa stiu daca exista posibilitatea adoptiei unui copil din alt oras.
Va pup,
Flory
liliana csaki spune:
Flory, copilul poti sa-l iei de oriunde nu numai din raza DPC-ului in care locuiesti.
Oana, noi duminica am vazut-o pe Laura, stiam ca joi e sedinta si o sa primim si atestatul si plasamentul, asa ca duminica dupa amiaza i-am sunat sa le spunem ca avem o fetita.Prima intrebare a fost evident, cum? Si-au urmat explicatiile de rigoare.N-a stiut nimeni ce facem pana nu a fost totul gata, am considerat ca e doar decizia noastra si numai noi suntem in masura sa hotaram ce e bine sau nu pt. noi. Evident ca pe urma toata lumea a fost incantata, la vremea aceea mai traia doar mama mea, erau fratele meu si fratele sotului si sotia tatalui sotului.Cand l-am adus acasa pe David mama nu mai era, asa ca n-au mai fost decat fratii si "soacra", acum unchii sunt topiti dupa nepotei. Si ca sa te "incurajez", de sfaturi si pareri oricum nu scapi, totul e sa stii sa treci peste.Te asigur ca familiile voastre vor fi super incantate de nepotelul(baiat sau fata) aparut asa rapid.Si la fel ca celelalte fete spun ca oricate socoteli o sa-ti faci ca ti-ai dori sa fie asa sau asa, cand il vezi stii ca e al tau. E ceva ce nu pot explica f. bine, stii, simti asta.
Riscuri, exista in orice faci, , si cand poti sa ai un copil natural e un risc, Doamne-fereste, sunt atatea mamici naturale care au copilasi bolnavi, asta nu le impiedica pe celelalte sa aiba in continuare copii. Am mai spus-o si alta data, evident ca sunt si genele importante dar cred ca determinant pt. dezvoltarea fiecaruia e mediul, copii nu se nasc rai sau buni, devin asa functie de mediul in care se dezvolta.
Multa bafta va doresc si daca vrei poti sa ma mai "deranjezi" si pe PM. Oricum, va asteptam si pe tine si pe Flory in tabara mamicilor.
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki